Comori de nov-dec 2004 (146)
Raspunsuri - Pagina 20
Cecilia C spune:
Dana te pup 
si iti doresc sa fie asa cum vrei tu....o sa fie bine pana la urma si asa cum spunea si Adriana, cineva lasa lucrurile sa se intample exact asa cum trebuie. Abia astept sa ne spui cum a fost la doctor si eu te felicit de pe-acuma, sa fie intr-un ceas bun si o sa vezi ce fericire imensa o sa-ti aduca pana la urma bb2, mai ales cand o s-o vezi pe Iris cu bb2....o sa-ti creasca inima cat casa
....hai zi-ne ca intr-adevar esti
ca e cu noroc, azi vineri 13...si btway...si eu m-am dus la servici si eram graviduta
eu nu o sa mai scriu prea des ca mi s-a stricat laptopul si de pe calc lui sotul scriu mai rarut ca el are treaba
Cici,Alexia ( 22.12.2004) si Ada ( 17.09.2006)
Poze
Poze Ada
ad_rianna spune:
dana am intrat sa vad doar daca nu ai mai postat ceva si tare m-ai intristat din nou. imi dau seama ce e in sufletul tau, ma pun in situatia in care mi s-ar intampla sa fiu eu insarcinata si nu stiu ce as face pt. ca in situatia noastra nici nu mai poate fi vorba de inca un copil. asa cum ai povestit de sotul tau....cam asa e si cu al meu, doar ca al meu a renuntat la undite...in favoarea serviciului, deci tot nu e acasa...cand vine la copii, daca fac prea multa galagie la masa de ex. dupa 5 minute se infurie, e foarte dragut cu copiii si iubeste enorm dar in felul lui, vorba ta...sa nu-l deranjeze prea mult. si mai striga la ei iar eu plang. mai ales ca sunt departe de noi in mare parte a timpului eu sunt dispusa sa le tolerez aproape orice, el se enerveaza usor pe ei. si nu e doar asta, sunt mai multe si nu prea sunt genul care se plange...nu stiu de ce se intampla asa, sunt atat de multe cupluri care se schimba dupa ce apar copiii. eu credeam ca un copil e atat de mare bucurie incat sa nu poti respira...se pare ca de cele mai multe ori e cu sens unic...si din cauza lor se isca problemele...mie cel putin mi se pune un nod in gat si ma pierd atat de tare .... 
Adriana &
Bianca si Tudor
(03.11.2004)
danette spune:
Draga Adriana, acum chiar ca o sa devenim lacrimogene vreo cateva de pe-aici... dar asa e... de multe ori nu-i deloc roz dupa aparitia copiilor.
Si eu credeam la fel ca tine, ca o sa fie super dupa ce-o sa avem copilul, ca o sa fim super uniti, atenti unul cu celalalt... aveam o imagine idilica a familiei.
Se pare ca nu toti au noroc.
Inainte sa fiu insarcinata cu Iris, mereu eram cu el, trasee pe munte, cu cortul, la pescuit, pe dealuri cu masinile de teren, cu biker-ii in ture, si totul era super ok intre noi... acum nu se mai poate, dar el totusi pleaca, fara mine! Si scandaluri, decurg.
Mi-a zis ca el nu poate fi static si sendentar. Si ca eu asta urmaresc sa fac, sa-l aduc intr-un stadiu de barbat burtos si lenes.
A ajuns sa ma faca pe mine egoista, fiindca vreau sa-l tin in casa.
Ca ce, daca eu nu pot sa ies, de ce trebuie sa-l tin si pe el legat... ca oricum nu schimbam amandoi acelasi scutec. Ca femeile se ocupa de casa si copii...
Cu alte cuvinte, barbatii sunt liberi sa-si consume timpul cum vreau muschii lor.
La asemenea conceptii, raman muta, consternata. Eu nu am fost crescuta asa. In familia mea femeile au fost la fel de respectate ca si barbatii si nu am avut astfel de exemple.
Da' de unde sa fi stiut eu din-nainte unde se poate ajunge? Era atat de atent si grijuliu cu mine cand am fost prieteni. Facea orice sa-mi intre in gratii.
Asta-i viatza cu toate suprizele ei...si mereu parca mai descoperi ceva la omul de langa tine.
edit
am auzit azi la radio Guerilla ceva si m-a facut sa rad.
, ma gandeam ca m-i se potriveste... un fragment dintr-o piesa de teatru ce se va juca zilele astea in "Laptaria lui Enache":
'Candva erai plina de viatza, dar viatza e plina de rahat...'
carmen spune:
quote:
Originally posted by danette
Da' de unde sa fi stiut eu din-nainte unde se poate ajunge? Era atat de atent si grijuliu cu mine cand am fost prieteni. Facea orice sa-mi intre in gratii.
