Comori de nov-dec 2004 (146)

ad_rianna spune:

off doamne dana ...am citit cu sufletul la gura mesajele tale si chiar nu stiu ce sa-ti spun. ma rog doar sa fie bine si sa fie asa cum iti doresti. stii cum se spune. tot ceea ce se intampla si ni se intampla are un scop dinainte stabilit si care e mai presus de intelegerea noastra. eu cel putin asa cred. iti tin pumnii si sunt alaturi de tine. sunt la munca si te astept cu vesti.

eu sunt taaare intoarsa pe dos. oare o fi de vina "vineri-13". de cand am venit tzip la toata lumea si am o stare cumplita de nemultumire...parca nimeni din jurul meu nu ma multumeste. cred ca am nevoie sa ma calmez...de asta am intrat sa "vorbesc" si cu voi. nu am timp de poze acum sper mai tarziu.
casandra sa stii ca e cam la fel si la noi: multa alintare cand ma duc in week-end ca nu-mi vine sa-i cert chiar daca sunt nazdravani...la fel face si tudor niste crize ca nu stiou cum sa reactionez in prima faza, e tare dificil, se supara si-i tashnesc lacrimile din ochisori de nervi. el vrea mereu sa-si aleaga primul bicicleta (au 3 si fiewcare e diferita ) el vrea o anumita jucarie, si tot asa, si plange si se enerveaza daca nu obtine ce vrea. bianca in schimb daca vrea ceva isi ia si nu cedeaza sub nicio forma doar daca vrea. uneori ma si enerveaza, mi se pare ca-l intarata pe tudor cu asta...povestea e liunga si nu are sens sa ma lungesc. ideea e ca sunt mai linistiti cand sunt doar cu ai mei, parca noi cand mergem ii agitam, nu stiu...
ionitza ...m-ai emotionat
andreea imi pare rau ca inca ai probleme si sanatate iti doresc

Adriana &
Bianca si Tudor
(03.11.2004)

eveline spune:

quote:

---

Originally posted by cassandra

Eveline, terenul nostru e spre Ipotesti iar gardul din foto e chiar al tipului de la care am cumparat. Oricum ar fi super sa fie in aceeasi zona cu al tau.

Alexandra, mamica lui Dragos

---

Avand in vedere faptul ca eu nu am vandut niciun teren...he he he... abia am avut de unde il cumpara pe asta, se pare ca nu e al meu cel din poze. Partea frumoasa e ca se pare ca o sa fim vecine.... eu tot in Ipotesti am terenul, pe Aleea Pinilor.... Sper sa va faceci casuta cat mai repede, poate o s-o scoata la vreo plimbarica Dragos pe Bianca...sa stau si eu linistita ca iese cu un baiat bun.... he he he... si poate merg impreuna la scoala.
BTW, l-ai inscris la gradinita? Eu am inscris-o la cea de la liceul pedagogic....he he ....merge fata din toamna la liceu...

Ana si Bianca-iubita

andreap spune:

Multumesc frumos de suport moral..nu sper sa ma ma fac bine,trebuie doar sa vad cum fac sa aud cu ea macar cat aud acum,sa nu se agraveze.
Eu plec acum,asa ca va dorec WE placut,sper sa ne auzim luni

Poze 2007
www.onetruemedia.com/my_shared?z=ed3f5a70513cbef37f41c&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank"> FILMULET
Andreea si MARIUCA-7.11.2004

cassandra spune:

Andreap multa sanatate!
Eveline, cu asa domnisoara ochioasa ne-ar sta si noua bine!!!Abia asteptam! Cand eram in perioada de cautari am gasit si nou un teren pe Aleea Pinilor dar ne-am razgandit pt ca era chiar ceea ce cautam noi. dar oricum suntem in zona deci e super bine.

cassandra spune:

Scuze, mai sus rectific....pt ca NU era ceea ce cautam noi. Ha ha ha

miria_cristina spune:

DANA - Imi pare rau ca treci prin aceste emotii, dar daca n-ai vrut sa ramai gravida atunci inseamna ca va fi bine in continuare, caci va fi cum vrei tu.

Adevarul este ca eu nu prea ma simt sprijinita in familie sau poate ma simt asa tocmai din cauza programului extrem de monoton pe care il am si din cauza asta vreau sa incep sa lucrez, sa ies si fara fata, adica s-o dau la gradi, sa putem merge undeva sa fim doar noi macar pentru cateva ore...si cand ma voi relaxa nitel atunci ma voi mai gandi la urmatorul.
Sotul meu il vrea repede si pe al doilea, dar asta doar din gura, nu-l vad implicandu-se efectiv si mie imi este greu acuma. Ce ar fi sa mai trec o data prin asta, dar cu doi!!

Imi iubesc fata si mi-am dorit-o, dar nu sunt mama eroina!

Si nici femeia casnica, mama eterna, care cand copiii sunt mari se intreaba: Eu ce mai fac?

Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

dama spune:

Dana, imi dau seama cel mai bine de ce e in sufletul tau acum...am trait aceleasi senzatii, dar am acceptat destul de repede faptul. Si eu zic sa vezi un dr, dar daca ti-a venit si alte simptome nu ai, nu cred sa fie sarcina. Eu una, poate n-o sa ma crezi, inca nu era data sa-mi vina si am simtit ca e ceva in altfel, niste intepaturi puternice in zona abdominala, de parca ceva se agata puternic in mine. Si se pare ca a fost puiutul. Iti doresc sa fie cum vrei tu si sa te poti linisti...stiu si ca lupta care sa da in sufltetul tau acum ("vreau, dar mai mult nu vreau"), cei din jurul tau o percep altfel.
si iti tin pumnii sa fie bine.



si David (18.11.04)

dama spune:

Miria, nici eu nu prea am sustinere de nici un fel, de la sot slabuta rau, asa ca copiii vor fi "munca" mea pt multa vreme.

si David (18.11.04)

bits spune:

eu nu mai zic nik de sustinere.ieri eram sa-l strang de gat pe Ken.dupa ce m-a zapacit cu fel de fel de fitze,crize si alintaturi seara l-a "parfumat"pe Amon in ochi.faceam mancare,Amon era in scaunde iar Ken se juca.dintr-o data Amon incepe sa tipe isteric,ma reped il iau in brate si un iz de parfum imi vine pe la nas.ma uit mai bine si vad ca pe fatza lui Amon stralucesc mai multe picaturi,cand ma intorc spre Ken,el tinea in mana parfumul din geanta mea.sa mor nu alta.l-am spalat bine cu apa pe Amon si sper sa nu fi afectat ochisorii.
Doamne abia astept sa plec acasa caci Ken a luat-o rau pe ulei de cand Amon a inceput sa gangureasca si sa rada in hohote.mi-e atat de drag si vreau sa profit la maxim de mom acestea pt ca nu stiu daca mai fac vreun bebe

danette spune:

Acum parca m-i se pare ciudat ca m-am descarcat aici, pe forum, fiindca practic asta e un site DESPRE COPII. Si eu tot va spun cum nu-mi doresc acum copil.
Sangerarea este abundenta, ca de cilcu normal, daca maine se mai atenueaza, merg la dr. Oricum merg la doctor.
Am ajuns sa ma gandesc la tot felul de prostii, bHCG-ul creste si in unele infectii si in cancere.

Miria, si eu simt la fel, cum scriai tu mai sus. Poate daca as avea mai multa sustinere nu m-ar dispera ideea de bb2 intr-atata.
Sotul meu este un tip de om individualist. Isi iubeste enorm munca, o face cu mare pasiune si ii ia mult timp, apoi mai are si numeroase hobby-uri. Cand eram prieteni nu vedeam nici un impediment in toate aceste placeri, si credeam ca sentimentele paterne se vor dezvolta ca si cele materne... ei, nu-i asa. Cel putin la noi, nu e.
Deci, el ne iubeste, dar in felul lui, nu-i dispus sa sacrifice din timpul pentru aceste hobby-uri, decat in mica masura.
ESte genul acre-si ai unditele, rucsacul si pleca 3 zile... ii pare rau ca nu putem veni si noi... dar asta nu-l opereste pe el sa plece.
Acum cu motocicleta, este atat de preocupat de a o "cunoaste".... de a face ture cu ea... incat nu se poate abtine, si sacrifica mutl din timpul pe care ar trebui sa-l acorde familiei.
El ar vrea un al 2-lea copil, dar sa ma ocup eu de tot.
Iar la batranete, cand se va linisti si va termina cu viatza lui agitata ca n-o sa-l mai tina puterile, ce bine o sa fie sa gasesca 2 copii mari, gata crescuti si care "sa-i aduca acel pahar de apa, proverbial."

Pentru asta nu ma simt dispusa sa fac sacrificii. Fiindca nimeni nu-mi va ridica statuie, mai mult, poate ma trezesc ca tot el o sa fie cel apreciat de copii, ca a realizat ceva, ori eu... am schimbat scutece, nu am dormit nopti, m-am luptat sa-i fac sa devina cineva, ... dar nu sunt nimic altceva.

la asta, Miria,
"Si nici femeia casnica, mama eterna, care cand copiii sunt mari se intreaba: Eu ce mai fac?"
ma gandesc si eu...

Dupa nenumarate certuri cu sotul meu, am invatzat sa traiesc asa, in stilul lui, sa-mi gasesc de multe ori activitati singura, sau cu copilul, sau cu parintii mei, sau cu prieteni...uneori vine si el, alteori nu.
Acum zic ca e bine asa cum e... mai rau sa nu fie.
Cum scriam azi unei prietene, un nou copil, ar fi un cutremur in viatza mea.
Am lasat atat de multe de la mine in ultimii ani, dar nu vreau sa devin o mama eroina, nici eu.

Ma bucur insa pentru toate care sunteti fericite de aparitia bebelusului. Mereu ma gandesc la Cici, la fericirea ei de-a fi insarcinata, de-a naste...
Asta inseamna o familie adevarata.