Ce fel de partener ne atragem si cum?
Ce fel de partener ne atragem si cum? | Autor: Black_Forest
Am vazut intr-o revista comentarii cum ca inconstient sau subconstient ne alegem partenerii.
Si deobicei chiar daca noi nu sesizam toti de care ne simtit atarasi se aseamana.
Erau fotografii a lui Andre Agassi cu femeile lui Steffi Graf + Brook Shield (jumatate de fata lipte)
Printul Charles cu Camila + Diana
Dieter Bohlen cu Verona Feldbusch (ex-sotia lui de origine boliviana) + Estefania (din Paraguay) + Naddel,
si altii.
Sint curioasa daca sinteti de acord sau nu cu ideea?
Adica s-a intimplat si la voi asta?
Iar ma lamentez de problemele mele....
Nu am inca un partener de viata, Mr Right.... ca inca nu simt ca l-am gasit.
daca ies cu cite cineva nu inseamna ca imi este partener si nu ajung in pat.... dar ma intreb cind o sa il gasesc pe El ca pina acum nu ma simt atrasa de nici unul.
Am crezut la un momendat, am scris aici, dar s-a dovedit sa fie aparenta
Voi dupa cite incercari l-ati gasit?
Stiu ca societatea a setat valori ca femei sa aiba citi mai putini barbati (cred ca se refera la relatii sexuale mai mul???)
Prin cite incercari ati trecut?
De cite ori ati crezut ca il aveti si de fapt nu era el?
Ati simti vroedata ca parca nu puteti sa treceti de ceva ce tot vi se intimpla si incepeti sa credeti ca e vorba de destin sau ce va este predestinat?
De obicei mergem pe aceleasi cai sa on´tinem ceea ce dorim (casa, serviciu, sa ne facem prieteni etc) ?
Sa ne gindim ca ceva e gresit pe calea pe care o urmam? si sa incercam sa indreptam?
vreau sa mai adaug ca nu ma simt disperata ca nu am partener de viata, mai bine singura decit cu unul care nu te merita si amareste viata?
VOi cit de mult ati investit in a va gasi partenerul de viata?
Cel pe care il iubit si care va iubeste?
Care va accepta sa cum sinteti pentru ceea ce sinteti?
sa ziceti ca e nu puteti respira fara el?
********************************
"We could never learn to be brave and patient if there were only joy in the world."
Raspunsuri
ymcar spune:
Cred ca, ca in toate cele, extremele sunt cele mai rele. Si calea de mijloc cea mai buna.
Sunt oameni care in clipa in care au prima relatie raman intepeniti in ea si merg pana la capat indiferent daca este persoana potrivita sau nu. Si, evident, nu este bine.
Si exista oameni care tot aleg si aleg si aleg si nu au curajul ca la un moment dat sa hotarasca si sa mearga pana la capat, chiar daca au intalnit un el/ea perfect(a). Vor ramane singuri sau in final vor alege sub presiunea timpului cum e mai prost. Si iar nu e bine.
Cat despre asemanarea intre diferitii parteneri, teoria psihologica zice ca femeile aleg inconstient persoane asemanatoare (nu neaparat fizic!) tatalui, iar barbatii persoane asemanatoare mamei.
Valorile setate de societate in cazul asta sunt setate de fapt de religie. Si nu fac decat rau, foarte mult rau. Si nu au nici o legatura cu Dumnezeu, ci numai cu dorinta bisericii ca institutie de a transforma populatia intr-o turma docila de sclavi pentru a isi putea spori puterea, averea si dominatia. Prin orice mijloace, din care cele mai multe nu au nici o legatura cu Dumnezeu, icepand de la violenta extrema din vremea inchizitiei si razboaielor de crestinare si terminand cu cele mai perfide uneltiri si minciuni, dovedind de-a lungul timpului un cameleonism absolut mizerabil.
adinag spune:
La mine partenerii nu ar putea fi mai deferiti, atat in ce priveste optica, cat si ca felul lor de a fi.
