Nu ma mai inteleg cu fiica mea!
Raspunsuri - Pagina 20
Luna1 spune:
Off-topic: Citind anumite postari de la subiectul asta m-am felicitat inca o data ca n-am custodie comuna cu tatal natural al fiului meu, ca eu sunt aici si el acolo, am rasuflat usurata ca lui nu-i pasa de copil astfel incat nimeni nu va posta pe un site ce mama dezinteresata sunt eu si ce copil jegos si needucat am.
Imi cer scuze daca am suparat pe cineva.
Luna 
24 sapt+
www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=2623" target="_blank">Adelise Raluca
www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=1036" target="_blank">Cosmin
nelia spune:
Acum am citit si postarea lui Desiree, deci cred ca am intuit bine. Fata nu te vede ca pe o mama vitrega, pentru ca, spre deosebire de mama ei, tu ai marea sansa de a-i putea fi prietena, nu mama. Asa ca, eu cred cu tarie ca vei avea mult mai multe rezultate satisfacatoare cu ea, daca vei aborda un pic altfel problema (nu neaparat sa o reeduci, asta e responsabilitate parintilor ei, ci macar sa reusiti sa aduceti un pic de liniste si intelegere in casa voastra, in perioada cind sta la voi). Daca ea are incredere in tine si vine la tine de cite ori are o problema, atunci ofera-i si tu acelasi lucru. Nu o mai certa, nu-i mai cere imperativ sa faca ceva, nu te mai plinge sotului ca fiica-sa nu face, ci cere-o pe un ton normal si cu tupeu sa participe la regulile casei, acelasi ton si acelasi tupeu pe care le foloseste ea cind are nevoie de ajutorul tau. Si atunci va fi un schimb reciproc intre voi doua, care nu numai ca va rezolva problemele, dar va aduce si liniste in suflete si in casa si cred ca toata lumea ar avea de cistigat.
CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA
flaviutza spune:
Din cate inteleg eu nici tatal ei nu prea are incredere in ea..nici mama ei naturala care nu stie ce sa-i mai faca..nici tu..si atunci fata aia cui mai apartine?
ea se simte ca facand parte din fam voastra?ca daca nu, nu o trage inima sa spele si sa frece..
uite ce propun eu:
incearca sa ti-o faci prietena. cere-i parerea,stiu ca pare prostesc si naiv,dar..intreab-o diverse cum ar fi
-imi sta bine parul?
-ce zici sa gatim in seara asta..ce-ai vrea sa mananci ..hai sa vedem ce facem(ev il trimiti pe tati din zona,spunandu-i clar ca asta ii treaba voastra de fete)
-ma ajuti si pe mine te rog cu..cutare si cutare?
o intrebi diverse, te interesezi de viata ei..daca i-a aparut vreun cos,ii spui ca ai citit nu-s despre ce intr-o revista ..
fa-i cadouri micute.dar sa simta ca vin din inima. o bratarica, un inelus..chestii din astea
faceti ceva numai voi doua.de exemplu slabiti 2 kile(zic si eu)
sunt lucruri marunte,care chiar nu te costa nimic...si in felul asta impusti nu 2,3 iepuri. sotului o sa ii pice bine ca te preocupa fi-sa,tie si ei va va fi infinit mai bine ca amice decat ca dusmani.
daca o respecti si ii arati ca iti pasa de ea, te va respecta si se va duce singura sa-si curete camera..sper eu.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
alma spune:
Dana, din ceea ce ai scris pe pagina dinainte, gasesc unele asemanari intre Alexa si fata mea, care are 11 ani. E la fel de dezordonata si imprastiata, se dezbraca de lucruri si le lasa acolo unde au cazut, pe biroul ei sunt carti si caiete din ziua precedenta, nu gaseste de multe ori lucrurile pe care le cauta. Muncesc la aspectul asta de cativa ani, nu se leaga de ea si pace. Am realizat, asa cum spune si Sabina ca era ea in copilarie, ca asta e structura copiilor creativi, artisti. Fetei mele ii place sa scrie, sa inventeze, sa descopere lucruri noi. Pentru ea, menajul in casa sau ordinea sunt notiuni abstracte pe care nu le vede necesare. Si de ceva vreme chiar nu mai cred ca pentru un copil sunt asa importante. In viata lor un echilibru si multumirea sufleteasca sunt aduse de atentia pe care le-o acordam, de iubirea manifestata si laudele pentru lucrurile bune pe care le fac si la care se pricep.
