Problema cu "cumnatzelul" meu
Raspunsuri - Pagina 2
flaviutza spune:
Pai cu forta nu se poate...dar macar poate sa incerce. si eu sunt stan patitul, am avut o patanie exact ca cea pe care o descri tu..am incercat sa-i spun mai cu binisorul, mai direct cande bebe avea 2 ani...si ce crezi? la 3 cand au realizat problema s-au cam suparat pe mine ca...am cobit ca babele.
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
marci spune:
Vezi, mai bine nu mai cobeai!
Am glumit, dar inainte de a da sfaturi tb sa fim f atenti la ceea ce avem in fata noastra. Eu am capatat ceva experienta, nu inainte de a da cu capul in toate pragurile posibile, si stiu daca am in fata mea un om care chiar vrea sa stie adevarul si e pregatit sa-l accepte sau unul care cauta oameni care sa-i dea dreptate.
Aralia spune:
Va multumesc tuturor pentru raspunsuri. Ca sa mai detaliez putin, voi raspunde la problemele puse, in ordine:
1. Invatatoarea: daca nu dai, nu ai...
Eu am fost cu el la scoala in prima zi si l-am asezat in a doua banca, fiind destul de mic de inaltime.
Dupa o luna aflu ca l-a pus in ultima banca impreuna cu un zurbagiu mai zapacit decat el. Invatatoarea asta se ocupa de copii in functie de cate cadouri dai, de parca am fi pe vremea lui raposatu'.
2. Am vorbit cu sotul meu despre aceasta problema. Si el a observat ca pustiul are o problema, dar decat sa vorbeasca cu mama lui...
Eu tin legatura cu ea mai mult decat el, am mai multa rabdare cu ea...
E FOARTE pisaloaga si el n-o prea suporta
3. Credeti-ma ca as vrea sa pot vorbi cu soacra-mea! Dar ea nu intelege niste lucruri de baza! Daca i-as zice de psiholog ar crede ca zic ca pustiul e nebun sau ca ea e nebuna sau altceva de felul asta...
Sunt cam singura in aceasta problema...stiu ca sotul meu m-ar sustine daca as face ceva, dar eu trebuie sa fac ceva.
Tare as vrea sa primesc un raspuns de la un specialist!
Sper ca v-ati mai lamurit...va multumesc din suflet ca va pasa de noi!
Principesa spune:
Aralia, cum ai stabilit tu ca e copilul inapoiat? Asta e un indiciu de care nu putem folosi in evaluare.
Ce se va putea schimba in cazul in care afli ca are un intelect de limita sau un retard usor sau moderat?
Si mi s-ar parea mult mai oportun ca sotul sa fie mai implicat.
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
marcellinna spune:
quote:
Initial creeata de Aralia
Vreau sa il testez pe copil cumva, sa stiu exact daca are o problema sau e doar lene, dar as vrea sa fac asta fara sa stie mama lui.
sau
Daca aveti experienta cu soacre ca a mea, cum as putea sa-i spun ca ar fi bine sa testeze psihologic copilul si sa nu creada altceva?
Iubesc din tot sufletul copilul asta! Daca exista un psiholog pe acest site il rog din suflet sa-mi spuna ceva!
Nu am experienta cu soacra...am cu mama.
Eu si sora mea A avem o surioara B din a doua casatorie a mamei,mai mica decat mine cu aproape 20 de ani.
Sora asta mai mica in primii ani de scoala dadea semne ca avea dificultati de atentie si memorie.
Mamei mele nu i-a pra placut scoala si oricum o cocolosea pe asta mica.Noua ne e draga surioara asta mica de dinainte de a se naste.
Eu si sora mea A am observat dificultatile ei din primul an de scoala,iar in al doilea an de scoala am luat atitudine.In ciuda faptului ca mama nu ne-a stimulat cine stie ce, eu si A am avut drag de scoala si vazand ca B nu progreseaza deloc,avea note cam mici, am discutat un pic intre noi.
Sora mea a i-a spus mamei fara drept de apel ca o va testa pe B si cu asta basta.
Nu de alta dar mama are o varsta si oricum sora mea mai mica incepuse sa atribuie rolul de mama surorii mele A chiar daca stie ca mama este mama.
In fine ,mama a strambat un pic din nas dar n-a avut incotro.
Fata a fost testata, i s-a stabilit ca e lenesa, hiperprotejata si insuficient stimulata.
