o mare frustrare...
Raspunsuri - Pagina 7
crisseis spune:
De fapt, cred ca problema mea e ca ma subapreciez foarte mult,respectul personal a scazut si am impresia ca daca-mi doresc sa fiu cu un barbat care sa ma aprecieze pentru calitatile mele, asta inseamna ca inversez rolurile(sunt de parere ca barbatul e cel care curteaza, am mai spus asta).Chiar azi am avut iar o depresie urata de tot
.
Fetelor, cum va cresteti respectul pentru voi insiva? Cum faceti sa va iubiti mai mult?Toti cei care ma cunosc ar spune ca am realizat foarte multe pana aici(copii, serviciu, casa..in fine), doar ca...nu ma pot desprinde de trecut, poate daca as fi discutat despre trauma mea afectiva, ar fi mai de inteles ce zic eu aici.
Deci, cum sa fac sa-mi mut gandul de la ideea ca barbatii, desi sunt specimene pe care Dumnezeu le-a lasat sa fie impreuna cu femeile, reusesc totusi sa ne faca atata rau?
Le dam ce-i mai bun in noi si dupa ei e ca dupa Katrina...
crisseis spune:
De fapt, cred ca problema mea e ca ma subapreciez foarte mult,respectul personal a scazut si am impresia ca daca-mi doresc sa fiu cu un barbat care sa ma aprecieze pentru calitatile mele, asta inseamna ca inversez rolurile(sunt de parere ca barbatul e cel care curteaza, am mai spus asta).Chiar azi am avut iar o depresie urata de tot.
Fetelor, cum va cresteti respectul pentru voi insiva? Cum faceti sa va iubiti mai mult?Toti cei care ma cunosc ar spune ca am realizat foarte multe pana aici(copii, serviciu, casa..in fine), doar ca...nu ma pot desprinde de trecut, poate daca as fi discutat despre trauma mea afectiva, ar fi mai de inteles ce zic eu aici.
Deci, cum sa fac sa-mi mut gandul de la ideea ca barbatii, desi sunt specimene pe care Dumnezeu le-a lasat sa fie impreuna cu femeile, reusesc totusi sa ne faca atata rau?
Le dam ce-i mai bun in noi si dupa ei e ca dupa Katrina...
adinag spune:
quote:
Originally posted by crisseis
Deci, cum sa fac sa-mi mut gandul de la ideea ca barbatii, desi sunt specimene pe care Dumnezeu le-a lasat sa fie impreuna cu femeile, reusesc totusi sa ne faca atata rau?
Le dam ce-i mai bun in noi si dupa ei e ca dupa Katrina...
Eu zic ca barbatii ne fac tot atata rau cum le facem si noi lor. Mi se pare fals formularea asta, ca noi le dam ce-i mai bun in noi iar ei sunt cei rai...
(asta spune o femeie divortata, cu o fetita minunata din prima casatorie si care se afla intr-o relatie noua cu un barbat minunat)
Adina & Jasmina (24 iulie 2003)
A_Iulia spune:
Eu sunt de parerea ca asa cum te evaluezi tu pe tine, exact la fel te evalueaza si ei.
Daca ai sa continui cu lipsa asta de incredere si cu ideea ca ce nenorociti sunt barbatii astia nu vor femeie cu copil - chiar asta o sa ti se intample.
In rest...ce sa-i catalogam ca uite, nu-si doresc femeie cu copil...ai sa ramai surprinsa cat de falsa e afirmatia asta. Asta spun din experienta mea si nu numai (mai am prietene divortate, de ambele variante - si perfect increzatoare in ele si deprimate cum esti tu).
Resursele zac in tine, nu in ei. Iar reactia lor este strict legata de atitudinea ta.
Fiecare aici iti da sfaturi dupa experientele pe care le-a trait. As vrea sa stii ca exista si experiente de alt gen, deci nu toti cainii sunt berci de coada. Si generalizarile chiar sunt inutile.
Adina + 
Olivia Karla 04.03.2004
Elise spune:
quote:
Fetelor, cum va cresteti respectul pentru voi insiva? Cum faceti sa va iubiti mai mult?Toti cei care ma cunosc ar spune ca am realizat foarte multe pana aici(copii, serviciu, casa..in fine), doar ca...nu ma pot desprinde de trecut, poate daca as fi discutat despre trauma mea afectiva, ar fi mai de inteles ce zic eu aici.
