Nu ma mai inteleg cu fiica mea!

miau-miau spune:

Elise, asta e si parerea mea cu banii in casa.

Victoria_mami spune:

Miau, nu m-ai suparat.
Ma deranjeaza, insa, faptul ca statutul meu de mama vitrega este privit cu suspiciune din start; se crede ca ptr. ca nu e fiica mea o 'maltratez' in vreun fel.
Parintii i se sesizeaza; maica-sa a venit la mine sa discutam despre igiena fie-sii, mi-a spus ca ea a dus-o si pe la nu'sh ce medic igienist, sa-i explice ala de ce tre sa se spele, schimbe, etc. si degeaba; mi-a cerut MIE sa gasesc o solutie... pai eu, cand fata deja avea 12 ani, ce solutie sa mai gasesc??? Pot sa-i explic si sa-i explic iar si iar si iar; daca pricepe, pricepe! Am renuntat acum cateva luni sa-i mai pomenesc de curatenia din camera ei, sa-i cer sa se schimbe sau sa se spele; cand e la noi 5 zile/ saptamana, face dus, poate o data... nu mi se pare bormal, dar ma rog, treaba ei! DAR cand vine vorba de spatiul pe care-l impartim, pentru ca nu avem decat o singura baie, acolo trebuie sa curete dupa ea. Da, TREBUIE! In bucatarie, la fel. Mananca ceva, isi spala farfuria...
In camera ei, sa faca ce vrea, Dumnezeu cu mila! DAR!!! Cand i-am gasit tampoane folosite in dulap, printre haine, in cosul cu rufe murdare, inca pe chilot, sub pat sau in sertarele de la birou, nu mai pot sa tac. Ca deja ne pune si noua sanatatea in pericol, nu numai ei si deja e alta poveste; daca ea vrea sau nu-i pasa ca se imbolnaveste, MIE imi pasa de sanatatea mea; daca ea alege sa traiasca in mizerie, problema ei, dar cand deja camera ei devine focar de infectii, e deja datoria noastra, ca parinti (vitregi sau naturali, adoptivi sau cum om fi) sa luam atitudine! Eu nu vreau gandaci si soareci in casa, adunati de mancarea pe care ea o ascunde pe unde apuca, nu vreau alti microbi pentru tampoanele ei ascunse, la fel, pe unde apuca! Acum ca stiti, in mare, care e situatia, tot mai credeti ca sunt exagerata?
Elise, i-am oferit bani sa faca curat in camera ei, sperand ca macar asa o sa renunte la obieciurile ei, descrise mai sus; nu e vorba ca arunca o hartie - 2- 10 sub pat. Astea nu m-ar interesa, sunt lucruri muuuuuuult mai grave decat hartiile la ea sub pat.
Si taica-su, in general, cam 99% timp ma sustine, dar mai are "scapari". Si regulile cu curatenia in baie si vasele, le-a facut el, nu eu! I le-am transmis doar impreuna, dar ideile sunt ale lui, cam 90%. Si, la urma urmei, la maica-sa (asa zice maica-sa) fata trebuie sa spele vasele, chiar daca mananca sau nu acolo... De ex., cand e la noi duminica, pana la 5pm, cand merge la maica-sa, o asteapta vasele de la micul dejun de duminica, pranzul de duminica si, uneori chiar si vasele de sambata seara. Si le spala, fara nici un fel de 'recompense'; le spala, pentru ca altfel, e pedepsita. La noi, regula nr. 1 e recompensa, nu pedeapsa!


_

Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!

corinadana spune:

Desiree . Si eu incerc s o invat pe Raluca sa fie curata si ordonata. NU sunt femeia de servici care aduna dupa ea. Sa stie sa si le puna la loc lucrurile si tot ce imprastie. Asa cum se invata acum asa va fi toata viata.
Are 7 ani, e maricica si nu vreau sa ajungem in situatia voastra. Noi am inceput de pe la 5 ani, ptr tine e groaznic de greu sa incepi la 12 ani.