recunosc ca actualul ii seamana mult tatalui meu in comportament, ceea ce ma enerveaaaaza enorm! (nu as spune ca am o relatie proasta cu tata, dar suntem foarte incapatanati si aprinsi amandoi si ne certam exagerat de des).
in ce priveste restul, eu zic sa nu faci asa o teorie din toata chestia. parca prea la tipar cauti... sau sunt eu asa mai simpla in gandire: daca intalnesti pe cineva, ori iti place, ori nu. in definitiv nu exista tonuri de gri in ceea ce priveste un partener de viata. si mi se pare si ciudat sa iesi cu cineva cu intentia de a cauta un partener si de a-l analiza - se potriveste, nu?
cred ca e mai natural sa iesim cu cineva pentru a ne distra, a avea o seara frumoasa si ce va fi, va fi...
si mie mi s-au intamplat cateva lucruri (pattern) mereu, unde eu am perceput (mai repede sau mai putin rapid) asta ca un semn ca este ceva unde trebuie sa ma schimb eu si sa mai invat ceva de la viata.
prin cate incercari am trecut? prin nici una. nu le vad ca pe incercari, au fost parteneri minunati la momentul respectiv, drumurile ni s-au despartit si au facut loc pentru ceva nou, unde avem din nou ceva de invatat de la celalalt. nu mi-ar place nici ca fostii mei sa ma priveasca ca pe o incercare...
iar de investit, nu am investit nimic special in a-mi gasi partenerul de viata. nu inteleg ce se poate investi?
sunt o fire extrem de spontana si vesela, poate de asta mi-a fost si usor sa cunosc pe cineva (mai ales dupa divort, am si o fetita tot asa vesela si pusa numai pe prostii). nu am investit timp in a cunoaste pe cineva, pur si simplu imi este o necesitate sa ies in lume, sa ma distrez, sa intalnesc oameni - si una duce la alta.
iar ce spune societatea... ce te intereseaza? traieste-ti viata, ca e a ta, nu a societatii.
dar tu cati ani ai? daca e voie de intrebat... ca iti faci atatea ganduri despre partenerul de viata.
Adina & Jasmina (24 iulie 2003)
Alex2 spune:
Ma gandesc ce te-a indemnat pe tine sa deschizi acest subiect, in primul rand.
Si asteptam si explicatia vis-a-vis de viata ta.
Nu cred ca societatea (da, poate biserica) a stabilit ca femeile sa aibe cat mai putini barbati, din pacate eu vad ca ar fi tocmai invers. In timp ce ptr generatia inaintasa era o "uraciune", acum multe libertati sunt si multe sunt considerate absolut normale.
Da, ideea ca partenerii fiecaruia ar semana a mai fost vag discutata la un subiect, si in ce ma priveste ma incadrez...aaaaa...incadram si eu. De ce? Pai cred ca ne facem un tipar, sau, poate nu, dar daca unei persoane ii place un anumit gen, normal ca in acel cerc se invarte.
Numarul incercarilor? E ca la loterie. Poti trage din prima lozul castigator, sau poti fi fara prea mult noroc, dar curajul si perseverenta sa te ajute sa castigi mult mai mult dupa multe incercari.
Alexandru, tati de copil perfect
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
ruxij spune:
Eu am facut o singura "incercare". Si cred ca intr-adevar la mine e un tipar, chiar si actorii care imi plac seamana oarecum cu barbata-miu, asa ca gen. Si mie mi se pare ca eu seman cu soacra-mea
Miramar spune:
Defineste ce inseamna pentru tine "incercari" - fiec. iesire in parc de mana se pune?? Si incepand de cand? De la primul sarut din liceu?
Ca daca e p-asa iti spun sincer am pierdut sirul.
Elise spune:
nu cred ca are vreo legatura "asemanarea" sau tiparele : eu eram sigura ca sint atrasa de barbatzii cu conformatie sportiva si de statura medie, sateni cu oki deschisi si m-am casatorit din mare dragoste cu unul inalt, grasunel si brunet cu okii caprui.
Si semanam ca Tom cu Jerry.
Ca sa-ti rapsund si la restul intrebarilor - eu actionez la impuls. Daca sint nefericita intr-o situatie, pun frana si o iau de la capat...alt capat, in alt mod.
