Nu ma mai inteleg cu fiica mea!

lorelaim spune:

Zenon - eu nu stiu ce generatie esti tu - da' eu NU am crescut cu FRICA ci cu dragoste si respect... Nu cred ca toti cei ca mine au luat drumul pribegiei pe alte meleaguri... sunt convinsa ca mai sunt romani care traiesc in Ro si care au fost crescuti la fel ca si mine :-)
Miss Parker - apropo de ceea ce ii sugerezi tu Danei in ultima ta postare - am discutat cu mama despre educatia copiilor... Stii ce mia- arspuns: "Tot timpul eu si tatal tau am multumit ca avem asa copii cuminti... Sincer - nu stiu ce ne-am fii facut daca nu ati fii invatat si daca ati fii fost rai si obraznici..." :-)

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

nelia spune:

Lorelaim, asa mi-au raspuns si mama si soacra, cind le-am cerut sfaturi legate de educatia Agatei. Mi-au spus ca ele nu au facut nimic, pur si simplu am fost cuminti, am invatat, am fost respectuosi, nu s-a pus problema sa neinvete aceste notiuni, erau deja acolo, de la sine. Soacra a fost aici si a avut parte pe viu de razvratirile de 4 ani ale Agatei, mai ales ca a prins perioada nasterii Tudorei, cind crizele Agatei au fost maxime... Si ma uitam la ea, era clar mai depasita decit mine, nu a comentat, nu a aruncat cu sfaturi, nu a judecat nici comportamentul Agatei, nici reactiile noastre. Dar nu-i venea sa creada ca un copil de 4 ani poate negocia cu parintii fiecare lucru pe care il face, ca se poate razvrati atit de fatis fata de indicatiile date de acestea. Cel putin daca revolta Agatei ii era adresata direct ei (si s-a intimplat, pentru ca Agata considera ca bunica vrea sa ma inlocuiasca pe mine, ca sa stau mai mult cu bebe, iar ea voia sa stea bunica cu bebe si eu cu ea), se retragea discret in camera ei, nu era in stare sa-i tina piept. Nu intelegea cum ne-am mai dorit inca unul in situatia aceasta, ca ai ei au fost cuminti si ei s-a parut lucrul cel mai greu pe care l-a facut in viata: sa-i creasca si sa-i educe cit ce cit!

CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA

lorelaim spune:

Cred ca atat copiii cat si adulti din ziua de azi sunt supusi unui val mult mai mare de stimuli hiper-excitanti (in special prin emisiunile de la TV, dar si calcu, ziare, reviste) care creaza o abundenta de info in care te ratacesti ca intr-o jungla...
Degeaba s-au scos mii de lucrari despre cat este de capabil un bb sa invete si cat este de util pt acesta sa capteze toate aceste info... ca nimeni nu stie cum bb le va procesa...
Cred ca traim sub "atac" - ca intr-un asediu - presiunea este mare atat pt cei mici cat si pt noi... Stressul isi spune cuvantul.
Scuze - fug - a mica vrea capsunile!
Numai bine si sanatate va doresc,
Lorelai

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

zenon spune:

Am citit mai demult undeva:

"Rezultatul unei educatii bune este...rebeliunea."

lorelaim spune:

Zenon - rebeliunea este buna daca simti ca traiesti sub tiranie... altminteri... sa te revolti ca esti iubit, ca esti respectat, ca esti ascultat, ca cei din jur se straduie sa-ti indeplineasca dorintele (rezonabile)? Scuza-ma... dar numai sarit complet de pe fix poate fii cineva sa devina rebel... daca este fericit cu ceea ce are... adica DRAGOSTE si RESPECT!
Cred ca trebuie doar sa ne facem mai mult timp pt cei mici, sa incercam sa avem mai multa rabdare si mai multa intelegere si sa ne punem in pielea lor ca sa reusim sa depasim momentele grele prin care trec ei. Eu acum vorbesc gandindu-ma la boboaca mea de aproape 3 ani... cu, care nu pot discuta ca si cu un adult... dar pe cand va avea 12 ani sper din tot sufletul sa am in fata mea un copil destul de matur caruia sa-i pot vorbi ca unui adult... Sper... voi vedea insa la momentul respectiv...
Eu - tot la parerea mea raman - programele la TV, calcu, tot felul de reviste aburite (moda si viata vedetelor, etc) - trebuie limitate, iar timpul petrecut cu familia, cat si cel in cadrul activitatilor extra-scolare organizate (sport, lb starine, arta, etc) trebuie marit.

