Dr. Tutunaru (19)

corina1979 spune:

Buna tutunici!

Imi cer scuze ca nu am mai scris pana acum, dar astazi am exact 2 saptamani de cand am nascut. Am sa va spun povestea mea si va doresc la toate care trebuie sa nasteti sa aveti o nastere la fel de usoara ca a mea.

Vineri dimineata, 20.04.2007, am plecat la Bucuresti pentru control. Era examinarea finala si Tutu urma sa ma programeze oarecum, avand in vedere ca nu sunt din Bucuresti. Am ajuns la cabinet, era destul de lejer spre deosebire de alta data. Mi-a facut ecografie, control obisnuit pe supersaunul roz si surpriza: colul era sters, dr. mi-a spus ca as putea naste oricand si ca o sa nasc ff usor. Mi-a spus ce fel de anestezie peridurala trebuie sa cumpar si ca sa merg la spital, dar eu aveam o problema: nu aveam bagajul la mine, desi toata lumea imi spusese sa-l iau. Incapatanata cum sunt, nu l-am luat pentru ca eram convinsa ca bebe va veni abia saptamana urmatoare. I-am spus lui Tutu ca vreau sa vin a doua zi dimineata, iar el s-a uitat razand la mine si mi-a spus: "poate ma suni din seara asta!". Eu l-am asigurat ca nu si am plecat sa cumpar trusa si apoi sa ma intorc acasa, urmand sa revin a doua zi. Intre timp vorbesc cu niste prieteni din Bucuresti si ma hotarasc sa raman la ei si sa plece numai sotul meu dupa bagaj si sa revina in aceeasi seara. Zis si facut. Toate astea se intamplau in jur de 14:30. Am ramas la prietenii mei, m-am jucat cu bblina lor de 2 luni. Eram destul de linistita, nu aveam nici un fel de durere, dar la la ora 17 am simtit ceva cald intre picioare si fuga la baie: mi se rupsesera membranele. Imediat au inceput si contractiile, regulate, la 4 min. Si desi il asigurasem ca n-o s-o fac, l-am sunat pe Tutu. Mi-a raspuns Ramona care mi-a spus sa merg la spital si sa-l caut pe dr. Alexandru Bogdan-rezidentul lui Tutu care il va anunta cand trebuie sa vina. Am ajuns la spital la 18:45, cu un bagaj improvizat, iar dupa ce m-am schimbat si m-au pus intr-un carut nu ma credeau ca nasc pt ca nu mi se vedea burta. Am ajuns la etajul doi,dr. Bogdan m-a controlat si mi-a spus ca adio peridurala pt ca dilatatia era deja 9 si ca urma sa nasc ff curand. Am ajuns direct in sala de nasteri, moasa Gabi- o dna ff draguta si de treaba- a stat langa mine, mi-a arat cum trebuie sa imping si ma asigura ca nu mai dureaza mult, iar ca dr. vine dupa ce ma urca pe masa. Si intr-adevar nu a durat mult:cred ca vreo 40 de min am stat pe pat (vreo 5-6 contractii dureroase, dar suportabile la gandul ca se va termina in curand totul) si apoi am ajuns pe masa. Inca vreo 2 contractii si acolo numai cu moasa si asistenta si apoi a inceput sa se umple sala: venise si Tutu intr-un suflet de la cabinet. Era pe jumatate imbracat si l-a bufnit rasul cand m-a vazut.Asta e, nu m-am putut tine de promisiune . "La ce ora ai fost la mine si ce ti-am spus eu?" m-a intrebat si s-a apucat de treaba. Inca vreo doua contractii, s-a urcat moasa de 3 ori pe burta mea, iar apoi am simtit ceva cald si il auzeam pe Tutu strigand la mine sa ma uit sa-mi vad bblusa care plangea de zor.Era 20:05 si se terminase totul! Tutu a mai stat vreo 5-10 min cat m-a curatat, m-a batut pe obraz si apoi m-a lasat pe mana lui Bogdan sa ma coase. Si uite asa am nascut si mai repede si mai usor decat ma asteptam si fara sa stie cineva in afara de prietenii mei(Sa le dea Dumnezeu sanatate pt ca daca nu erau ei, cred ca nasteam in drum spre casa!), desi cat am fost pe masa mi-au sunat telefoanele in continuu. Si sa nu mai crezi in telepatie!!!!!! Bebe a avut 2830g, dar a primit nota 10. Suntem acasa de lunea trecuta (23.04.2007), bebe (Sara Maria) e sanatoasa, mancacioasa si cuminte daca nu ne supara burtica.

