nu mai am viata sexuala!
Raspunsuri - Pagina 5
Adrianai spune:
Eu nu am copii, nu stiu cum e cu depresia aia post natala si grija fata de copil.
Dar e ceva putred in Danemara.
Dupa cum vad eu vina apartine amandorura. A ta pentru ca nu ai incercat sa-l implici in cresterea copilului, si nu i-ai taiat avantul de iesit cu prietenii si a lui ca nu a fost suficient de inteligent ca tu ai nevoie de el.
Cred ca a fost lipsa de comunicare intre voi.
Iar faza cu lipsa vietii sexuale care nu-l deranjeaza??!!??
Nu prea imi vine sa cred.
L-am intrebat pe sotul meu ce ar face daca ar lipsi sexul din viata noastra?
Mi-a zis ca ar cauta in alta parte ce i-ar lipsi de acasa.
greieras spune:
Si eu mi-am intrebat sotul daca ar putea sa stea fara sa faca sa se culce cu min si mi-a spus ca daca nu m-ar iubi ar putea, dar pentru ca ma iubeste i-ar fi foaaaaaaaaaaaaaaaaarte greu.
Gloria si Eva (22 dec. 2004)
Pasti 2006
Craciun 2006
clauditzadennis spune:
Am si eu o intrebare: de ce mai stati voi doi impreuna?
flaviutza spune:
Haide nu dramatizati. nu inseamna ca nu o iubeste. da, au o problema,si noi am avut-o primele luni(nu doi ani) ,ma rog nici chiar asa ,dar oricum dupa aparitia bebelui primele luni au fost moarte.
daca n-ar iubi-o, daca nu si-ar dori o familie cu ea era plecat de mult.
nici cu discutiile nu rezolvi prea multe cu un barbat(daca o fi si genul introvertit, caruia ii scoti cu clestele vorbele, caruia ii e greu sa spuna ce il apasa) .trebuie actionat CU PASI MARUNTI.
te aranjezi cat de cat si-i spui clar "puiule te rog stai cu copilul doua ore, eu ma duc la coafor, uite-te si tu in ce hal arat, ce naiba"
daca cumva ai ceva kg in plus scapi de ele,etc.
apoi incepi sa-i acorzi atentie, o mangaiere, un sarut ,ceva...va mai sarutati ? cand vine de la munca, mici dulcegarii din astea.
incet incet se va schimba..trebuie,aveti un copil.
nu ma intelegeti gresit, daca erati doi prieteni si atat ti-as fi spus " du-te draga, balta-i plina " dar sunteti datori sa incercati. si cheia e la tine,cred eu.
ALEXIA,02.mai.2004- filmulete noi
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
marius spune:
Doamne ce mai complicati totul. Uite parerea mea de ... barbat, sot si tata.
Ai doua variante:
1. Sa incerci daca-ti doresti
2. Sa nu incerci daca nu-ti mai pasa.
Alege.
Daca alegi varianta 1. trebuie sa incepi cu tine pentru ca atat depinde de tine.
Garantii? Niciuna.
Daca merge Ok ai reusit, norocul vostru, daca nu... ramane varianta 2.
Daca alegi varianta 2. toata aceasta discutie este un nonsens. Singura si reala problema este si ramane copilul vostru. Dar veti supravietui cu totii.
Nu uita:
Intotdeauna daca vrei sa incerci ceva trebuie sa incepi cu TINE. Daca ai incercat in mod REAL si totusi nu merge ai datoria fata de tine insati sa spui simplu si raspicat STOP. Pentru ca Tu ai incercat.
Ok? Nu mai cauta vina in alta parte chiar daca poate ca ai dreptate, dar in mod sigur dreptatea este undeva pe la mijloc. De tine insa depinde 100% ceea ce poti sa corectezi dintr-o relatie ceea ce depinde de persoana ta. Aici daca vrei poti sa umbli. De aici poti sa incepi. Desigur poti sa nu incepi, sau sa treci direct la punctul 2. Oricum incepe cu un raspuns la o intrebare:
CE VREI?
