Nu ma mai inteleg cu fiica mea!

nelia spune:

Ma bucur, numai sa-l studiezi in scop constructiv, ca altfel ramii doar cu studiul. Am spus sa nu o iei personal, am generalizat, desi nu-mi plac generalizarile, dar numai asa pot sa-mi spun parerea fara a afecta persoanele in cauza, ci doar ideile lor.
Deci acum ca ne-am inteles, te astept cu placere oricind si oriunde la discutii.

CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA

zenon spune:

quote:

---

Originally posted by nelia

Ma bucur, numai sa-l studiezi in scop constructiv, ca altfel ramii doar cu studiul. Am spus sa nu o iei personal, am generalizat, desi nu-mi plac generalizarile, dar numai asa pot sa-mi spun parerea fara a afecta persoanele in cauza, ci doar ideile lor.
Deci acum ca ne-am inteles, te astept cu placere oricind si oriunde la discutii.

---

n-am luat-o in niciun fel, sint obisnuita cu dezbaterile. M-a amuzat ca ma bagai in generatia mai tinerica.
Si sint alaturi de Agata in suferinta provocata de zapada. Daca are nevoie de voluntari in actiunea ei de boicot, adica sa iesim doar in geaca, aici sint. fara manusi, fara caciula, sa-i aratam noi ei.zapezii.

nelia spune:

Zenon... pai esti mai tinerica! Eu am 39! Dar e adevarat ca nu m-am gindit chiar la 33, ci te bagasem pe la vreun 28 asa.

CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA

lorelaim spune:

Nelia - superb scris!
Lumea de azi - oriunde ti-ai indrepta privirile (poate numai locurile uitate de timp fac exceptie - ca jungla din Matto Grosso de ex) este plina de tentatii si capcane si... bineinteles ca "banul" le domina pe toate :-(
Proprietati (case, vile de vacante, ferme, masini, etc), tzoale, zorzoane, fatzade pictate si iesit in lume sa ne afisam cu ele... cum sa aruncam praf in ochi la altzi cu cine suntem noi... si ce ne putem permite... jocurile electronice cu tot felul de fantezii mai mult sau mai putin diabolice,...
Vai de capul nostru de parintzi! Aici este challenge-ul vietzii noastre... sa-i scoatem la liman fara prea multe cucuie si vanatai pe piticutzii pe care bunul Dumnezeu ni i-a dat in griza si ii numim cu atat dragoste COPIII NOSTRI!


"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

Sabina spune:

M-am mai gandit si eu la problema acestor generatii si cred ca e si o problema de educatie culturala.
un copil care ar fi mai devreme expus artei de exemplu, mers la muzee, mers la concerte, incepand cu momentul in care sta cat de cat cuminte, va reusi sa aiba alte valori.
ne plangem ca nu vrea sa citeasca o carte...ca ii intereseaza numa jocurile pe computer si fardurile...dar le oferim altceva??
Ii ducem la concerte?? punem nitica muzica clasica in casa in loc de TV?
avem vizite regulate la muzeu?? Ii ducem in masura posibilitatilor pe munte sus,. sa vada adevarata frumusete? (nu gratar pe malul garlei in drumul spre Gura Diham....)
si altele asemenea.
Am vazut ca se da exemplu sportul.E f f bine, pe mine parintii nu m-au dat la sport si asta le cam reprosez, carne moale pe popou de la 13 ani....si complexe pe masura.
dar macar m-au incurajat sa iubesc arta si cultura.

Depinde f f mult si de copil, sunt convinsa, dar o minima educatie artistica salveaza de la f multe denaturari ale societatii actuale.
Ce se intampla acum e o consecinta a anilor 80-90 cand toti parintii erau inebuniti de matematica si fizica...sa bagam cu ghiotura in copil...ca sa se realizeze....acum e computerul la putere....

e adevarat ca in occident e mai simplu, chiar daca nu-s cine stie ce ca valoare, in america de nord de exemplu sa faci muzica, balet etc e mult mai simplu decat in Romania. Dar totusi:)
apetitul pt cultura si frumos se cultiva din fasa, si fereste de idealuri marunte ca cine arata cel mai bine din clasa si cine are rolele cele mai noi.....