Nu mi-am dorit niciodata sa gasesc un EL cu care sa ramin tot restul zilelor pentru ca mi se parea plictisitor.
Asa ca n-am facut nici o incercare - am fost indragostita de citeva ori, mi-a trecut sau i-a trecut tot de citeva ori si ne-am vazut de drumul nostru.
L-am cunoscut pe babatu-meu si a devenit barbatu-meu pentru ca asa s-a intimplat - in general, toate evenimentele importante din viata mea "s-au intimplat". Nu-mi amintesc sa fi fortat vreodata un anumit deznodamint. N-am facut niciodata niste planuri clare de atac pe care sa le respect, si sint multumita ca n-am facut - uneori mi s-a oferit din senin mai mult decit mi-as fi propus eu.
In ce priveste casnicia noastra, sintem sacul si petecul - nu e perfect, nici eu nu sint, nu stiu daca altii ar convietui cu noi prea bine, dar noi amindoi ne descurcam. Avem un aport egal si la dezastre si la realizari. In mod cert pot respira si fara el, si el fara mine, da' respiram mai bine impreuna.
Elise & BBLisa
PS: am o prietena ale carei tertipuri de "a prinde un barbat in latz" sint foarte variate, incepind cu gaurit prezevative si sarcini imaginare, pina la comploturi cu parintii "personajului".
Si, ghici rezultatul?
Toti prietenii ei, printre care unii baieti buni si draguti, s-au sperit si am luat-o la goana mincind pamintul cind au realizat ca sint vinati cu atita indirjire....
Tzuni spune:
quote:
Originally posted by Alex2
Nu cred ca societatea (da, poate biserica) a stabilit ca femeile sa aibe cat mai putini barbati, din pacate eu vad ca ar fi tocmai invers. In timp ce ptr generatia inaintasa era o "uraciune", acum multe libertati sunt si multe sunt considerate absolut normale.
Alexandru, tati de copil perfect
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
poate explici ce-ai vrut sa spui....
multumesc.
_
Tzuni
mic si drag si scump si grasunel si... pisicos
Miramar spune:
Inainte am glumit - acum sa-ti raspund serios. Partenerii care au avut intr-adevar un cuvant de spus in viata mea si care mi-au determinat intr-o oarecare masura traiectoria si si-au adus aportul in procesul meu de maturizare au fost 3 la nr.
Primul...a fost primul dar desi casatoria a fost pusa pe tapet...de el si refuzata indirect de mine, uitandu-ma in urma nu eram compatibili pt. un mariaj.
Al doilea - a fost iubirea vietii mele si eu a lui dar...sentimentele erau mult prea tumultoase atat iubirea cat si orgoliile - relatia ne consuma mult prea mult pe amandoi si cum n-am trecut proba timpului ca iubiti, cu siguranta n-am fi rezistat nici intr-o casnicie.
Singurul cu care de bine de rau fac casa buna e al treilea, cel ce a devenit si sotul meu. Cel mai important lucru este ca ne suportam reciproc si asa cum spune Elise ne e mai bine impreuna decat ne-ar fi separat.
De altfel nici nu am ajuns sa-mi doresc casatoria decat dupa vreo cativa ani de convietuire cu cel ce avea sa-mi fie sot. A fost primul ce mi-a inspirat aceste sentimente.
Nu stiu altii/altele cum sunt dar eu una nu am avut acest scop - sa-mi gasesc Alesul. Scopul meu a fost sa-mi traiesc tineretea, sa experimentez cat mai mult sa profit cat mai mult de anii astia.
Mai precis pana cand nu m-am simtit complet independenta, sigura pe picioarele mele, pe dorintele si aspiratiile mele, pe gusturile mele, pana cand nu mi-am cristalizat niste principii clare de viata pur si simplu casatoria nu a intrat in preocuparile mele. Implicit partenerii pe care i-am avut m-au atras in baza altor criterii, de fiecare data altele, pentru ca eu insami eram alta evoluam, azi eram fan Depeche Mode si Cure, a doua zi topaiam pe Ice Ice Baby, poimaine traiam cu tot sufletul in concert la Vama Veche, azi citeam Proust, maine memoriile lui Stalin, poimaine Pe Aripile Vantului si saptamana viitoare de ce nu Sandra Brown.