Am momente cand sunt obosita si stau la calculator, ca acum spre exemplu. Ea trebuie sa vina de la scoala si stiu ca atunci cand intra pe usa, incepe si povesteste cum i-a fost azi. Si vorbeste, vorbeste... Daca sunt preocupata de ceva, tind s-o ascult doar cu o ureche si ea isi da seama de asta. Vine si se agita pe linga mine si incepe sa vorbeasca mai tare. Atunci imi dau seama ca are nevoie de atentia mea si ma opresc din ceea ce fac, ma duc langa ea pe canapea, o privesc in ochi si o ascult. Ba mai si comentam impreuna ce s-a mai intamplat. Cand o vad atat de multumita, nu pot sa nu zambesc si sa-i strecor cate un "bravo!", daca a luat o nota buna sau sa-i fac morala daca s-a certat cu vreun coleg. Discutiile noastre se termina cu pupaturi si o ora la calculator pentru ea 
.
Cred ca Alexa ta are nevoie de tine, sa-ti povesteasca si sa vada ca o asculti. Ele intra mai devreme in adolescenta, framantarile sunt mult mai mari decat ale noastre la varsta lor, dorinta de fronda e mult crescuta. Sa nu crezi ca la mine nu ridica tonul sau nu-mi raspunde in doi peri. Se intampla, insa atunci ma supar pe ea si-si da seama ca a gresit, chiar daca nu recunoaste pe moment. N-o jignesc pentru ca nu vrea sa-si piarda increderea in ea, asa cum au facut parintii mei cu mine. Cateodata imi foloseste si ea fardurile (doar prin casa), dar o ajut sa se demachieze dupa aceea si-i spun ca e mult mai frumoasa asa cum e, naturala.
Incearca sa te apropii de ea, sa fii mai toleranta si sa fii mai retinuta cand greseste. A gresi e omeneste si lucrurile se pot indrepta si cu vorba buna. 
Victoria_mami spune:
quote:
Originally posted by flaviutza
Din cate inteleg eu nici tatal ei nu prea are incredere in ea..nici mama ei naturala care nu stie ce sa-i mai faca..nici tu..si atunci fata aia cui mai apartine?
ea se simte ca facand parte din fam voastra?ca daca nu, nu o trage inima sa spele si sa frece..
uite ce propun eu:
incearca sa ti-o faci prietena. cere-i parerea,stiu ca pare prostesc si naiv,dar..intreab-o diverse cum ar fi
-imi sta bine parul?
-ce zici sa gatim in seara asta..ce-ai vrea sa mananci ..hai sa vedem ce facem(ev il trimiti pe tati din zona,spunandu-i clar ca asta ii treaba voastra de fete)
-ma ajuti si pe mine te rog cu..cutare si cutare?
o intrebi diverse, te interesezi de viata ei..daca i-a aparut vreun cos,ii spui ca ai citit nu-s despre ce intr-o revista ..
fa-i cadouri micute.dar sa simta ca vin din inima. o bratarica, un inelus..chestii din astea
faceti ceva numai voi doua.de exemplu slabiti 2 kile(zic si eu)
sunt lucruri marunte,care chiar nu te costa nimic...si in felul asta impusti nu 2,3 iepuri. sotului o sa ii pice bine ca te preocupa fi-sa,tie si ei va va fi infinit mai bine ca amice decat ca dusmani.
daca o respecti si ii arati ca iti pasa de ea, te va respecta si se va duce singura sa-si curete camera..sper eu.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
Flaviuta, in sfarsit un mesaj la obiect, cu sfaturi, nu cu prejudecati de genul "mama vitrega isi uraste fiica". Nu e deloc asa!
Fata "apartine", e parte din familia noastra; eu o iubesc foarte mult, cu toate defectele ei. Nu incerc sa o reeduc, ci doar sa-i insuflu anumite 'idei' de igiena personala, pe care mama-sa nu a stiut sa i le infule inca de la 2-3 ani; nu mi se pare normal ca o fata de 14 ani sa isi intrebe mama vitrega DE CE trebuie sa se spele pe dinti... voua vi se pare normal? Ar fi fost normal la 4 ani, nu la 14. Eu nu am absolut nimic impotriva ei, STIU ca nu e vina ei ca nu are nici gram de educatie igienica, incerc doar sa o ajut sa se pastreze curata; ce am scris in mesajele anterioare am facut-o ca sa inteleaga cele cu prejudecati ca nu sunt rea cu ea, ci ea nu face muuuulte lucruri pe care o fata de 15 ani ar trebui sa le faca, cum ar fi, sa curete dupa ea! NU i s-a cerut niciodata, de ex., cand am iesit eu de la dus sau taica-su, sa mearga sa curete faianta. Fiecare curata dupa el; de ce, oare, e ok, cand o mama (biologica) le cere copiilor sa curete dupa ei, dar imediat ce se aude ca o alta mama (vitrega) ii cere fetei de 15 ani sa ajute in casa, i se arunca vorbe de genul "O urasti, n-o suporti, de-aia pui bietul copil sa spele faianta sambata!" de parca i-as fi cerut sa darame si sa reconstruiasca casa, si astfel i-am ruinat bietei fete toata sambata.