Va doresc inca o data sa aveti o nastere cel putin la fel usoara ca a mea si numai bblusi de nota 10!

Pupici multi si dulci!

Corina si Sara Maria (20.04.2007)

elenuca spune:

Imi plac atat de mult istorisirile voatsre, mi se par niste experiente extraordinare. De fiecare data nu stiu cum se face ca mi se umezesc ochii de emotie! Sa va dea Dumnezeu sanatate si sa ne mai impartasiti din emotiile, bucuriile, nelinistile voastre.pupic

Androix spune:

Ma emotioneaza de fiecare data cand mai citesc cate o poveste faza cu bataia pe obraz de la sfarsitul evenimentului. Cred ca asta e trade markul si abia astept sa primesc si eu inca o data in acest mod felicitarile lui T.

Felicitari, sa va traiasca pisicutza, si Filip al meu a avut 2900 la nastere.

Andreea mamica lui Filip Stefan
Georgia

madau spune:

Androix mare dreptate ai cu "trade mark-ul", stai fara grija ca acusi-acusi vine si la tine

Corina mare noroc intr-adevar...dar totul e bine cand se termina cu bine, felicitari, sa va traisca si sa creasca mare si frumoasa!.

Madau si Alexia Miruna (15 dec 2005)
poze pana la 1 an, de la 1 la 2 ani, Paste 2007
www.geocities.com/nov_dec_2005/povesti2005.htm#madau" target="_blank">povestea nasterii Mirunei
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1b04435806e76a5905bfb2&skin_id=4&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulet aniversar
filmuletze poznase www.dropshots.com/madau" target="_blank">1 si www.dropshots.com/Miruna" target="_blank">2

vickyfilip spune:

hi

dar de ce rezumam totul la cocolosit si la spaga pe care dr. TT nu o ia? de fapt nici nu mai conteaza...

fiind la prima sarcina, sunt destul de speriata, nelinistita, am nevoie de putin mai mult SI pe partea inter-umana. si da, triplul meu test este pozitiv.. si da, mai sunt si altele. evident ca sunt fffoarte subiectiva... dar asta simt eu legat de "pomul laudat".
si nu, pe asistenta nu am vazut-o pe acolo nicioadata...


cineva imi zicea ca este un regulament/o lege/o autoritate(nu stiu exact) care ar reglementa oarecum numarul de pacienti de care sa se poata ocupa un medic... asta ar putea fi o explicatie pt care nu se fac fise individuale la toata lumea? pt ca nu poti asigura consultatii la un anumit sandard pt 15.000 de gravidute(chiar daca ele ar vrea) in acelasi timp, nu? :))

ultimul paragraf este o intrebare chiar naiva, nu este o acuzatie. poate avem pe aici si gravidutze medici. sunt si eu curioasa daca este asa..

vine bebe la vikysor

Androix spune:

Vicky, vad ca esti tare amarita si ai nevoie de incurajare. Sfatul pe care ti-l dau in situatia ta este sa fii tu putin mai deschisa cand mergi la control fata de T. sa il intrebi tu ce si cum si mai ales sa-i spui ce te ingrijoreaza si ca ai nevoie sa te linisteasca putin. Sunt sigura ca o sa-ti schimbi parerea.
Si mai sunt sigura ca totul e in regula cu bebele tau

Ca zisesem ca nu mai scriu pe tema asta: tocmai ca eu zic ca in mesajele mele nu am rezumat totul la lipsa spagii dar si a coclosirii ci mai degraba la increderea imensa pe care mi-a insuflat-o mie

Andreea mamica lui Filip Stefan
Georgia

madau spune:

Vicky vreau sa te intreb ceva.....ce ai face daca ai fi in locul acelor multe femei care se chinuie de ani de zile sa aiba un bb sau care au pierdut multe sarcini fara sa stie de ce, si care-l vad pe dr T ca pe o ultima sansa ca visul lor sa devina realitate ...si ti-ar spune ca nu poate sa te primeasca ptr ca are deja destule paciente incat sa-si asigure un confort financiar si nu vrea sa-si mai bata capul cu altele??? Hmmm, nu cred ca ti-ar pica taman bine, asa ca nu cred ca avem noi dreptul sa ne dam cu parerea daca are sau nu destule paciente....nu ne convine ca e aglomerat...e adevarat, dar nu avem altceva de facut decat sa rabdam...sau sa plecam

Si permite-mi sa-ti dau un sfat...incearca sa fii tu mai deschisa si mai comunicativa si s-ar putea sa ai o mare surpriza din partea d-lui dr