Deci, cum sa fac sa-mi mut gandul de la ideea ca barbatii, desi sunt specimene pe care Dumnezeu le-a lasat sa fie impreuna cu femeile, reusesc totusi sa ne faca atata rau?
crisseis,
stima de sine nu cred ca ar trebui sa tina de realizari.
Asa cum nu-ti iubesti copilul pentru ca merita, nu trebuie sa te iubesti nici pe tine pentru ca meriti, ci pentru simplul fapt ca esti TU - si mai aproape decit iti esti tu singura nu-ti e nimeni, nici nu-ti va fi vreodata. Ne nastem singuri, murim singuri, intre timp restul vin si pleaca, si ramai tu cu tine. Deci tu insati esti o persoana foarte importanta. Cea mai importanta. Dincolo de asta incepe restul lumii.
Repet: n-are absolut nici o importanta ce ai realizat, ce ai gresit, cit esti de frumoasa sau de desteapta - trebuie sa ii raportezi pe toti ceilalti la tine, nu sa te raportezi pe tine la ei.
Si hai sa iti mai spun ceva: eu niciodata, dar niciodata n-am reusit sa merg mai departe si sa fiu fericita cu altcineva cit timp relatia anterioara continua sa doara. Nu era ghinion, eram eu care imi puneam singura piedici, desi nu constientizam intotdeauna. Deci, fa pace cu trecutul. Acolo trebuie sa lucrezi. Du-te la un psiholog, daca tu consideri ca te ajuta, dar incearca sa ajungi sa nu mai privesti in urma nici cu regret, nici cu furie, nici cu rusine - cu nimic. Atunci cind o sa reusesti sa te detasezi, probabil o sa vezi in jurul tau si sansele, nu numai nesansele. Ele exista, dar esti incapabila, deocamdata, sa le percepi. Si daca ti-ar ieshi barbatul perfect in cale si ti-ar pica acum la picioare, tot Katrina l-ai vedea si pe ala, pentru ca asa vezi tu. Nu pentru ca asa e.
So...ca sa iesi din cercul asta vicios, fa intai un pas in spate si rezolva ce aveai de rezolvat demult.
Elise & BBLisa
crisseis spune:
Asa e, Elise, n-am inkeiat de tot socotelile cu trecutul, din pacate, o parte din acest trecut a ramas amenintator pentru mine, si, crede-ma, nu ma alint aici, kiar se intampla asta (uite, o s-o zic: fostul e judecat pentru felul in care s-a purtat cu mine, un proces neterminat inca...eu m-am mutat in alt oras, el a amenintat ca se va razbuna -e pasibil de pedeapsa aia mai nasoala dintre toate - crezi ca in atare conditii pot s-o rup cu trecutul definitiv?si care-i vina mea in toate astea?ca am fost fraiera si l-am suportat pana s-a ajuns unde s-a ajuns).Deci ...cum ma eliberez eu de omul asta?
crisseis spune:
scuze..prima bulina nush cum a aparut...normal ca-s suparata
crisseis spune:
prima bulina..nush cum am apasat..
crisseis spune:
prima bulina..nush cum am apasat..
Elise spune:
Probabil il cunosti destul de bine si stii in ce masura si-ar pune amenintarile in practica. Daca si le-ar pune, cere protectie, fa in asa fel incit sa fie arestat pina la sentintza definitiva, nu poti trai in teroare tot timpul.
Asta... dpdv al sigurantzei tale in prezent.
In ce priveste sechelele psihice... 
... cu astea intr-adevar e mai greu de rezolvat. Du-te la un psiholog, te poate ajuta.
Este esential sa intelegi, sa poti sa inchizi capitolul respectiv. Daca vrei un nou inceput trebuie sa fii puternica si optimista, daca pornesti cu sufletul vraiste ai toate sansele sa te alegi cu un fiasco.
Oricit de bine intentionat ar fi omul pe care il intilnesti, problemele astea s-ar putea sa-l depaseasca. E trecutul tau, tu trebuie sa-l inchizi. Nu altcineva.
Din ce ai spus tu pina acum, cred ca nici barbatii in general, nici copiii tai, nici ce ai realizat pina acum nu conteaza in ecuatia asta.... conteaza doar faptul ca trebuie sa te vindeci de experientza respectiva, sa faci pace cu tine. Si asta nu se intimpla de la sine, neaparat. Gindeste-te cit pierzi, intre timp: ai fost nefericita trei ani pe care nu-i mai aduce nimeni inapoi.
Individul ti-a facut suficient rau atunci, ca sa il lasi sa iti faca si in continuare.
Elise & BBLisa