plange intr-una daca nu-l bag in seama
Raspunsuri - Pagina 10
J G spune:
De acord cu Mylene, trebuie sa ne comportam in functie de copil dar si de limitele noastre psihice.
Fata mea a stat pana la 3 luni numai in brate. A avut colici si urla toata ziua, tacea doar daca statea la san sau daca o plimbam prin casa. Ore intregi. Nu dormea deloc ziua. Nu am mai facut nimic - recunosc ca nu sunt in stare sa o las sa planga - nu mergeam la buda, nu mancam, nu ma spalam. Am fost efectiv terminata, am imbatranit 10 ani in astea 3 luni, pur si simplu nu sunt capabila de asemenea efort. Vroiam sa stau macar 10 minute singura. La 3 luni am introdus laptele praf si intr-un final copilul s-a calmat, au trecut colicile, a dormit ziua.
Astfel mitul isteric "alapteaza or die" a fost destramat. Nu ma intelegeti gresit, nu ma apuc sa predic intarcatul la 3 luni, numai ca alaptatul nu face bine pentru toti copii. O sa ziceti ca sunt pe langa subiect dar o sa vedeti mai tarziu de ce am pomenit despre asta.
Totusi, evident, copilul era invatat sa stea in brate si am avut probleme in a o obisnui sa se joace si singura. Eu una faceam clar diferenta intre miorlaiala si cerere/ nevoie. I-am distras atentia cu jucarii, am lasat-o sa miorlaie un minut, apoi 2, 3 - nu am ajuns sa planga serios ca nu sunt de acord cu asta. Dar incet-incet s-a obisnuit sa se joace cu jucarii stand langa mine. Apoi singura.
Si recunosc - am folosit Baby Einstein si inca o mai fac. Nu sunt convinsa de marele damage pe care il fac monitorul sau TV -ul. Nu cred ca daca am nevoie sa taca 15 minute si o pun sa se uite la ceva interesant se termina lumea si devine autista.
Cat despre attachment parenting sunt complet de acord cu Simali. Este o exagerare crunta bazata pe studii comandate. Din punctul meu de vedere este ceva aberant, impotriva firii. Nu spun ca nu trebuie sa raspunzi nevoilor afective ale copilului care pot fi solicitante. Dar trebuie incurajat copilul sa se distreze si singur, sa respire si fara tine. Evident ca a prins la americani, deh. Ma deranjeaza si m-a deranjat intotdeauna infocarea cu care este sustinuta aici pe forum, asa cum este sustinut alaptatul. Sunt ambele frumoase in teorie dar nu pana la a spune ca un copil va ajunge handicapat emotional pentru ca nu a stat lipit de maica-sa nu stiu cati ani e cale lunga.
Si Sabina, spui ca acolo, un an doi putem renunta la egoismele noastre... nu e vorba de egoism, e vorba de a putea sau a nu putea psihic sa stai dupa fundul copilului cativa ani. Eu sunt dintre cele care nu pot. Eu am nevoie sa stau singura, sa fac alte lucruri. Daca nu reusesc devin isterica si asta se rasfrange asupra copilului intotdeauna.
Asa ca eu ma retrag alaturi de gasca de egoiste 
si poate facem un meci de bataie cu flori.
Dariana, pentru tine special:
- obisnuieste-l incetul cu incetul sa se joace singur, minut cu minut.
- pune mocheta in camera lui iar pentru cateva saptamani cat mai acde pe burta inventeaza o pilota/plapuma si lasa-l sa se desfasoare acolo.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
flaviutza spune:
J G si eu am o vorba...alaptatul nu e pentru toata lumea...prietenii stiu de ce ...si io am boala pe sustinerea alapatatului si AP ca adevar absolut si aici si cam pe peste tot pe unde ma lovesc de informatie..e claaar daca nu-l alaptezi o sa zaca pe patul de spital , iar daca nu esti AP copilul o sa fie traumatizat psihic si pe vecie...
eu ti-as mai da un sfat : lasa-l cu tati pt o zi doua si o sa vezi problema din alta perspectiva. si saptamanal sa ai ziua ta de iesit cu fetele la barfa , orele tale de plimbarica prin magazine..
de ce spun asta? pt ca din experienta mea, cam pe la 7 luni remarci cu stupoare ca esti prinsa intr-un cerc vicios : spalat, hranit, culcat copil etc si pe deasupra oboseala acumulata isi spune cuvantul.
ps pt JG . prima noapte cand i-am dat biberon am dormit si eu 5 ore neintoarsa...ce fericire!