1?
sau
2?
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Decembrie 2006
coltofeanu spune:
Exista un proverb vechi romanesc " Dragoste cu sila nu se poate ". Si mai este demonstrata in viata inca o fraza dintr-un celebru roman ( ajunsa si vers intr-un cantec ) : " Unde dragoste nu e , nimic nu e !".
Diana , parerea mea este sa incerci toate metodele posibile pentru a constata daca iti mai iubesti sotul sau nu , daca il mai doresti sau vrei doar o relatie de ochii lumii ... pentru ca de la tine , am inteles , a inceput problema ... Este greu de crezut ca doi oameni care se iubesc pot sa traiasca atata timp fara sa faca dragoste .Mi se pare stranie si explicatia lui , spunandu/ti ca nu/l deranjeaza lipsa vietii sexuale.... cred ca este altceva la mijloc .
Si mai cred ca nu ar trebui sa te grabesti in privinta despartiri ...uneori timpul rezolva lucrurile intr-un mod placut( cum atat de bine poate exista si contrariul).Depinde de voi ce simtiti unul fata de altul si ce va doriti.
flaviutza spune:
quote:
Initial creeata de dianaa
Buna,
Totul a inceput dupa nasterea fetitei noastre in varsta de un an.Am suferit o cumplita depresie dupa nastere, ma simteam pierduta.
Uite ce cred eu. 1)pana la nasterea fetitei a fost ok totul da?
2) inca mai esti in depresie. uneori depresia post natala se poate intinde pe ani. mi-a spus si mie nenea doctorul ca am facut si eu in primele zile una bucata depresie. plangeam non stop in maternitate.ca nu suge, ca nu sunt in stare, ca e nor afara,ca nu mi-a adus barbatu revista preferata, ca a intarziat 10 minute (e clar, are pe alta cat eu sunt ocupata cu nascutul)
mai spui asa :
"Am simtit atunci ca sotul meu nu a fost langa mine, nu se implica destul in ingrijirea fetitei, era mai tot timpul plecat la serviciu, sau la iesiri cu prietenii care se prelungeau pana dimineata"
ai incercat sa-l implici in cresterea copilului? sa nu se simta inutil si dat la o parte? deseori, ei sunt mai stangaci la faze din astea, mi se pare si normal ,ca nu ei nasc,n-au hormonii aia ce se declansaza odata cu venirea laptelui care duc si la instalarea legaturii speciale intre mama si copil.s-a simtit clar un intrus, tu mereu ocupata cu copilul ,obosita si cu parul valvoi in cap(aici fac o descriere din memorie, asa aratam eu in primele saptamani dupa nastere).clar nu mai aveai timp de el, si cum acasa nu prea mai avea companion si-a lungit escapadele cu prietenii.fapt demonstrat si de postarea ta:
".Imi spunea ca iese singur pt ca eu oricum dorm si atunci el ce sa faca in casa."
acum intrebarea e : inainte tot asa, la chefuri pana dimineata era??
tu te-ai simtit tot mai tradata, el s-a simtit tot mai neinteles si inutil si iote asa s-a adancit prapastia.
"In aceasta situatie nu ma mai atrage deloc fizic, pentru ca simt ca am facut o mare gresala cand m-am hotarat sa-mi traiesc viata alaturi de el si sa fac si un copil cu el."
asta e doar o kestie de moment, banui ca in adancul sufletului inca il iubesti, altfel nu mai scriai p-aici pe forum
."Am incercat sa discut cu el, sa-i explic ca am mai multa nevoie de el, ca avem alte responsabilitati acum...dar degeaba, imi spune ca sunt cam nebuna, ca vb aiurea!!"
de multe ori barbatii pusi in situatia "sa discute" nu pot si nu-si exteriorizeaza sentimentele. e un calvar, asemanator plimbatului 5 ore prin mall dupa haine.specia asta prefera faptele. ca tot vorbim de viata sexuala, prefera sa iei initiativa decat sa spui"iubi ai kef de sex?"