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

zenon spune:

quote:

---

Originally posted by nelia

Lorelaim, asa mi-au raspuns si mama si soacra, cind le-am cerut sfaturi legate de educatia Agatei. Mi-au spus ca ele nu au facut nimic, pur si simplu am fost cuminti, am invatat, am fost respectuosi, nu s-a pus problema sa neinvete aceste notiuni, erau deja acolo, de la sine.

---

Tocmai citeam in revista Psychologies (www.psychologies.com pentru cine e interesat, sau www.psychologies.co.uk o revista de psihologie pentru marele public, nu pentru specialisti) ca nici un copil nu se naste gata civilizat. Copiii nu sint nici rai, nici buni, ei sint instinctivi, impulsivi si nestiutori. Mi se pare un pic exagerat sa spuna ca n-au facut nimic.

nelia spune:

Nu, Zenon, eu ma refeream ca nu au facut nimic din ce facem noi astazi, pentru ca noi, generatiile trecute, fiind expusi la alt mediu si la alt nivel de informatii, am pus mult mai putine probleme decit copiii din ziua de astazi, care au la dispozitie tot ce le trebuie sa devina niste rebeli fara nici un scop, numai de dragul rebeliunii. Eu cred si sint de acord cu rebeliunea, dar sa fie constructiva si sa fim invitati la ea, nu pusi in fata faptului implinit. Asa cum eu aduc argumente copiilor mei la fiecare lucru pe care il cer de la ei, asa vreau sa invete sa-mi aduca si ei pentru rebeliunea lor, daca vo sa le-o accept si sa inteleg ceva din ea.

Si acum, o intrebare un pic personala si delicata: tu ce vrei de fapt sa demonstrezi!?! Ca nu prea inteleg din mesajele tale decit ca esti contra la ceea ce spunem noi, dar nu-ti inteleg punctul de vedere. Ai copii? Care e tactica adoptata de tine in educatia lor? Sau chiar daca nu ai, expune clar si precis ceea ce ti-ai propus tu sa faci cind ii vei avea, pentru ca e usor sa fii contra, fara sa pui nimic in loc. Ca sa inteleg pe ce pozitii esti, am nevoie de fapte sau de idei concrete, nu de contraziceri de dragul contrazicerii.

CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA

zenon spune:

Nu am copii.

Ce vroiam sa combat in ultimele mesaje este acest "mit" al cuminteniei generatiei noastre de dinainte de '89, e o jelanie intreaga fata de cit de bine crescuti eram noi atunci si cit de rau au ajuns copiii in ziua de azi: debandada si desfriu.
Ca sa fiu sincera, ma irita idealizarea trecutului apropiat, trecut caruia nu sint dispusa sa-i acord vreun merit: nu-i fac nici o concesie perioadei de dinainte de '89: imi pare ingrozitor de rau ca am fost obligata s-o cunosc.
Iar debandada de azi din Ro are radacini tot acolo. Imediat dupa '89 multi considerau ca daca e libertate nu mai trebuie sa respecte nici regulile de circulatie.
Avem o Romanie bezmetica ce-si are radacinile in educatia din comunism (sau poate lipsa de educatie, doar dresajul la majoritatea), educatie facuta cu parul si cind n-a mai fost parul...

Dar am mai observat asta si la tot felul de discutii despre invatamintul romanesc, iar opiniile de acolo, ale parintilor actuali din jurul a 30-35 de ani spun foarte multe. Un invatamint bazat pe constringere, pe memorare-reproducere, iar rarele exceptii nu se datoareaza sistemului, ci efortului personal.