Edit: cat despre treaba aia cu "limitarea numarului de paciente"..nu pot sa cred ca ar fi cineva atat de imbecil incat sa dea o astfel de lege...fiecare are alta productivitate a muncii ca sa ma exprim in termeni tehnici, daca are timp sa trateze 5000 pe zi, unde-i problema? Exista un timp minim alocat prin lege fiecarei paciente? Eu una n-am auzit..dar mai stii?

aaaaa, si sa stiti ca pe mine nu m-a cocolosit niciodata...ba din contra ...dar mi-a facut foarte bine..la cat de paranoica eram


Madau si Alexia Miruna (15 dec 2005)
poze pana la 1 an, de la 1 la 2 ani, Paste 2007
www.geocities.com/nov_dec_2005/povesti2005.htm#madau" target="_blank">povestea nasterii Mirunei
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1b04435806e76a5905bfb2&skin_id=4&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulet aniversar
filmuletze poznase www.dropshots.com/madau" target="_blank">1 si www.dropshots.com/Miruna" target="_blank">2

Alé spune:

Buna.

Si io pacienta lui T, si nu una foarte fericita. Anul trecut in aprilie am pierdut o sarcina la 17 saptamani, sub supravegherea altui medic; nu stiu nici pina in ziua de azi motivul. Recuperarea psihica a fost cumplita, vreo 3 luni am tinut-o intr-un bocet si o depresie. La ceva vreme dupa pierdere, m-am dus la T. I-am pus tot dosarul pe masa, si am stat vreo ora de vorba, plus control, plus eco. Si eram o pacienta la prima vedere, carei i-a spus de la inceput ca nefiind el dr. care a urmarit sarcina, nu poate sa-si dea cu parerea... Mi-a dat de facut analize de coagulare la Coltea, si daca ies prost, sa-l sun. N-a fost cazul, ca au iesit ok. Booon...

Anul trecut in decembrie, am ramas iar insarcinata si m-am prezentat in saptamina a 6-a la primul control. Trecusera fro 8 luni de cind nu ma vazuse si in timpul controlului ma intreaba brusc daca sarcina pe care am pierdut-o a fost din cauza mortii fatului sau mi s-au rupt membranele. Mi-a cazut fata. Nu ma asteptam sa mai stie ce-i cu mine, cine sint, etc... Mi-a dat tratamentul cu pregnyl, mi-a spus ca sa nu cred ce scrie in prospect, ca nu se da in sarcina, mi-a explicat ca la prosti ca cu pregnylu incercam sa pacalim sistemu meu imunitar, i-am dat de inteles ca-s cu temele facute si imi spunea numa juma de propozitii, sa nu-si bata gura cu mine, ca vedea ca stiu. Prin saptamina 13 am avut primele dureri de burta si m-am dus val virtej la cabinet, pe la 8, asa, fara sa sun si fara programare (nu ma omoriti) si cind i-am zis ca ma doare (nu erau inca contractii), a luat o fata foarte grava si nu s-a mai destins pina cind n-a vazut ca bb e ok si restul anexelor in regula.
In sapt 16, dupa saptamina in care a lipsit(acu, de curind, in martie), l-am sunat duminca, cind stiam ca s-a intors si mi-a zis sa fiu la cabinet luni la 11. In saptamina precedenta singerasem brusc si destul de abundent si la un control la Iosup aflasem ca cccc colul meu era scurt (2,5 cm) si cu tendinte de scurtare de la contractii. Cind m-a controlat marti, mi-a zis ca-i naspa, ca a doua zi urgent cerclaj, dar ca daca e ceva in neregula, avortul se va produce oricind. M-a lovit cu leuca...
Pina aici, toate bune. Cind m-am prezentat la spital, echipata cu halat de la ei si cu fata lunga si speriata de bombe, ma intreaba ce caut acolo. Si trecusera mai putin de 24 de ore de cind ma vazuse. Dupa interventie, n-a venit sa ma vada, n-a spus nimic nimanui din familie, a venit numa' Ioana sa-mi zica sa plec cind ma simt in stare.
La 3 zile dupa cerclaj, incep din nou sa singerez, ma duc cu noapte-n cap la spital, ma ia peste rind la eco, sub oftaturile masei nervoase de femei d'acolo... Ma rog, ma interneaza. Cit am stat in spital nu a venit niciodata la vizita, contravizita, ceva, orice. Il mai pindeam io pe holuri, dar macar eram pe picioare... M aintreb ce-ar fi facut daca io nu puteam sa ma dau jos din pat. Ma mai lua la eco din cind in cind, dar nu din proprie initiativa... O mai rugam pe ioana sa-i spuna ca as vrea sa ma vada, caci singeram rau... asta ca sa nu credeti ca eram maniaca cu ecografia, dar alti medici le ignora complet pe pacientele lui si nu se baga niciunul...
In a doua zi de Pasti, pe la 5 dimineata, mi se rup membranele... medicul de garda mi-a taiat firul de cerclaj in vociferarile mele, care ceream cu insistenta sa vina domle' Tutunaru, ca el e medicu' meu, ca el sigur nu mi-ar scoate firul. I-am suparat pe doctori cu atitudinea mea, dar nu gindeam limpede... Aveam 18 saptamani jumate si stiam ca nu se mai poate face nimic. L-am sunat si a ajuns la 20 de minute.
Era transfigurat si nu de nesomn... Intai m-a certat ca umblu pe coridoare, dar i-am spus ca EL nu mi-a interzis niciodata sa ma dau jos din pat, ba chiar cind l-am intrebat cit pot sa stau in picioare (voiam sa fac un dus, deci aveam nevoie de vreo 10-15 min), mi-a zis ca nu-i problema... In schimb, ceilalti dr sau rezidenti (nu ai lui) ma tot bombaneau ca eram toata ziua pe hol. Numa ca io ma duceam la baie, ca aveam perfuzie continua si faceam pp la 45 de minute.