Succes!



Don't throw with stones if you live in a glass house.

corinadana mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

nelia spune:

Intervin si eu, desi nu sint chiar in masura sa dau sfaturi, pentru ca nu sint nici mama vitrega si nici nu am copii mari. Dar voiam sa spun ca nici eu nu sint de acord cu recompensele materiale pentru nimic. Nu-mi place sa platesc un om, decit pe cei care sint de meserie, sa faca ceva pentru mine sau chiar pentru el. E ca si cum l-as mitui si mie nu-mi place sa dau spaga sau mita. E umilitor! Recompensele pot fi si de alta natura, in afara de bani. Alta e problema cind un copil isi doreste ceva mult de tot, tine de partea sufleteasca deja si ca sa obtina acel lucru, are nevoie de bani. Eu i-am facut Agatei un calendar (stiu ca merge la copii mai mici, dar se pot gasi solutii si pentru cei mai mari) pe care lipesc abtibilduri cu diferite chestii haioase sau desenez chipuri zimbitoare sau nu, depinde de comportamentul ei. Si noi avem reguli, putine dar bune: are obligatia sa se spele pe miini de fiecare data cind se cere nevoia, sa se schimbe de hainutele murdare, sa-si stringa jucariile si sa-si puna hainele ori la rufe murdare ori pe masuta din camera ei, de unde le pun eu la loc. Daca s-au adunat prea multe de strins pentru virsta ei, atunci o ajutam, nu o oblig niciodata sa faca singura ceva care mi se pare mie greu (se mai intimpla citeodata, jucndu-se amindoua, sa scoata toate jucariile si atunci sarcina ei de a le stringe e clar peste puterile ei). Dar atit! Nu primeste pedepse si nici recompense pentru ca a facut sau nu ceva. Are citeva responsabilitati usoare, pentru virsta ei (am inceput cam de pe la 4 ani) pe care daca le sare sau nu are chef sa le faca, o stimulez facindu-le impreuna. Indiferent cum, la culcare camera ei trebuie sa fie aranjata, pentru ca asa cum ii place ei sa doarma in pat curat, spalata si cu pijamale curate, asa si jucariilor le place sa doarma la locul lor, nu aruncate prin casa. Sint seri in care, din diverse motive obiective sau subiective, nu putem sa facem aceste lucruri. Ei, si? E si miine o zi! Ce vreau sa spun este ca orice forma de constringere, mai ales daca se foloseste violenta verbala (poate chiar si cea fizica), recompense sau pedepse materiale (ma refer mai ales la banii dati pentru ceva facut sau luat pentru ceva nefacut) nu pot creea decit frustrari, indepartind mult persoanele implicate de scopul propus. Parerea mea este ca daca intelegere nu e, nimic nu e. Copilul trebuie invatat de mic ca are si el niste responsabilitati fata de persoanele linga care traieste (respectul fiind una esentiala), fata de locul in care traieste, fata de el insusi. Dar trebuie ajutat, invatat sa inteleaga, nu constrins si obligat sa o faca. Una este ca mama sa hotarasca cine si ce face si alta este ca toti, impreuna sa hotarim ce, cum si cit facem ca sa avem un camin curat. Femeia e femeie, mai ales daca e mama, e clar ca va face mai mult decit barbatul in casa. Dar barbatul poate face la rindul lui alte treburi (la noi, sotul se ocupa de facturi, cumparaturi, reparatii, plus servici, pe care eu nu-l am deocamdata - mai putin haine, astea le luam impreuna), iar copilul poate alege unde vrea sa se implice, sa ajute. Ale mele sint fetite si Agata are 6 ani, dar nu e obligatoriu sa ma ajute pe mine, in casa. De multe ori alege sa mearga cu tati la cumparaturi si isi ia foarte in serios treaba, il ajuta pina le vede puse in frigider. Si sinceritatea conteaza mult. Ce, noi avem chef sa facem de fiecare data treaba? Nu sint