Asta-i viatza cu toate suprizele ei...si mereu parca mai descoperi ceva la omul de langa tine.
Hmmmm, nu esti singura.
carmen & ana (04.11.2002) & daria (22.12.2004)
Regretul zilei de ieri si grija zilei de maine ne fura bucuria zilei de azi.
ad_rianna spune:
dana draga tare as mai zice si eu multe ca tot nu vorbesc cu nimeni despre asta, dar mi-e ca or sa se supere fetele. eu il inteleg intr-un fel pe al meu ca este copil unic si cam asa a fost si la ei, greseala mea e ca am crezut ca o sa-l pot schimba. am reusit in buna masura dar are niste...nici nu stiu cum sa le zic..."iesiri"...in care recunosc ceea ce nu mi-a placut la inceput. asa cum a fost de ex.la ski si nu vazuse copiii de o saptamana...dar trebuia sa se relaxeze, nu 
. serviciul e pe primul plan si la el, vine acasa nervos si se razbuna pe mine sau pe copii daca suntem cu ei, adica ei ar trebui sa inteleaga ca "tati" e stresat si sa se comporte ca atare. nu ma mir ca sunt atat de agitati cand mergem la ei. si ai mei se supara tare cand vad cum se poarta cu copiii, si daca mai zic ceva...nu e bine! povestea e lunga...sunt niste minuni de copii si ma rog sa fie bine pt. ei, oricum ar fi
Adriana &
Bianca si Tudor
(03.11.2004)
try spune:
Bits, exact asa am avut si eu periaoda de inceput cu alex. Mai stiti cand va spuneam ca imi vin sa-l strang de gat, ca ma scoate din sarite. Si voi incercati sa ma aduceti la sentimente mai bune si sa-l iert ca e mic si are si el nevoie de afectiune si dragoste. Si-asa era, dar in momentele alea nu-ti mai poti controla nici tu nervii si
rabufnirile.
Tot ce pot sa-ti spun bitsone e ca trece, peste 2-3 luni ai sa vezi ca situatia se schimba, Kenzo va interactiona altfel cu Amon. Iar tu sa lucrezi tot timpul la asta, invata-i sa fie apropiati, sa se iubeasca.
dana, imi pare rau ca treci prin calvarul asta emotional, insa daca e sa nu fie bebe, poate asta te ajuta sa-ti clarifici mai bine gandurile despre bebe 2. Adica intamplarea, care pana la proba contrarie este "cu ochi", te pune si in stuatia de-a stii clar ce vrei si ce simti daca e vorba de bb 2.
Sa stii ca legat de mentalitatea asta a barbatilor, aproape in totalitate coincid situatiile. Acelasi gen de gandire ca daca tot fac eu, de ce trebuie sa faca el, ceva de genul "daca tot esti in picioare parinte". Singura diferenta e ca sotul meu nu e ahtiat dupa serviciu, face minimul posibil, nu il preocupa orele suplimentare si nici nu-l arde dorinta de a creste profesional. E intr-o stare de confort perfecta. Iar hobby-urile lui nu-s pescuitul si drumetiile, ci statul aiurea pe calc. si uitatul indelung la televizor. Ceea ce ma dispera si mai mult. Cateodata prefer sa-l am plecat din casa macar sa nu mai fie asa de evident comportamentul lui.
Azi noapte alex s-a speriat si plangea la el in camera. A vazut lumini pe perete de la masinile de pe strada si nu stia ce se intampla. A plans odata (eu n-am auzit, dar sotul da), dar el nu s-a dat jos din pat sa se duca la copil sa vada ce se intampla. A plans a doua oara si m-am trezit eu si m-am dus la el si mi-a aratat ca se uita acolo pe perete si acolo. Si-am banuit ca e vorba de luminile de la masini care se misca pe perete. I-am explicat ce si cum si l-am linistit pe moment. M-am intors in pat si l-am intrebat de ce nu s-a dus la el daca l-a auzit prima data plangand si mi-a zis ca e racit si nu vrea sa-i dea si copilului (asta e o scuza preferata de a nu se ocupa de copii). Si-apoi l-am instiintat ca toata familia e racita in caz ca nu stie. Peste alta ora jumate alex iar a plans, si nu-i genul lui sa se trezeasca noaptea si sa planga, asa ca stiam ca chiar s-a speriat. Mi-a cerut sa-l duc jos, adica sa-l scot din camera. L-am luat cu noi in pat. Si mititelul se chinuia sa adoarma, dar nu putea de sforaiturile lui taica-su. Isi punea mainile la urechi. L-am rugat pe sot sa se duca el sa doarma in camera si-n patul lui alex si n-a vrut, a zis ca el nu poate sa doarma acolo, ca el se duce la servici... adica acelasi egoism de care vorbesti si tu. Si la fel, tot el ma face pe mine egoista. In schimb el nu e dispus sa-si sacrifice confortul personal pentru copii.