Dupa ce m-a certat, mi-a zis ca o sa-mi faca eco, dar el nu crede ca se mai poate face ceva... Era foarte suparat, se vedea pe fata lui, avea figura aia grava si adinca si mahnita... Pt ca am avut placenta foarte jos inserata si peste col, nu a putut sa imi induca nasterea si mi-a zis ca trebuie sa ma dilat natural, sa nu se rupa placenta.

Si am asteptat doua zile sa ma dilat si io nimic... In tot acet timp, cred ca avanit de cel putin 10 ori la mine sa vada ce fac... Fie ca venea numa' sa ma intrebe din priviri cum e, fie venea si statea de vorba cu mine si imi mai spunea una, alta si ma pregatea de ce-i mai rau. Am fost super impresioanta de atitudinea lui, pina atunci mai rece, nu stiu cum sa zic... Adica cit timp sarcina a decurs ok, nu stateam mai mult de 5 minute in cabinet, dar cind au inceput probelemele, a fost extrem de atent si grijuliu...

Intr-una dintre aceste discutii mi-a spus ce banuiam deja, si anume ca el ia acest eveniment ca pe un esec personal pentru ca nu a facut tot ce putea face si de asta este si asa suparat si ingrijorat pt sanatatea mea...

In seara celei de-a doua zile mi-a spus ca nu mai pot sta asa si ca a doua zi ma da pe mina lui Filipescu sa rezolve ce e de rezolvat, pt ca el nu face chiuretaje deloc, e o sarcina mare si cu probleme si nu se pricepe. Desi m-am simtit initial parasita si data pe mina unui dr necunoscut, m-a impresionat onestitatea lui. Bai frate, nu ma pricep si te trimit la cel mai bun (cica asta ar fi Filipescu). A zis ca daca vreau, sta cu mine pina adorm, ca adorm greu. Ca o paranteza, cind mi-a facut cerclajul, eu eram pe masa si intra el cu rezidentii, gata echipati si io ii zic, domnu' doctor, nu veniti, ca io-s inca treaza! S-a distrat pe seama mea atunci si de asta a zis acu ca sta cu mine pina adorm.
Dupa interventie, io eram inca cu capu vraiste de la anestezie si a venit la mine, m-a tinut de mina (!!!!) m-am trezit din somnul ala ciudat cu el la capu' meu, stind pe scaunel. Nu-mi amintesc nimic din ce mi-a zis, dar a fost asa cald si incurajator ca imi amintesc numai sentimentul pe care mi l-a lasat...

La externare m-a chemat la el si am stat de vorba iar vreo trei sferturi de ora, timp in care mi- afacut planul pt sarcina urmatoare, pe care el o astepata cam in doua luni... Mi-a zis ca pot sa-l sun pt orice, mi-a memorat numarul, ca sa stie ca sint io si gata.