Si precum starile si interesele mele oscilau, la fel si partenerii care m-au atras au fost foarte diferiti unul de celalalt. Totul tine de procesul de maturizare si cristalizare a personalitatii fiecaruia.
E adevarat ca pe masura ce imbratranim tot invatam si totusi perioada adolescentei/primei tinereti este una in care acumulezi probabil cele mai multe informatii si trairi complet noi iar eu pana cand nu am simtit ca aceasta perioada se apropie de sfarsit, pana cand exaltarea specifica varstei nu s-a ostoit, nu am putut concepe casatoria nici rational dar nici sufleteste vorbind. desi...cred ca atunci cand am iubit tumultuos desi nu ma gandeam la asta probabil ca daca mi s-ar fi propus as fi acceptat - din fericire n-a fost cazul!
Sfatul meu - bucura-te de viata, de primavara, lasa frau liber trairilor tale si imaginatiei si nu mai aborda fiec. nou inceput ca pe ultimul, ia-l ca pe o experienta si extrage cat mai mult din ea - vei vedea tu dupa ce se va alege de pe urma ei.
daniela_b spune:
E normal ca daca recunosti trasaturi fizice sau de caracter ale unor persoane ce iti sint dragi (inca din copilarie) intr-un potential partener, sa te simti atrasa de acesta.
Creierul are aceasta capacitate de recunoastere rapida a trasaturilor si situatiilor care te fac fericit, iti aduc soarele in suflet cum s-ar spune daca am vorbi poetic.
Oamenii care seamana cu cineva/ceva cunoscut te fac sa te simti mai relaxat si iti aduc naturalete in relatiile cu acestia.
Exemplu : daca mama ta are gropitze (in obrajori)dar tu esti femeie si "dupa regula" ar trebui sa fii atrasa de ce inseamna figura paterna, fara indoiala ai gasi simpatica o fizionomie de barbat cu gropitze chiar daca el nu seamana de nicio culoare cu tatal tau sau chiar "urasti" gropitzele la un barbat, in mod normal. Poate ca nu ai transforma simpatia in relatie romantica, exista si alte chestiuni familiare sau nu pe care sa le consideri mai importante, totusi, eu cred ca simpatia poate fi un punct de plecare catre prietenie si ( mai grav) prietenia catre dragoste.
E foarte vasta discutia.
Cit despre metode...hm, eu o tin pe-a mea ( si am scris si mai sus): naturaletea! Lasindu-l pe celalalt sa te vada cum esti, inlesnesti multe lucruri.
Pe partea cealalta: lasindu-i celuilalt de inteles ca esti asa cum vrea el, fara sa fii cu adevarat, doar pentru a-l cuceri, e o mare greseala, foarte apasatoare daca relatia evolueaza pe baza de "mica si alba minciuna".
LE: Am editat ca sa "aerisesc" putin mesajul ( scriu fara spatii, greu de urmarit)) Aruncati cu rosii in matusa-mea, ea mi-a fost profesoara de limba si literatura romana, compozitie dar era prea ocupata (cred) sa ma dea cu (virgula) capu' de tabla pentru ca sa-mi intre invatatura pe ochi si sa-mi iasa pe nas!
http://www.youtube.com/watch?v=hWzrrwYMQ
Black_Forest spune:
quote:
ca iti faci atatea ganduri despre partenerul de viata.
imi fac ginduri ca vad unele tipe in jurul meu care merg merg la biserica si pun acatiste sa se casatoreasca si daca nu merge cu partenerul cu care sint acum zic ca e vorba de farmece.
Mi se pare ca daca lumea te vede singura incepe sa te birfeasca, daca te vede ca iesi cu cineva si daca tot ii schimbi iar te birfeste.
nu sint chiar asa de tinara am 27 de ani.
********************************
"We could never learn to be brave and patient if there were only joy in the world."