Dana, cel mai simplu mod sa-ti reapropii fetita e sa te pui permanent in pielea ei si sa incerci sa empatizezi cu ea in fiecare secunda.
Apoi sa schimbi usor usor modul de viata.
Sa va reeducati cu totii.
Situatia asta nu se poate rezolva decat cu infinita bunatate si cu anularea oricarei urme de egoism. Vei constata ca punand-o pe ea in prin plan vei castiga imens, iubirea si renuntarea la orgoliu fac minuni!

eu sincer nu sunt de acord cu teoriile astea selfcentered....EU, EU, EU.
mi se par false si lipsite de finalitate.
Numai dragostea rezolva cele mai grele situatii....
asta nu anuleaza discutiile deschise in care ne exprimam nemultumirile, astea sunt f bune cata vreme se fac in mod constructiv.

Sunt de acord ca pt copii abuzati cum povesteste Miss Parker e f f greu....dar nu toate cazurile sunt la fel de rele/grave. Cele mai multe dintre neintelegeri se rezolva simplu, cu dragoste!!

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia


Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

MissParker spune:

quote:

---

Originally posted by lorelaim

Zenon - rebeliunea este buna daca simti ca traiesti sub tiranie... altminteri... sa te revolti ca esti iubit, ca esti respectat, ca esti ascultat, ca cei din jur se straduie sa-ti indeplineasca dorintele (rezonabile)? Scuza-ma... dar numai sarit complet de pe fix poate fii cineva sa devina rebel... daca este fericit cu ceea ce are... adica DRAGOSTE si RESPECT!
Cred ca trebuie doar sa ne facem mai mult timp pt cei mici, sa incercam sa avem mai multa rabdare si mai multa intelegere si sa ne punem in pielea lor ca sa reusim sa depasim momentele grele prin care trec ei.

---

QED, nu?

Sigur, exista si o forma de "rebeliune" inevitabila in adolescenta, care ar trebui chiar celebrata de parintii care le vor 100% binele copiilor, rebeliune pornita pur si simplu din necesitatea copilului de a se delimita de parinti (si o face instinctiv prin opozitie, fiindca altfel nu stie inca!) si de a isi defini propria lui individualitate. Asta e normal si e ceva pozitiv, e un progres personal. Care parinte isi poate dori un copil-maimuta, fara personalitate si vointa? Dureros este cand rebeliunea e dictata de suferinta, de lipsa de dragoste si respect, de sentimentul tanarului om ca nu este acceptat si dorit si iubit asa cum este el, cu calitatile si cu defectele lui.

Cand vorbeam mai pe paginile anterioare de "sfaturile de revista" date de nu mai stiu cine, ma refeream la lozinci de genul "ce nu ne ucide ne face mai puternici", forme goale de continut care sugereaza o resemnare f. periculoasa. Fiindca daca nu ar exista probleme reale, nimeni nu ar avea nevoie sa-si descarce sufletul pe forum, ci s-ar duce la restaurantele chinezesti sa-si ia biscuiti cu biletele pe care scrie "viitorul iti este stralucit si vei invinge toate obstacolele" sau "visurile tale se vor realiza si trebuie sa fii optimist"...

Pe unii o copilarie abuziva chiar ii poate ucide sau ii poate arunca intr-un cerc vicios autodistructiv din care e f.f.f. greu de iesit. Unii copii abuzati se salveaza prin grandiozitate, altii raman in depresie, deci nu trebuie bagatelizate consecintele. Stiu ca nu toate situatiile sunt la fel, chiar ma bucur sa vad atatea mamici de calitate pe aici, dar simt ca niciodata nu putem preveni prea mult.