Dar eu, spre deosebire de tine (si nu o spun ca o critica sau ca un plus al meu fatza de tine), mi-am dorit foarte tare ca alex sa nu creasca singur si am acceptat riscul de a-i creste chiar singura daca va fi nevoie, dar stiam clar ca vreau doi copii.
Pe mine ma cutremura lipsa asta de responsabilitate, nu pot intelege cum un om educat si inteligent ca el, nu-si poate asuma un minim de responsabilitate fatza de copiii lui, ce fel de dragoste e asta care nu te mana de la spate sa sari de pe canapea cand copilul/situatia ti-o cere? Ce fel de parteneriat gandeste ca e casnicia cand el ma face atenta ca alex tranteste usa gazdelor in conditiile in care eu sunt cu adrian in grija in momentul respectiv si el sta pe canapea si soarbe din pahar. Cand unul din copii mei plange noaptea eu nu pot sa ma intorc pe partea celalata si sa adorm, ma macina, oare s-a sperita, oare il doare ceva, oare viseaza urat. Nu pot sa cred ca un tata poate simti atat de diferit de o mama, mi-e greu sa accept o situatie ca asta, sa ma prefac ca e normal si sa iau lucrurile ca atare. Efectiv mi-e imposibil.
Pe mine ma lasa puzzled toate aceste comportamente si atitudini, aceste fofilari si comoditati. De-aia sunt intoarsa pe dos de la o vreme caci am realizat ca el nu se va schimba, ca e utopie sa mai sper ca se va responsabiliza vreodata, ca iubirea singura nu face minuni, trebuie sa fie dublata de respect fatza de cel de langa tine, respect care te face implicit sa ajuti si imparti cu cel e langa tine si bune si grele.
Asa ca te inteleg perfect de ce nu vrei al doilea copil.
Lasand la o parte implicatiile financiare, asta e si la mine motivul pt. care nu-mi pot permite luxul unui al treilea copil, desi ca femeie mi l-as dori. L-as sacrifica nu numai pe bietul copil, dar si pe alex si pe adrian. Iar nefericirea mea nu s-ar rezolva, ci s-ar amplifica si mai tare.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian 24 Aug. 2006 ......... poze cu noi
bits spune:
uite Dana la noi primul copil ne-a unit cred ca asta m-a facut sa mi-l doresc si pe al 2-lea iar acum omul imi spune"vreau sa vin acasa si sa ma relaxez dar e galagie si nu pot",de parca eu sunt intr-un relax total 24h din 24h.de la ultima discutie aprinsa s-a mai dat cat de cat pe brazda si mai presus de toate a renuntat la jumatate din banii de buzunar pt caminul lui Ken(acum merge la particular si platim la ora) doar ca sa am si eu putin timp pt mine.
onitza spune:
Salutare...sunt la ziua unui prieten si nu ma pot bucura cat as vrea de eveniment din cauza unor dureri puternice de rinichis si ovare ...
Ce mai faceti?
ANDREAP sanatate multa, putere sa treci peste dureri si stres; te admir pentru cate ai rezistat si sper sa nu mai fie nevoie sa o a doua interventie , sper sa treaca cumva cu tratament si sa iti recapeti auzul
Maine ma duc la Paulica scump al meu, mi-e tare dor de el, de inocenta si dragalasenia lui, in seara asta imi spunea la tel: Pau' e mai-mai" 
abia astept sa il vad! 
Onitza si 
Paul Constantin (28.11.2004)
www.itmadesimple.ro
FEBRUARIE
mariussimiuc spune:
Am fost astazi la dr.Am si confirmarea ei ca sunt insarcinata! dar bucuria mi-e umbrita de un chist mare,care nu stim cum va evolua.Trebuie sa merg la control peste 2 saptamani.Pana atunci...
Miha si Robert 
aime spune:
quote:
Originally posted by mariussimiuc
Am fost astazi la dr.Am si confirmarea ei ca sunt insarcinata!
BRAVA!!!! Si fii optimista, mey, fii barbata...le treci tu pe toate
dulce si apasataime si
Vladimir