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
marcellinna spune:
Simali, fain de tot ce zici tu.N-ai deschis mp ca ti-as fi trimis flori mai in privat.
Asa ca ti le dau
aici in vazul lumii.
myrrha spune:
Alice, ce sa zic, sint cam obosita sa combat ideile altora, dar din interviul cu Judith Warner eu deduc nu ca trebuie invatat copilul sa mai stea si singur ci ca trebuie schimbat sistemul taxelor la americani si infiintat concediul de maternitate. Si ca AP ar fi perfectionist.
Acuma, nu neg ca cea mai mare ispita prin care trece o tinara mama e sa vrea sa fie ea cea mai cea mai si copilul ei cel mai cel mai. O naivitate care o poate costa instrainarea de sine si adoptarea unor metode educative dupa ureche care o lasa in cele din urma dezorientata si dezamgita. Asta e costul teoriilor. Eu sincer cred ca o mama buna e una care nu isi abuzeaza copiii - in rest, poate folosi orice metoda imaginabila de a-i creste.
Dar daca ai citi cartea de la care a pornit AP, the Baby Book al lui Sears ai vedea ca nimic din ce spui tu nu e dus la extremele de care vorbesti tu - sint doar niste linii generale, care par ingrosate probabil in contextul american in care majoritatea mamelor muncesc curind dupa nastere. Teoria lui Sears e ca daca nu raspunzi constant copilului (nu mereu) te distantezi emotional de el si iti e mai greu sa il intelegi mai tirziu, cind vine timpul disciplinei, iar copilul nesimtindu-se inteles va coopera mai prost. Deci nu e o speculare absurda a parintelui, ideea e ca ii va simplifica viata mai tirziu...
Parintii au tendinta de a-si creste copiii asa cum au fost crescuti ei insisi (pentru ca sint deja niste "reusite"). Cred ca ar trebui sa isi asculte vocea interioara si sa faca cum le este cel mai firesc, in pofida vecinilor sau membrilor DC. Nici mie nu-mi convenea cind ma plingeam de oboseala dupa o zi cu Agata in brate si cite o prietena buna imi spunea "pai daca ai invatat-o in brate?", dar am inghitit, pentru ca eu stiu cel mai bine cit pot si unde n-am incotro, trebuie sa ma opresc. Copilul meu nu tre sa fie cel mai tare din parcare, dar fac tot ce stiu eu sa-i fie bine, intre limitele mele, pentru ca il iubesc. Si nimic nu imi da dreptul sa judec eu limitele altui parinte...
In fine, ma opresc, ca sint vorbareata si tre sa ma tiu in friu...
mami de Agatha (21.08.06)
myrrha spune:
Si mai voiam sa zic ca din curentul anti AP eu nu inteleg mai nimic: nu e nevoie sa cultivi copilului empatia sau independenta pentru ca s-a demonstrat oricum ca sint innascute. Cine a demonstrat, cind si cum? Ca discutia despre ce e innascut si ce nu se poarta de mii de ani...
Apoi beneficiile alaptatului sint sustinute de milioane de studii - chiar toti stau si inventeaza cum sa mai faca sa lege femeia de casa? 
Mie asta imi suna a feminism extremist...
Teoria lui Sears cel putin e coerenta si nu e bintuita de povesti conspirationiste...
mami de Agatha (21.08.06)
lorelaim spune:
"Mie asta imi suna a feminism extremist..." Myrrha 
- mi-ai luat vorba din gura!
Cine citeste Dr Sears, cat si Elizabeth Pantley nu va gasi nimic exagerat si nimic aberant. Sunt f multe sfaturi de bun simt.
Apropo - eu am aplicat acest AP absolut instinctiv - nici macar nu am stiut ca o fac... am aflat aici pe forum ca modul meu de a fii mama se poate "incadra" in AP de-abia cand prunca avea aprox 1 an
Iar sfaturi de tipul AP, dar fara sa le dea absolut nici o denumire, am primit de la dr pediatru din Canada (are 30 de ani exp in pediatrie), de la consultanta mea in lactatie - o femeie absolut minunata care m-a invatat sa alaptez si de la d-na (asistenta de obstretica-gineco) cu, care am facut training-ul de haptonomie in perioada cat am fost insarcinata (si am avut o nastere super-usoara - radeam cand faceam push).
Va face placere sa fiti mame - abandonati-va acestei placeri si nu dati denumiri (ca e AP sau nu) aceea ce faceti pt ca faceti cu dragoste neincatusata in texte de carti si in teorii.