Din acel moment tot ceea ce priveste scoala a intrat sub "tutela" surorii mele A care a stimulat-o.(eu intre timp ma casatorisem si eram ocupata cu ale mele dar o ajutam cat puteam si eu)
Acum surioara mea B are 19 ani si se va inscrie la facultate.A avut progrese foarte bune si a devenit o eleva buna.
daca o lasam pe mana mamei...minune ar fi fost sa fi terminat 10 clase.Imi pare rau sa spun astea de mama mea dar asta este.
Nu-i o femeie rea dar nu prea e experta in psihologia copilului in "timpuri moderne".
Cred ca Aralia e pusa oarecum in aceeasi situatie si de dragul copilului astuia ar trece peste capul soacrei chiar daca nu-i foarte ortodoxa miscarea.
Ar trebui sa vorbesti cu sotul tau sa te ajute si sa argumentezi ca pana la urma soacra ta are o varsta si in fond fratele lui tot la voi va apela in multe probleme in viitor.Incercati sa o convingeti pe soacra ta ca il iubiti pe copil si ca ceea ce vreti sa faceti e pt a-l ajuta.
Mult succes va doresc la cumnatel.
Aralia spune:
Principesa - Un exemplu: daca ii dau sa faca exercitii de tipul 876-398=478 le face, dar daca trebuie sa scoata datele astea din contextul unei probleme cu mere, pere si prune, intepeneste 2 ore pana ii explic eu.
Dupa aceea mai facem o problema cu papuci, pantofi si saboti exact pe acelasi tipar si rezolva problema, dar daca modific ceva minor in tipul problemei, iar se blocheaza. Asta la matematica.
La romana, citim o lectie si apoi il intreb din ea ceva si nu e in stare sa-mi formuleze un raspuns coerent...
Marcellinna - ai mare dreptate, maica-sa il hiperprotejeaza, mereu spune ca el e mic si nu intelege, etc cand eu stiu exact ce intelegeam la 9 ani...
Nici sa citeasca bine ceasul nu l-a invatat, eu ma lupt si cu asta...la fel cu banii. Acum mi-am dat si eu seama ca ea il trage inapoi.
Si alta chestie pe care n-o inteleg deloc: doarme inca cu el in pat!!!
Au 3 camere, una e a lui, i-am amenajat-o noi (eu cu sotul) dar ea nu-l lasa sa doarma singur ca cica se dezveleste noaptea si raceste...penibil.
Cu chestia asta ma lupt de cand s-a mutat sotul la mine si i-am facut camera, acum 4 ani.
Eu cred ca ea poarta mare parte din vina, parca vrea sa-l tina "mic si neajutorat"...
marcellinna spune:
quote:
parca vrea sa-l tina "mic si neajutorat"...
Exact asa facea si mama mea.
Lasand la o parte ca fiecare copil e unic si are fiecare ritmul propriu de dezvoltre, mama mea facea niste lucruri pe care pe mine si sora mea ne lasa perplexe.
Eu si sora mea A cand am fost mici am mers la camin, ba chiar si la cresa.
Era o cresa si un camin foarte bine dotat cu educatoare pricepute si dragute si chiar eram fericite.Imi aduc aminte ca eram foarte dornice sa mergem la camin si chiar mergeam singure ,bucuroase tinute de manuta in fiecare dimineata.
In fiecare vacanta petreceam destul de mult timp la rude la tara, unde iar ramaneam cu placere, eram iubite si aveam o gramada de prieteni de varsta noastra.
Cand a venit randul mezinei sa mearga la camin, sa petreaca si ea cateva zile sau saptamani la tara macar vara,mama:nuuuuuu, nu se poate ca e mica si raceste, ca e mica si n-o sa-i placa,daca pateste ceva?
Am ramas perplexe eu si sora mea mai mare.La camin ,foarte aproape de casa noastra din fericire mai lucrau inca aceleasi educatoare pe care le avusesem noi.Ne erau atat de dragi si ne intalneam des,dat fiind ca stateam aproape .Mereu ne intrebau cand o sa o inscriem si pe mezina sau cand ne maritam sa avem copii sa se ocupe si "de-a doua generatie".
.
Mama insa l-a luat pe nuuuuu in brate si n-a fost chip sa o convingem .
A frustrat-o pe fata de foarte multe experiente ce i-ar fi fost benefice, de compania copiilor de varsta ei.