Daca eu sunt asa de rea, de ce, oare, cand e racita si trebuie sa mearga la maica-sa imi cere sa ramana aici? De fiecare data mi-a spus ca prefera sa stea aici, ca eu am mai multa grija de ea, cand ii e rau, decat maica-sa, care nici macar nu-i deschide usa la camera?!
E ceva asa de ingrozitor pentru o mama (repet: naturala, vitrega sau adoptiva... ptr. mine nu exista diferenta, dar se pare ca ptr. multe dintre voi, da) sa incerce sa-si responsabilizeze copilul? E atat de groaznic ca ii cer sa invete? E atat de groaznic ca ii cer sa aiba grija de ea si de spatiul ei???
_
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!
miau-miau spune:
poate ca a intrebat "de ce sa ma spal pe dinti" la misto.
Elise spune:
desiree,
Hais a n-o mia dam la intors cu victimizari ca esti mama vitrega.
Indiferent ce fel de mama esti, daca tie ti-ar spune barbatu' "boschetara", "imputita", "nesimtita" si ca "il scoti din minti si ii vine sa te dea cu capul de ushi" ai sari imediat ca esti abuzata si ai un barbat violent si nenorocit.
Nu?
Daca tu spui asta despre copil, este absolut ok si inseamna ca o iubesti de nu mai poti.
quote:
Pe mine fata asta ma scoate din minti!!!... umbla imbracata de parca e boschetara, cu niste haine imputite de murdare pe ea... eu m-am saturat sa-i tot spun... sa nu-ti mai spun ca i-a spus taica-su de nu stiu cate ori sa se spele, ca-i put picioarele... i-am sugerat si eu ca e cazul sa aiba un dus... pentru Dumnezeu, are aproape 16 ani... are dintii efectiv galbeni!!! ...
Pe cuvantul meu ca de multe ori imi vine sa o dau cu capul de usile alea pe care le tot tranteste! ... E foarte nepoliticoasa, nu are respect si nu are gram de bun-simt!
Asta ai scris tu, din prea multa iubire materna.
Elise & BBLisa
mihaela_s spune:
Dana, urmaresc de la inceput subiectul, am citit cu interes pentru ca ne apropiem si noi de varsta cand vom "infrunta" o adolescenta, fetita mea cea mare are 10 ani si jumatate, are unele manifestari din cele descrise de tine la Alexa, inca nu pe toate pentru ca e mai mica...ea nu foloseste farduri sau parfumuri, inca nu transpira ca sa fie nevoie sa se dea cu spray. Dar prevad ca nu va mai trece mult si le va incerca, pentru ca deja m-a intrebat de la ce varsta am inceput eu sa ma fardez si sa-mi vopsesc parul, sa ma parfumez...si incepe sa fie interesata tot mai mult de garderoba ei.
Ai primit sfaturi foarte bune despre felul in care ar trebui sa o iei pe Alexa, inteleg ca ti-e foarte foarte greu sa-ti manifesti dragostea insa trebuie sa o faci...inceteaza sa mai faci comparatii intre tine si ea, de genul "la varsta ei, eu...", sunteti 2 persoane diferite, unde mai pui ca si din generatii diferite. Sabina a pus foarte bine punctul pe I...nu incerca sa o schimbi, asta nu vei reusi niciodata, in cel mai rau caz sa deschizi o prapastie enorma intre voi si in loc sa va apropiati, prapastia se va adanci tot mai mult. E mult mai important sa o intelegi asa cum e, sigur ca trebuie sa o corectezi acolo unde greseste dar trebuie sa gasesti metoda potrivita...
Eu am patit o singura data sa o mint pe mama, nu mai imi amintesc cu ce, dar m-a prins si mi-a tinut o lectie de morala...ceea ce mi-a ramas in minte este faptul ca mi-a spus ca mamele stiu mereu cand copiii mint...atunci a fost si ultima data cand am mintit-o...la mine a mers.