Fetelor-mamicilor, va rog din suflet sa nu va simtiti acuzate sau atacate daca noi, cele fara copii, suntem mai vehement de partea adolescentilor, poate ca din noi inca vorbeste durerea copilului neiubit care din disperare mai cauta inca intelegere la straini (caci la parinti nu gaseste) si care isi doreste ca macar alti copii sa fie scutiti de suferinta prin care a trecut el.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

zenon spune:

quote:

---

Originally posted by MissParker

Sigur, exista si o forma de "rebeliune" inevitabila in adolescenta, care ar trebui chiar celebrata de parintii care le vor 100% binele copiilor, rebeliune pornita pur si simplu din necesitatea copilului de a se delimita de parinti (si o face instinctiv prin opozitie, fiindca altfel nu stie inca!) si de a isi defini propria lui individualitate. Asta e normal si e ceva pozitiv, e un progres personal. Care parinte isi poate dori un copil-maimuta, fara personalitate si vointa?

---

Despre aceasta rebeliune vorbeam, miss Parker, nu despre cea provocata de exasperarea unui mediu abuziv.
Educatia inseamna, inevitabil, stabilirea unor limite, oricit de prieten esti tu cu copilul, in calitate de parinte tot ii pui limite.Adolescentul are tendinta de a incerca aceste limite, nu mai vrea sa ia nimic de-a gata, vrea sa experimenteze singur, sa rescrie lumea, sa refondeze societatea. Asa au vrut adolescentii de la inceputul lumii pina azi. Cel putin aia normali.

CriPOD spune:

Asa e! Subscriu!

Nu poti fi rebel decat daca esti nefericit, fericit si sarit de pe fix, sau adolescent sanatos!

M-ati terminat cu logica pentru o secunda, dar e bine ca in final suntem pe aceeasi lungime de unda cu toatele...

---

www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">mm & DJ

lorelaim spune:

Pe acei ado care au considerat "limitele" parintesti ca rationale/logice si corecte si nu s-au "razvratit" ci au colaborat cu parintii... eventual au negociat cu parintii cand au simtit nevoia de "altceva"... - unde-i incadrati? La "nesanatosi"?
Eu sunt MAIMUTA ca si zodie - si am fost copil-maimuta :-) Decat sa-mi consum inutil energia in "batalii" non-sens am preferat sa negociez si sa "vrajesc" adultii ca sa obtin ceea ce doream. Cand ceea ce doream nu era posibil mi s-a explicat si... se pare ca am inteles.
Rebeliune... de dragul rebeliunii? No way! Taci, asculti, bagi la cutiuta, rationezi si-ti faci o strategie, formulezi cererea intr-un mod in care crezi ca parintele poate s-o accepte si pornesti la un "atac" pasnic cu zambetul cel mai fermecator pe buze. De acord ca te poti infuria daca nu obti ceea ce vrei, de acord ca poti avea ceva frustrati... dar daca explicatia parintelui este facuta cu un ton calm, plin de intelegere, de dragoste, de bunavointa in a te asculta... pana la urma reusesti sa realizezi ca "nu-i dracu' atat de negru"... si bazandu-te pe argumentele aduse de "partea adversa" s-ar putea crea un alt plan, alta negociere, etc.
Stiti si voi povestea cu picatura de apa care farama piatra... Perseverenta si rabdarea in urmarirea scopului pot face minuni. Un pic de ratiune nu strica. Iar multa dragoste in mod cert ajuta la solidificarea relatiilor membrilor unei familii.

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

CriPOD spune:

Pe aceeasi logica, ar trebui sa intri la adolescenti ne-rebeli (si fericiti) zic io. Tu ziceai, parca, undeva, ca erai peste varsta majoratului bine cand a trebuit sa primesti un ghiont sa te desprinzi si sa "zbori", ceea ce corespunde perfect faptului ca nu ai avut "lupta pentru independenta" de care noi vorbim aici inainte. In plus afirmi ca erai fericita. Daca imi amintesc gresit detaliile, imi retrag ipoteza, si-ti ofer scuze...

Maimute mai sunt inca o gramada, dar pe cuvant ca au fost si razvratiti printre. E prea fortata explicatia. Hai s-o lasam mai bine pe diversitatea noastra.

---

www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">mm & DJ