La 9 ani aia mica inca ne inebunea ca vrea papusele la fiecare ocazie,nu ar fi ramas singura 10 minute, nu puteai sa o timiti sa ia o paine la 5 metri de casa,nu stia sa se hotarasca daca sa manance marul rosu sau pe cel galben, cerea mereu sfaturi pt orice lucru pe care ar fi putut sa-l hotarasca si singura.
Noi ii spusesem mamei de cand fata era mica sa nu o cocoloseasca in halul ala si ni s-a umplut paharul cand odata ajunsa la scoala ,mama ni se plangea ca nu se pricepe sa o ajute si ca nu intelege de ce mezina nu se descurca.Nu intelegea femeia care-i motivul.
Ajunse la varsta scolara mama NICIODATA n-a trebuit sa stea langa noi sa ne facem temele, dar pretindea de la noi sa o ajutam pe cea mica "ca-i mai mica".
De parca 7 ani ai mei sau ai surorii mele mai mari, n-ar fi insemnat 7 ani ai mezinei.
Atunci ne-am hotarat sa-i impunem mamei un alt regim si un alt comportament fata de mezina,dat fiind ca duhul blandetii n-a functionat.
Noi o iubeam pe mezina, ii cumparam mereu hainute frumoase o scoteam la plimbare, o invatam jocuri dar mereu venea mama aia nu,aia nu.
Nu am mai rezistat sa asistam la felul in care mama efectiv o indobitocea pe aia mica.
Tie Aralia o sa-ti fie mai greu, e soacra ta cea pe care trebuie sa o convingi.
alincic spune:
Vai fetelor,dar eu credeam ca numai mama mea se comparta asa cu fratele meu mai mic.Care a fost nascut cind eu aveam 15ani si fratele meu mai mare avea 21ani.
Dupa povestirile voastre care coincid perfect cu a mea,imi dau seama ca asa sunt majoritate mamelor mai in virsta.Si noi ne-am "luptat" mult cu mama s-o facem sa inteleaga ca e gresita atitudinea ei,si a inteles ea dar tot mai face greseli.
Si cel mai tare ma doare ca creste un copil rebel si nemultumitor.
Nu stiu cum sa fac ca acum suntem foarte departe de ei,si eu si fratele meu mai mare.Si mi se rupe inima cind ma gindesc ca mama nu se mai ispraveste cu el.Are si tensiunea ridicata din cauza lui.
Uneori parca asculta,alte ori te face sa-ti ei lumea-n cap.
La scoala este sirguincios,dar tot e mai bine cind este cineva care sa-l stimuleze.
Aralia,nu te supara din ceea ce voi zice ca poate nu ai avut intentia,dar nu mia placut cind ai zis ca poate si mama este mai redusa cu IQ mai slab.
Eu stiu dupa cum mama mea se "chinuia"sa-l ajute la matematica si in cl 2 deja nu mai stia cum.(nici eu nu ma pricepeam la unele probleme).Noroc ca sotul meu fiind contabil de specialitate avea mai multa rabdare in "teoriile matematicii" si facea cu el la matem.
La celelalte obiecte se ocupa mama cu el si se primea destul de bine.
Acum programa scolara difera mult de cea care a fost pe timpurile mele,mie mi se pare mai grea
.
Acum baiatul are deja 12 ani si este cl6.Cu scoala se descurca binisor,doar ca iubeste sa se zbenguie toata ziu pe afara si face temele la repezeala....
Eu cred ca la o virsta mai inaintata parintii deja nu mai au puterea de spirit care au avut-o cind erau mai tineri.(ati vazut ca e asemanator la toti)Trebuie sa-i intelegem si sa-i ajutam,NU SA-I INVINOVATIM.Caci ei singuri nu sunt "bucurosi"de situatia in care se afla.Eu cred ca unele lucruri la fac inconstient,doar trebuie atentionati si invatati
.Ca da,asta e NOUA GENERATIE.
Aralia,incearca impreuna cu sotul sa schimbati situatia,desi ca nu va fi usor dar va da roade incetul cu incetul.
Doar sa aveti rabdare si cu fratiorul si cu mama.Sa vezi ca va iesi ceva bun numai decit.
Inca ceva.Posibil copilul sa fie neatent si distrat la lectii,si de asta nu intelege problemele.Asa era si la noi
dupa cum a mai spus cineva din fete,vorbeste mai intii cu profesoarea.
Probabil am scris cel mai mult,sorry
,dar e ceva ce nu credeam ca intereseaza si pe altii.
Mult succes aralia