Incearca sa nu mai faci pe dura cu ea, poate daca ai fi facut o gluma, razand cumva sa-i spui sa-ti dea fardul pentru ca stii ca ea a umblat cu el, ca nu pateste nimic daca ti-l inapoiaza pentru ca ai mare nevoie de el...poate ati fi trecut altfel peste incident.
Fetita mea m-a dezamagit foarte tare anul trecut, avea doar 9 ani si a plecat de la scoala(un motiv pueril, ii era rau unei colege si ei ii era frica sa nu vomite in clasa colega, are oroare de asa ceva) mintind-o pe invatatoare ca surioara ei are serbare, era aproape de sf. anului scolar...iar pe mine m-a mintit ca invatatoarea lor a lipsit de la scoala si suplinitoarea i-a lasat acasa la ora 10...am crezut, normal. Ghinionul ei a fost ca mama unei colege de clasa e colega cu mine la serviciu si intamplator am intrebat-o cum s-a descurcat fetita ei singura acasa, asa am aflat ca invatatoarea n-a lipsit, copiii au stat normal la program...wow, pentru moment am vazut rosu in fata ochilor, daca era langa mine, sigur nu ma puteam abtine sa nu o plesnesc...apoi am stat si m-am gandit ce sa fac, impreuna cu sotul meu(care nu e tatal ei, dar participa activ la educare si crestere) si am hotarat ca o pedepsim-la noi pedepsele aplicate sunt de regula interzicerea la internet si la desene animate, la petrecere cu colegii. Am avut un aliat in d-na invatatoare care i-a tinut si ea o lectie, inainte am avut si noi o discutie foarte deschisa, sincer aceast "eveniment" ne-a apropiat foarte mult...i-am spus ce incredere am avut in ea si cum a risipit-o, cat va trebui sa lucreze in continuare pentru a ne recapata increderea in ea. N-am certat-o, n-am avut deloc un ton autoritar, am avut o discutie deschisa si i-am spus clar ce impact a avut asupra noastra greseala ei. Am dat acest exemplu in ideea ca poate ar fi fost mult mai de folos sa-i explici ce a insemnat pentru tine ca ai gasit in sertarul ei fardul tau, ca te-a mintit, decat felul in care ai reactionat. Sper sa nu te superi, nu vreau sa critic metodele tale, incerc doar sa vad unde gresesti...nu vreau sa faci ca si mine, dar poate iti e de folos povestea mea.
Despre subiectul curatenie nu stiu ce sa spun, poate aici face fiecare cum crede, nu cred ca poti spune unei mame careia ii place sa fie luna si bec in casa sa nu-si invete copiii sa faca la fel, cred ca se va simti ca o sclava...Nici eu n-am fost obligata de mama sa fac ordine la mine in camera, faceam cand nu mai suportam eu dezordinea si mama ma lauda, atat doar. Nu sunt un adult ordonat, desi fetelor le atrag atentia sa nu lase dezordine in urma lor, ma straduiesc ei eu...dar pentru curatenie am o femeie pe care o platesc. Prefer ca sambata si duminica in loc sa smotruim cu totii, sa petrecem orele acelea impreuna in alt fel...iar in timpul saptamanii imi ajung dupamesele sa satu in bucatarie sa gatesc, sa spal haine si vase...we e pentru relaxare. Asta e regula!
Fetita mea, desi ii spun de cateva ori pe zi ca o iubesc, din proprie initiativa...ma mai intreaba si ea de cateva ori daca o iubesc. E clar ca e o varsta cand sunt foarte contrariati, eu cand o cert, ea e suparata si se simte vinovata(avem si noi certuri uneori de cateva ori pe zi) vine si isi cere iertare, clar urmeaza si intrebarea: "mami, ma iubesti?" Mereu ii repet, i-am spus de sute de ori ca o iubesc mereu, ca e fetita mea cea mare si sunt mandra de asta, ca mereu va fi asa, ca o iubesc si cand strig la ea si o cert, sa nu se indoiasca de asta...ei au mare nevoie de sustinerea si dragostea noastra...
Ok, m-am intins cam mult, sper ca nu te-am plictisit.
Multa multa rabdare si intelegere pentru Alexa, asta sa nu uiti Dana. 
:)) Tot mai am de adaugat ceva...am citit si postarea almei, la fel face si fetita mea...cand ne intalnim dupamesele vorbeste si vorbeste....turuie nu alta si eu o ascult desi uneori nu prea am chef insa imi dau seama ca ea are nevoie de asta. La un moment dat chiar mi-a povestit fericita cat de bine e ca o ascult, ca mama prietenei ele cele mai bune nu face asta, ca prietena ei sta la computer si povesteste cu prietenele pe mess nu cu mama ei. Am fost foarte mandra de mine, sa stii! I-am spus ca eu sunt cea mai buna prietena a ei de acasa si ca poate sa-mi povesteasca orice.