La citeva zile, am facut febra laptelui, desi il intrebasem daca imi da ceva si pt sani (aveam o lista lunga de buline) si mi-a zis ca daca am probleme, sa-l sun (boala grea, asta cu suna-ma, ca stia si el si stiam si io ca-mi trebe buline pt sani si nu pot sa lei iau fara prescriptie). L-am sunat, mi-a zis sa vin la spital sa-mi dea reteta. La vreo saptamina l-am sunat din nou ca aveam dureri mari si mi-a zis ca-i doar o inflamatie si ca sa ma tratez cu diclofenac... si ca-i place tonusul meu si ca se bucura ca sint ok si ca ma asteapta peste o luna (a mai scurtat termenul ) cu doua liniutze.

Ca sa rezum povestea, desi m-am dus la el doar pt curajul pe care il are in abordarea unor probleme, deci fara asteptari din punct de vedere comunicare si atitudine prietenoasa, am fost surpinsa in mai multe rinduri de cum s-a purtat cu mine. N-are rost sa spun ca nu i-am dat absolut nimic, nici macar un ou de Paste...

Am incercat sa-mi explic atitudinea lui cu suisuri si coborisuri si nu am prea reusit... Cred ca la eco vede exact cit ii trebuie sa stie si nu se lanseaza in discutii generaliste... Cred ca prefera ca pacientele lui sa fie informate si sa-i puna numai intrebarile la care nu stiu sa-si raspunda singure.

Nu e un medic ginecolog oarecare, e constient de asta si cred ca are pretentia ca si pacientele lui sa stie si sa se comporte ca atare. Stiu ca nu-mi va lua niciodata tensiunea si va vrea sa-i spun daca vreuna dintre analizele mele a iesit in afara valorilor normale. Sint convinsa ca daca imi va vedea gleznele sau mainile umflate, imi va indica sa reduc sarea sau mai stiu eu ce.

Asta e el si cui ii place, merge in continuare la el, cine nu, nu, fara nici o suparare... Are si el si zile proaste si zile bune, uneori e simpatic si glumet, alteori posac... Cit am stat in spital, am vazut cam ce se petrece pe acolo si cred si eu ca dupa 6-8-10 ore de chin, ca altfel nu pot sa-i zic, la cabinet e cind asa, cind asa. Am observat ca-l bucura nasterile si vestile bune si in aceeasi masura il intristeaza vestile proaste...

Si ca sa concluzionez, daca data trecuta am bocit 3 luni, acum sint super ok cu capu dupa 3 saptamani si astept primul ciclu sa ma apuc de treaba. Si asta numai datorita lui... Stie ce are de facut data viitoare si anume ma va trata si pentru ce n-am, si asta ma face sa am incredere ca o sa reusesc sa duc si eu o sarcina la bun sfarsit...

Succes tuturor, in diversele stadii in care va aflati.

---

Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé |

mihailescu teodora spune:

Aleeeeeeeeeeee,offffffffff,m-ai facut sa pling cu sughitzuri,nu doar cu lacrimi!Sa-ti dea D-zeu sanatate si putere sa reusesti!Si sa-ti pastrezi tonusul de acum!Iti sta tare bine asa!

Teodora 16 + Mihnea
http://new.photos.yahoo.com/gogosnel/albums/

,,Daca vei reusi sa-ti pese si de altii inafara de tine,vei avea succes si te vei simti implinit'' Maya Angelou

Adriana mica spune:

Ale, nu mai stiam nimic de tine, si imi pare rau ca s-a intamplat si a doua oara...Of, nu stiu daca te ajuta cu ceva faptul ca au fost femei care, in ciuda mai multor pierderi de sarcina, au reusit pana la urma s aisi tina puiutii in brate!

Si eu am ajuns la T. atunci cand am pierdut prima sarcina; el a descoperit ca sarcina s-a oprit din evolutie, mi-a facut chiuretajul (cu anestezie generala). Modul grijuliu si exemplar profesional cu care a abordat aceasta problema m-a incurajat sa sper ca, sub supravegherea lui voi aduce pe lume un bebe sanatos. Am avut noroc de o a doua sarcina fara probleme, si asa a venit pe lume Dudu (chiar daca experineta nasterii a fost oarecum traumatizanta pentru mine, T. s-a tinut 100% de promisiune: m-a ajutat sa nasc un bebe sanatos).

Ai dreptate: T. "are pretentia" unor paciente informate, iar eu sincer prefer sa fiu asa (am senzatia ca detin cat de cat controlul asupra a ceea ce mi se intampla). Si in ciuda atitudinii mai 'reci' la spital, sufera alaturi de pacientele care trec prin momente delicate.

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)
Uite ce mare am crescut...
O raza de speranta...sau cum a venit pe lume Tudor

www.totsites.com/tot/dudu" target="_blank">Paginuta mea de web