momente in care pur si simplu nu avem chef si lasam pe a doua zi? Eu una asa fac, atunci cind se poate. Copilul vede aceste lucruri si i se pare normal sa simta ca are si el dreptul sa refuze ceva care poate fi aminat, dar vede si ca mami si tati mai fac si lucruri, desi nu am chef, dar care nu suporta aminare. Asa ca, eu am invatat-o pe Agata sa fie sincera si este. Ii spun ca trebuie sa stringa jucariile (chestiile de igiena personala sint obligatorii, nu suporta nici un fel de aminare) si imi spune sincer ca nu are chef acum. Si ii spun ok, te mai joci, mai fac altceva si cind termina treaba mea, ma ajuti sa le string. Si chiar o face! Cu virsta, responsabilitatile ei vor creste cite un pic, dar eu una mi-am promis ca nu va fi obligata niciodata sa-mi preia rolul in casa (cum am facut-o pe rind eu si surorile mele), nici cind va avea 20 de ani. E casa mea si in afara de citeva responsabilitati si un ajutor micut pe ici pe colo, pentru care ii voi multumi, nu vreau sa-i umbresc copilaria si adolescenta cu treburi gospodaresti. Important este pentru mine sa invete sa le faca, sa accepte ca sint unele lucruri obligatorii si altele care pot fi aminate, si ca tot ce face este spre binele ei, ca sa fie sanatoasa si ca sa se simta bina in locul in care traieste. Cind stiu ce inseamna viata de femeie dupa ce pleci de la mama (desi mie nici la mama nu mi-a fost usor), cum as putea sa-i cer sa faca toate acestea si inainte...
Desiree2002, ai si tu copii? Sau numai pe aceasta fetita despre care povestesti? Nu vreau sa te acuz de nimic, probabil ca ai intentii bune si faptul ca esti mama vitrega nu inseamna automat ca esti rea. Dar un singur lucru as vrea totusi sa-ti spun: o mama nu ar putea spune atit de multe lucruri urite despre fata ei (chiar daca ar fi adevarate sau mai ales daca ar fi adevarate). Pentru ca nu ar putea sa se detaseze de ceea ce face fetita ei, ca doar nu s-a crescut singura... Pe cind, la tine problema este alta, pe linga cea a curateniei, unde te cred ca ai dreptate si e greu de suportat. Iar in aceasta noua problema care apare la orizont, cel putin din punctul meu de vedere, fata ta vitrega pica ma mijloc, si zau daca are vreo vina. Ma refer la faptul ca in viata barbatului tau si in cea a fetei exista o alta femeie, care a fost sotie si este mama, cu care tu simti nevoia sa te rafuiesti. Chiar daca spui sau nu in cuvinte, fata simte care e situatia si, la rindul ei, are si ea o problema asemanatoare, pentru ca, fara sa fie vina ei sau sa aiba vreo putere sa faca ceva, unversul ei copilaresc a fost distrus, tatal a plecat sa traiasca in alta parte, cu alta femeie si ea, inca un copil, trebuie sa suporte reguli care vin de la trei parinti. Nu stiu daca ceea ce primeste de la voi (mai ales afectiv vorbind) se ridica la la nivelul a ceea ce asteptati de la ea, dar sint sigura ca fata e mai mult decit bulversata, nu-si mai gaseste locul, nu mai stie ce e bine si ce nu sa faca. Sint sigura ca mama ei are si ea o rafuiala cu tine, chiar daca aparent totul pare sa fie in regula, e normal sa fie asa, si atunci cind se duce acasa simte ostilitatea ei fata de tine si de regulile impuse de tine. Ea oricum traieste cea mai tulburatoare virsta - adolescenta - si are atitea probleme de rezolvat cu ea insasi... In afara de faptul ca ati facut reguli si i-ati trasat sarcini, dintre voi trei cine e prietenul ei, cine e confidentul, cine ii asculta, cu rabdare si cu dragoste, varianta ei de viata? Cine e cu adevarat parintele ei? Ma refer la un adult, nu la prieteni de aceeasi virsta...

CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA

ruxij spune:

quote:

---

Originally posted by Desiree2002

Sunt convinsa ca daca nu as fi mentionat ca e fiica-mea vitrega

---

Problema nu e ca esti mama vitrega neaparat ci faptul ca vorbesti despre fata cu mult naduf ca sa zic asa, se vede ca nu o iubesti, ca ai ciuda pe ea. Ca ii ceri sa faca una sau alta pe care le-ar cere poate si o mama e una, dar depinde foarte mult CUM o faci. Se simte ostilitatea fata de copil si cred ca si ea simte.

miau-miau spune:

in fine punct pe i

didita spune:

Desiree, nu cred ca parintii sunt in majopritate de parere ca rolul lor este sa raneasca dupa copii pana la adanci batraneti.
Problema este ca ai prezentat numai o parte a situatiei si din ce ai scris asa se intelegea.

Din cate am inteles eu tu l-ai cunoscut pe tatal fetei cand fata era deja maricica. Fata are rezidenta principala la mama si vine la tata un we din doua si jumate din vacante... Acum e adoslescenta razvratita si te aduce in pragul disperarii.
Eu vad situatia cam asa: tu nu esti mama ei, nu ai nici o treaba cu educatia ei (e treaba tatalui si a mamei). In schimb la tine in casa ai ceva de zis in legatura cu regulilele casei. Avand in vedere ca nu patrece decat un timp scurt la tine poate poti s-o lasi mai moale cu smotru. Implica mai mult tatal si lasa-l sa asume resposabilitatea deciziilor pe care le-a luat. E fii'sa el sa-i interzica. Daca chiar nu e suportabil: spune-i clar eu nu mai vreau sa curat dupa copii, ori face ea ori faci tu ori gasesti tu o solutie (platesti o femeie) ca sa ramana casa locuibila!

Bineinteles ca fata te percepe ca pe zgripturoaica cea mai cea. Nici un copil nu poate fii multutmit ca parintii lui se separa si cum trebuie gasit un tap ispasitor ala esti tu "piesa de schimb". E mult mai usor sa-ti urasti mama vitrega decat tatal! Iar tu ii faci sarcina si mai usoara fiind tot timpul Gica contra. Mi se pare deplasat sa faci observatii tatalui depre cum si cat da bani copilului atata timp cat da din banii lui. Iti inteleg reactia, dar ar tebui sa te abtii de a-i judeca. Nu este treaba ta! Daca iti cere parerea spunei ce gandesti, dar nu te du tu sa-i spui ce fata nesimtita are si ce prost o educa el! Cum crezi ca se simte el?!

oana1177 spune:

offf, saracutii ingerasi cu mame vitrege zgripturoaice

credeti ca se gasesc menajere cu program non-stop care sa stranga dupa ingerasii neintelesi? daca da, va rog niste adrese caci am amice in nevoie

la teorii si judecat suntem cu totii f buni insa sunt curioasa cum ati reactiona vis-ŕ-vis de fata sotului/sotiei care nu poate nici macar sa-si puna farfuria in masina de spalat vase; sau cand voi dati cu aspiratorul si nu numai ca nu va ajuta, insa trebuie s-o rugati sa-si traga picioarele;
o veni menajera la 2zile, dar nu ca sa stranga masa si ce te faci cand e chiar nevoie sa pui aspiratorul caci dragalasii neintelesi nu "stiu" sa foloseasca pubela???