Mihaela si fetele mele
lorelaim spune:
Deisiree - re-citeste si tu prima ta postare si incearca sa vezi (ca o pers virtuala care nu te cunoaste) ce intelegi din aceasta postare... Eu numai dragoste pt fiica sotului tau nu vad in acea postare... Asa cuvinte (cum ai folosit tu acolo) nu se folosesc din prea multa dragoste...
Acum scri despre grija pe care i-o porti si relatia voastra de prietene, etc... si declari ca o iubesti...
No comments...
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
pisigri spune:
DANA, iarta-ma ca iti spun, dar ca recent-fosta-adolescenta ma doare inima gindindu-ma la fetita ta cea mare..nu stiu, din modul in care te-ai exprimat mie mi-ai lasat impresia ca ai decis sa mai faci un copil cind ai constatat ca esti nemultumita de primul tau copil. ei bine, asta nu este un motiv. ai decis sa-ti mai "dai o sansa" de a transforma un sufletel in ceea ce ai fi vrut tu sa fii la virsta lor? pentru ca primul tau copil a inceput sa dovedeasca faptul ca nu e nici o papusa, nici o marioneta? la modul absolut, cum iti suna chestia asta? eu nu am fost un copil gelos, si totusi, desi erau 7 ani diferenta intre mine si sora-mea, cind sora-mea a trecut de virsta de 1 an jumate ( a avut mari probleme de sanatate pina la virsta aia) ai mei au facut pe dracu-n 4 si au schimbat mobila din camera mea (o camera micuta) si au facut pat suprapus, au indesat 2 birouase in camera, au schimbat dulapul cu unul pina in tavan...s am supravietuit amindoua intr-o singura camera. sa nu crezi ca noi nu ne-am certat, dar...si aste au au trecut. mi se pare o mare greseala sa afirmi ca macar cea mica e la inceput de drum si mai poti schimba ceva la ea. la 12 ani esti tot la inceput de drum; unii isi schimba total viata la virste mult mai inaintate, deci se poate. daca tu cind ne povestesti noua ne spui ca nu poti sa-i spui fetei ca o iubesti ca ti s-ar parea o ipocrizie...ne spui cit esti de nemultumita ca e mai plinuta (desi in poze nu arata ca un copil obez), cit esi de nemultumita ca nu-ti seamana, ca ai facut-o hoata si mincinoasa dupa ce mai multe mamici te-au sfatuit sa nu-i mai pui etichete, ca pe cea mca o dragalesti tota ziua ca ea inca nu te-a dezamagit...eu te intreb ce fel de mama esti. a unui singur copil? ala care inca iti mai place? daca pentru tine te rog si multumesc sint cuvinte formale, nu o necesitate...sincer, eu ma ingrozesc. m-am abtinut sa scriu ceva pentru ca eu nu sint mama, dar am fost copil..aam fost un copil de care mama a fost multumita, am fost copilul unei mame care nu a facut niciodata diferente intre cele doua fete ale ei...si chiar si asa, am avut momente de razvratire si de nemultumire. cum ai vrea sa se comporte fiica ta cea mare?
si inca ceva: mamele spun mereu ca copilul trebuie sa ajute in casa, de acord cu asta (chiar daca asta nu le garanteaza in nici un fel fericirea de mai tirziu). dar cum ati vrea sa ajute un copil caruia i se cere sa faca lucruri in casa sub pretextul mamei de "eu nu sint sclava voastra"? este ca si cum le-ati spune (nu uitati ce minte imbirligata au adolescentii) "eu nu sint sclava sa fac treburi de sclava, fa-le tu".
cu igiena corporala...ce sa zic, eu am avut numai exemple bune in casa pe tema asta, si totusi pe la 12-14 ani am avut si eu o perioada de-asta, cu "ce trebe sa fac baie, pierd atita timp..." e drept ca n-am ajuns niciodata sa puta dupa mine. am inceput sa am o igina cosporala stricta insa atunci cind, in urma...modificarilor hormonale probabil, toate secretiile si excretiile au inceput sa capete un miros specific pe care il sesizam eu (si asta nu inseamna ca sesizam ca put penturu ca nu facusem dus de o saptamina, ci am descoperit ca, pt a fi eu multumita, este necesar sa ma spal in anumite zone de fiecare data cind ies din casa si de fiecare data cind ma intorc de undeva).