Cam asta e tot.

nelia spune:

Zenon, acum inteleg, e vorba despre vesnicul conflict intre generatii. Eu iti dau dreptate in ceea ce spui, asa este, nici inainte nu stateau lucrurile pe roze, mai ales in invatamintul despre care vorbesti. Si eu iau foc cind se ridica in slavi scoala romaneasca trecuta, adica ce a facut statul pentru scolile din Romania. Si multi spun asta, desi, ai lor parinti s-au spetit muncind ca sa-i mediteze, ca sa-i ajute, ca sa-i tina in facultati, statul neridicind nici un deget in acest scopt. Deci, da, scoala romaneasca de odinioara are rezultate bune sau chiar foarte bune, dar acestea se datoreaza parintilor si in nici intr-un caz invatamintului de stat. Asta pe de o parte... pe de alta tind sa-ti dau dreptate si in ceea ce priveste cumintenia generatiilor trecute. Nu exista generatie fara uscaturi, fiecare a avut parte de razvratitii ei, de partile ei bune si partile rele. Numai ca lucrurile au mers de prin 80 spre rau si inca mai merg, motivele fiind diverse, dar consecintele asemanatoare. Bineinteles ca situatia generatiilor de astazi se datoreaza celor de dinainte, nici nu pot si nici nu vreau sa te contrazic. Eu fac parte de generatia de copii care si-au trait copilaria si adolescenta inainte de '89 si am copii in cea de acum. Si diferentele sint enormeeee! Si nu numai in rau in ceea ce priveste cea de astazi si in bine in ce priveste cea de ieri, ci pur si simplu sint diferite ca de la cer la pamint. Si noi cei de ieri trebuie sa fim in acelasi pas cu cei de astazi si asta e foarte dificil. Dar asa au trebuit sa fie si cei de dinaintea noastra, deci e o istorie care se repeta. Ce pot sa spun despre generatia voastra si cea mai tinara... este ca va lipsesc modelele! Modele concrete si adevarate, care sa va indrume in alegerile pe care le faceti, care sa va cizeleze personalitatea. Din cauza regimului in care am trait si a lipsei de informatii, noi am fost nevoiti sa le gasim, in carti, in muzica, in poezie, in istorie, oriunde, numai sa gasim ceva care sa ne salveze, de care sa ne agatam. Cel putin eu asa am fost si multi, multi dintre prietenii mei. Ce nu-mi place mie la generatiile noi este ca negati trecutul, dar nu aveti nici un prezent. Nu o lua personal, vorbesc aici in general de generatiile noi, am nepoti, am prieteni care au copii mari si stiu bine ce zic.
Si inca ceva, si cu asta inchei, pentru ca am ti-am inteles punctul de vedere, si eu mi l-am spus pe al meu, am cam deviat subiectul de la problema Danei. Noi nu vorbeam de copiii din Romania, ci de copiii de peste tot si de relatiile cu parintii lor, indiferent unde cresc. Pentru ca eu cind vorbesc de fetele mele nu le pot scoate din contextul social si multicutural in care traiesc, iar situatia nu e roza in nici una din culturi, societati sau natii. Noi am fost patru fete acasa, si am facut de toate, numai usor nu i-a fost mamei mele sa ne creasca, ca tata era mai mult absent din motive obiective sau subiective. Dar ceea ce nu ne-a lipsit in relatia noastra cu ea a fost o anumita doza de bun-simt nativ, de care nu am scapat nici in ziua de astazi. Sint multe lucruri pe care poate le-am fi facut sau zis, si poate chiar am facut-o, dar toate in limitele acestui bun-simt, pe care astazi, din cite observ, trebuie sa-l cultivam copiilor nostri, sa-i invatam, nu s-au nascut cu el. Sau chiar daca au facut-o, s-a pierdut undeva in prima copilarie. Probabil ca lipsa lui nativa la copiii nostri vine tocmai din aceasta toleranta pe care o avem noi fata de rebeliunea lor si fata de libertatile pe care si le iau. Nu ar fi nici o problema, insa atunci cind apar conflictul, aceasta se intimpla pentru ca la noi toleranta nu e nativa si nici invatata, ci e dobindita in functie de conjuncturi, in functie de vremurile care s-au tot schimbat de-al lungul adolescentei si tineretii noastre. Ne-am maturizat in deruta vremurilor si asta se simte in ceea ce transmitem mai departe. Iar cu voi, cei tineri, e si mai grav, pentru ca v-ati petrecut si copilaria si tineretea, ajungind la maturite intr-o continua deruta. Si problema fundamentala in vremuri tulburi este ca se pierd valori fundamentale si vitale. Si fara un sistem de valori solide un om este ca o frunza in vint, batuta si aruncata de colo-colo.

CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA

zenon spune:

nelia, am 33 de ani. Iar trecutul nu-l neg, il studiez. :)