Desiree, nu trebuie sa te justifici nimanui ca ceri unei nesimtite sa stranga dupa ea; poate ar trebui sa-l lasi si pe tatic sa traiasca putin in cocina si-atunci poate ar fi mai ferm cu dragalasha bulversata; pacat ca gandacii zburda prin toata casa caci zau daca m-ar interesa fauna din camera ei
curaj, si nu te mai stresa ca esti mama vitrega; caci si scara la cer de i-ai face, tot nu va fi bine, sa fii sigura de asta

Oana

Sabina spune:

Dana, te rog eu incearca sa fii mai buna, sa o iubesti si mai mult.
in afara de chestia cu igiena corporala si dulciurile, eu eram cam la fel ca fata ta.Nici acum nu sunt ordonata, si-mi pare rau de tot de asta, pe ca sunt mama si sotie, dar simncer, parintii mei, desi m-au bombanit, nu mi-au conditionat nimica legat de curatenie etc.Stiu ca nici tu nu-i conditionezi, nu intelege ca te acuz, pentru ca nu te acuz deloc.
eu din exterior vad un copil zapacit(asa sunt persoanele creative, serios!) care nu se simte destul de iubit.

Ei bine, eu ma simteam iubita, chiar daca nu studiam la pian cat trebuie, chiar daca arata camera mea ca la bombardament, chiar daca primeam bombaneli, chiar daca faceam crize de nervi.
daca vroiam sa ma duc la mama sa ma alint, nu era nicio problema.Indiferent cate "grozavii" facusem in ziua aia.

Mie mi-a venit mintea la cap la 16 ani.Nu am devenit ordonata, dar am inceput sa muncesc cu un scop. Crezi ca de la parinti a venit? no way. De la conjunctura, mi s-a descoperit un anume talent pe care il stiam doar undeva ascuns si-l tineam complexata inauntru...si cand am primit exp[licatiile logice pt el am devenit alt om.Adica am redevenit premianta 1 care eram pana in clasa a 6-a, si asta nu s-a mai dus.

Deci din pacate nu parintii ofera cheia schimbarii...ei pot da doar exemplul bun, pozitiv.
Te rog eu, nu mai incerca sa-ti schimbi fata.
Incearca sa o intelegi asa cum e, si sa o iubesti mult, mult de tot.Adica sa i-o arati, ca de iubit nu ma indoiesc ca o iubesti enorm.
toate metodele astea ,cand vezi ca nu functioneaza.....nu stiu, eu ca mama le-as lasa balta si gata.Ca doar tu asta vrei, sa redeveniti mama si fiica ce erati odata, din punct de vedere sufletesc.
asta nu se poate decat daca dai enorm de mult de la tine.

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia


Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Elise spune:

quote:

---

Originally posted by oana1177
Desiree, nu trebuie sa te justifici nimanui ca ceri unei nesimtite sa stranga dupa ea; poate ar trebui sa-l lasi si pe tatic sa traiasca putin in cocina si-atunci poate ar fi mai ferm cu dragalasha bulversata; pacat ca gandacii zburda prin toata casa caci zau daca m-ar interesa fauna din camera ei
curaj, si nu te mai stresa ca esti mama vitrega; caci si scara la cer de i-ai face, tot nu va fi bine, sa fii sigura de asta

Oana

---

Oana, aici nu vorbim de vecina de la 2.
Ci de copilul propriu.
Sau nu-i nici o diferentza?!

Te oripilai si exprimai la fel daca respectiva "nesimtita" era fiica-ta?! Copilul tau?

Copil natural sau vitreg tot aia e - cind l-ai acceptat pe tat-su de barbat l-ai acceptat si pe el de copil, altfel e greseala ta.

Deci, daca era copilul tau, tot asa puneai problema: "Nesimtito, nu sint eu obligata sa-ti angajez menajera si sa string dupa tine, stai in fauna ta ca pe mine nu ma intereseaza, da' nu ma imbolnavi pe mine?" ??

A... sau de cind se sterge singur la fund probabil nu mai e copilul tau? E un alt individ pe care il flituiesti imediat?

Elise & BBLisa