Nu simititi aceasta placere, sunteti mult prea preocupate de teorii si filozofii, priviti aceasta "meserie" ca pe o datorie plina de responsabilitate, pe care trebuie s-o faceti volens-nolens... e ok... Eu nu sunt aici sa lamuresc pe nimeni ca, copilul are nevoie de caldura fizica si psihica a parintilor (si cu precadere a mamei). Atunci nu trebuie sa ne mai miram ca, daca se loveste sau are un necaz, merge si isi saruta ursuletul de plus si povesteste cu el, doarme cu el si-l considera cel mai bun priete, in loc sa vina la mami si sa obtina confortul neceras de la ea...
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
Porumbita spune:
off topic
JG am vrut sa iti ofer o pt ca (citind o parte din postarile tale) una din prietenele mele (care are bb mic) nu s-a mai simtit asa de cumplit de vinovata ca nu e mama perfecta...
eu personal te admir ca ai curajul sa spui/sustii lucruri pe care 80% din mamicile de pe forumul DC le dezaproba...
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by lorelaim
"Mie asta imi suna a feminism extremist..." Myrrha
Cine citeste Dr Sears, cat si Elizabeth Pantley nu va gasi nimic exagerat si nimic aberant. Sunt f multe sfaturi de bun simt.
Apropo - eu am aplicat acest AP absolut instinctiv - nici macar nu am stiut ca o fac... am aflat aici pe forum ca modul meu de a fii mama se poate "incadra" in AP de-abia cand prunca avea aprox 1 an
Iar sfaturi de tipul AP, dar fara sa le dea absolut nici o denumire, am primit de la dr pediatru din Canada (are 30 de ani exp in pediatrie), de la consultanta mea in lactatie - o femeie absolut minunata care m-a invatat sa alaptez si de la d-na (asistenta de obstretica-gineco) cu, care am facut training-ul de haptonomie in perioada cat am fost insarcinata (si am avut o nastere super-usoara - radeam cand faceam push).
Va face placere sa fiti mame - abandonati-va acestei placeri si nu dati denumiri (ca e AP sau nu) aceea ce faceti pt ca faceti cu dragoste neincatusata in texte de carti si in teorii.
Nu simititi aceasta placere, sunteti mult prea preocupate de teorii si filozofii, priviti aceasta "meserie" ca pe o datorie plina de responsabilitate, pe care trebuie s-o faceti volens-nolens... e ok... Eu nu sunt aici sa lamuresc pe nimeni ca, copilul are nevoie de caldura fizica si psihica a parintilor (si cu precadere a mamei). Atunci nu trebuie sa ne mai miram ca, daca se loveste sau are un necaz, merge si isi saruta ursuletul de plus si povesteste cu el, doarme cu el si-l considera cel mai bun priete, in loc sa vina la mami si sa obtina confortul neceras de la ea...
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
Sabina spune:
mi-am jurat ca nu mai intervin, dar va rog frumos sa nu mai faceti presupuneri in privinta mea, cum ca n-as simti nevoia sa mai fac si altele in afara de copil samd samd.
daca-s fi rea, v-as zice "ne vedem curand la Ateneu...., eu pe afis si voi in public ".
Dar nu sunt.
(si sunt constienta ca asta e cea mai orgolioasa replica pe care am dat-o in 4 ani jumate de forum, dar sorry, nu m-am putut abtine, imi cer scuze anticipat fata de toti prietenii mei d-aici ca-i dezamagesc)
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
flaviutza spune:
N-are nici o legatura cariera/serviciul cu raspunsul prompt la nevoile copilului. asta tine de felul de a privi ...educatia al fiecaruia. poti sa fi binemersi casnica si sa-ti lasi copilul sa planga pana vomita ,in ideea mai bine asa decat sa se invete in brate.
poti sa ai serviciu si cariera si sa raspunzi la nevoile copilului,fizice,afective si de alta natura promt, in timpul petrecut cu el.conteaza calitatea timpului petrecut si nu cantitatea.
iar a raspunde eficient la nevoia copilului nu inseamna sa stai cu el agatat de tine pana la 20 de ani, ci sa-i conferi sentimentul de singuranta. si ce sentiment de siguranta ii poti conferi unui bebe de 7 luni cand il lasi sa planga un sfert de ora nealinat in timp ce tu stergi praful .
mai inseamna sa joci sotronul cu el in fata blocului, sa-i cumperi pt a nu stiu cata oara o prostioara de jucarie de 5 lei doar pt ca asta il face fericit , sa-l iei in brate la modul propriu si la 4 -5 ani atunci cand simte nevoia ,etc, fara frica de a te transforma in sclavul lui.
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/