"Nu vrea sa ne despartim, sau cel putin nu mi-o spune direct, imi spune doar ca noi nu avem probleme, ca sunt probleme doar in capul meu, "
aia iti zic si eu. asa ca fapt divers rar vezi barbati care sa stea langa femeie "de dragul copilului" cand dragostea a disparut. faptul ca incearca sa te convinga ca nu sunt probleme e o incercare timida de a-ti spune ca inca tine la tine si la copil, dar nu stie cum sa solutioneze beleaua.
...."ca lipsa vietii sexuale nu-l deranjeaza!!"
dar ce e asa greu de crezut??
ALEXIA,02.mai.2004- filmulete noi
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
dianaa spune:
DA flaviutza, pana la nasterea fetitei eram o pereche absolut normala, cu suisuri si coborasuri in relatie, asa cum se intampla peste tot dupa atatia ani! Tocmai de aceea ma simt atat de tradata de el, pentru ca el mi se parea ca va fi cel mai bun tata si sot din lume! Tocmai de aceea am facut copilul si m-am casatorit cu el. Am crezut ca vom fi "impreuna si la bine si la rau" cum bine spune vorba aceea, nu doar la bine. Eu am avut o perioada grea, mi-am revenit cat de cat si cred ca mi-as reveni complet daca l-as simti pe el aproape de mine! Mi se pare absolut normal ca dupa 8 ani de convietuit impreuna sa mai fie si momente grele, dar la fel mi se pare normal ca peste aceste momente sa trecem impreuna. Sotul meu a avut multe momente in care se simtea descumpanit, descurajat, pierdut....eu l-am ajutat atunci si as fi dorit sa faca si el la fel pt mine. Recunosc ca uneori am avut tendinta sa nu-l las prea mult cu copilul, gandindu-ma ca eu le fac mai bine!!! Aici am gresit enorm si incerc sa-mi repar gresala.
Inainte de a naste, intotdeauna ieseam la chefuri,dar INTOTDEUNA IMPREUNA! Mai iesea si singur la cate o bere cu baietii, ceea ce nu ma deranja pt ca si eu ieseam la randul meu cu fetele! Deci aveam o relatie sanatoasa, zic eu, Acum viata noastra s-a schimbat odata cu venirea copilului, parerea mea este ca ar trebui sa petrecem mai mult timp impreuna, ca o familie, alaturi de copilul nostru...dar el isi continua viata de dinainte...iar eu nu mai pot pt ca sunt legata de copil. De foarte multe ori mi-a spus sa vin si eu, uneori chiar m-am dus, dar este totusi prea mult pt mine, sa petrec toata noaptea si a doua zi sa fiu fresh pt copil.
Il iubesc pe sotul meu, altfel m-as fi despartit de el fara sa ma mai gandesc ca avem un copil, nu as mai fi cautat solutii.
Problema cu lipsa vietii intime dintre noi ma doare f mult, pt ca asa cum au spus multi dintre cei care au scris aici: e foarte greu ca cineva, mai ales un barbat, sa reziste atata vreme fara sex.
Imi doresc din tot sufletul sa rezolvam problema asta, dar mi se taie putin elanul cand ma gandesc la replica lui: "lipsa sexului nu ma deranjeaza" si realizez ca de fapt pe el nu-l deranjeaza lipsa sexului CU MINE!!
dianaa spune:
revin cu o completare:
din comportamentul lui eu inteleg asa:
rezolva-ti tu problema SINGURA, ca doar e problema TA, eu imi vad in continuare de viata mea, dupa ce iti revii, daca iti revii, eu ma intorc si reluam relatia de unde am intrerupt-o!
NU mi se pare deloc corect fata de mine, poate gandesc egoist, dar asa gandesc!
flaviutza spune:
i-ai spus "ajuta-ma"? in toate ..sa te ajute cu copilul, dar mai mult sa te ajute sa te/va regasiti?
i-ai solicitat concret ajutorul sau doar ai lasat prapastia sa se adanceasca?
ALEXIA,02.mai.2004- filmulete noi
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/