fata in fata cu boala

anul trecut in primavara am avut o galma la degetul aratator de la mana dreapta.am fost la ortoped si ma diagnosticat cu artrita reumatoidala,nu am dat importanta acestei boli,am luat tratamentul si galma a disparut.anul acesta mam lovit iar de aceasta boala,mana dreapta mi se umfla si ma doare,ma dor picioarele si mai ales genunchi in permanenta.iar cu mana dreapta nu pot nici macar sa deschid capacul unei sticle.mam interesat in cele din urma ce inseamna sa ai aceasta boala si adevarul ma coplesit.de cateva zile,plang aproape in permanenta,incerc sa dau vina pe cineva si bineinteles sotul meu e aproape asa ca el ia toata vina.ma sperie gandul ca nu voi mai putea fi in stare sa imi cresc copii asa cum trebuie,ca voi fi o povara ptr ei.si inca nu pot sa accept ca la 26 de ani ma confrut cu boala batraneti.e groaznic,sunt deprimata in permanenta,ma trezesc dimineata cu dureri de mijloc,de picioare si ma razbun pe toti.ma simt vinovata in permanenta,ptr ca nu pot sa fac aceleasi lucruri ca inainte.obosesc repede.simt nevoia sa dorm in permanenta.si ma sperie teribil faptul ca voi fi o povara peste ani.daca acum e asa de greu peste inca un an,ce va fi?nu vreau sa traiesc asa.mereu miam impus ca daca omul e sanatos poate trece peste orice si iata ca numai sunt sanatoasa deci numai pot trece peste orice.copii mei sunt inca micuti si eu nu mai sunt in stare sa le ofer totul.ptr ei am renuntat la tot si iata-ma fata in fata cu un obstacol pe care nu pot sa il trec,artrita reumatoidala,o boala care de acum incolo ma va insoti si imi va otravi fiecare zi.de ce?nu inteleg de ce acum?sunt prea tanara,am inca atatea lucruri de facut.trebuie sa merg la un reumatolog sa imi fac analize detaliate si cred ca daca nu imi va da niste vesti mai bune voi cadea.nu pot sa accept ca de acum incolo trebuie sa beau pastile toata viata,zilnic.nu pot.stiu ca sunt egoista,ca sunt oameni care se confrunta cu boli mai grave si ii consider eroi,eu nu pot sa imi regasesc zambetul si pofta de viata.

Alex2 spune:

Intr-adevar sanatatea e cel mai de pret, si la fel de adevarat este ca cel mai greu ptr un om este sa isi accepte boala. Atunci cand te consolezi si accepti ai facut deja primul pas. Probabil tu ai nevoie de un timp de acceptare (indiferent daca exista sau nu tratamente definitive). Gandeste-te ca este o experineta care te va apropia mai mult de Dumnezeu. Ptr ca El este Marele Medic, in El vei gasi intelegere si remediu ptr orice boala.

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

alexis2002 spune:

chiar daca nu vei primi vesti bune nu vei cadea asa cum spui.trebuie sa lupti.ai o mie si unu de motive ca sa nu te lasi prada disperarii.mergi,fa investigatii amanuntite si nu dispera.cum ai spus si tu sint persoane cu afectiuni mult mai grave.incearca sa privesti viata cu alti ochi si mai ales nu-ti pierde speranta.multa sanatate!

Elise spune:

Pai gindeste-te ca e un cerc vicios, pe care trebuie sa-l rupi: daca primesti vesti proaste te prabusesti psihic, daca te prabusesti psihic incetezi sa lupti si vei primi vesti si mai proaste, si tot asa.
Trebuie sa iesi din asta si nu se poate altfel decit privind situatia cu optimism: vezi care e situatia reala, care sint posibilitatile de tratament, ce poti face si treci la treaba.
Trebuie sa-ti cresti copiii.
Asa ca n-ai de ales.
Succes.

Elise & BBLisa

lucia3 spune:

lupta pentru tine dar daca nu te tin puterile lupta pentru copii !

giulia71 spune:

Sunt multe diete bazate in special pe cruditati care par sa tina in frau aceasta boala.
Citeste mai mult in formul As...
Si nu te deznadajdui, cu medicatie adecvata si un mod de viata sanatos boala se poate tine sub control!
Gandeste-te doar o clipa ca sunt alte boli mult mai perfide si devastatoare decat a ta!
Dumnezeu sa-ti ajute!

mami de Calin rasfatzat:)

marcellinna spune:

Nu mai gandi asa de gri si negru.
Cunosc persoane ce au boala ta in diferite stadii, una din ele sunt si eu.
E foarte important factorul psihic.Stiu ce inseamna acele zile in care nu vrei sa cobori din pat mai ales in zilele mai reci.

Dimineata devreme, pune-ti sosete calduroase si un halat gros peste pijama, aeriseste-ti casa, apoi incalzeste-o bine, fa un dus cald si apoi incepe sa faci lucrurile pe care le faci de obicei.
Asa iesi din amorteala, durerile parca trec si nu cazi in "imobilitate".

Fa tratamente pt reumatism ori de cate ori poti, ia antiinflamatoare si vitamine(ai grija sa-ti protejezi stomacul), nu lasa niciodata o inflamatie sau o raceala sa treaca de la sine si mai ales tine greutatea corporala sub control (articulatiile se "consuma" repede la persoanele cu atrita si surplus de greutate ).
E foarte important .

Mie mi-au aparut primele dureri crancene de genunchi cand ma ingrasasem 10 kile, ortopedul mi-a spus sa fac bine sa le dau jos.Scheletul meu e obisnuit cu mai putin de 50 de kile si eu l-am incarcat cu 10 in plus.
Am dat doar 5 si deja ma simt mult mai bine si am de gand sa mai dau pana ajung la greutatea mea dintotdeauna.

Gandeste pozitiv, inca mai poti sa te misti si o vei face pt mult mult timp de-acum inainte.




Am ras odata cu fata mea ca am vazut un tip ce spala parbrize la semafor cu tablita in gat.I-am spus fetii "uite de raman fara genunchi ,cu riscul ca ma pun si eu asa sa-mi strang "fonduri" sa-mi pun proteze la genunchi dar imobila tot nu raman".

alessia105 spune:

Buna buna..hop si eu


SI eu am poliartrita reumatioda dar reactiva ...am capatat-o dupa ce am facut variecela la 25 de ani ...a inceput cu un deget apoi cu s ..trei ..intr-o sapt mi-au paralizat mainile intr-o pozitie fff ciudata ..am continuat sa lucrez ..faceam analize peste analize ..nimeni nu stia ce am ..eram prea tanara ptr asemenea diagnostic ...au vrut sa imi rupa mainile sa mi le puna in ghips ptr ca riscam sa raman cu mainele asa m-a salvat un doctor batran spunand ca risca sa imi explodeze inima de durere..am facut pana si testul Sida si ecografie arteriala ..in sfarsit am fost diagnosticata dupa 3 sapt can nu mai puteam deloc sa merg ..o luna am stat in spital pe cortizon ..anyway ...un cosmar
Acum crize severe nu am mai facut ..dar am ramas cu sensibilitatea mainilor si picioarelor ..pur si simplu nu suport sosete in picioare si ii multumesc lui D-zeu ca nu sunt obligata iarna sa port cizme sau sa fie zapezi ..cred ca as muri de picioare ...desi am 20 de perechi de pantori noi in sifonier credeti-ma ca umblu cu unii gen papuc pe care i-am adus intr-un hal fara de hal ptr ca imi sunt superrrr comozi ...
Asta vroiam de fapt sa te sfatuiesc si pe tine ...sa faci si sa te ingrijesti asa cum iti cere corpul ...eu nu iau medicamente nu ma duc la doctor din niste traume mai vechi ( another story ) dar incerc sa fac ceea ce cred eu ca imi face bine ...un dus cald ..o baie fierbinte ...ba chiar sa imi bag picioarele in apa rece cand simt ca imi iau foc ..au trecut 5 ani de self tratament si nu am ma avut nici o criza majora ...
cat despre psihic ..eu sunt genul de om care fac the best din ce am ..in orice gasesc speranta si putere de a trece peste toate ..si crede-ma ca stiu ce este greul ..stiu cum e sa pierzi intr-o zi totul si sa o iei de la capat cu mainile goale ..dar daca tu nu faci nimic ptr a te bucura de viata asa cum este ea ..buna /rea ...sa faci din orice lucru mic o sarbatoare ...sa iti dovedesti ca fiecare clipa trebuie traita la maxim chiar daca ti se pare imposibil de trecut mai departe ..viata m-a invatat ca nimic nu e imposibil cand ai speranta ,credinta si optimism ..ti-ai pierdut casa ..nu-i nimic bine ca sunteti sanatosi ...eti bolnav ..nu-i nimic macar cei dragi tie sunt sanatosi si esti mai bine decat alti oameni care sufera de maladi si mai incurabille si mai grele ..capul sus si pieptul afara ..vei reusi

----------------------------------------------------
Alessia,Dezbracatu'(02.03.05) si Spiderman (16.01.98)

Si ei au dreptul la viata...semneaza si tu

incognito spune:

Nu trebuie sa te simti vinovata pentru nimic.Capul sus.Totdeauna sa te gindesti ca exista persoane intr-o situatie mult mai grava decit a ta.Exista tratament in urma caruia se obtin stabilizari si remisiuni lungi.Medicii iti vor explica mai multe.Personal,am aproape de mine o persoana cu aceasta boala care face tratament deja de doi ani si e O.K.!Munceste foarte mult si fizic si psihic-este medic,are un tonus de invidiat si ca virsta-35 de ani.Pe mine,una,ma uimeste.Asa ca exista solutii si solutii bune care te vor ajuta sa duci o viata normala.Sint convinsa ca iti este greu,dar nu dispera.Tine-ne la curent cu ce mai faci.Numai de bine sa auzim!