plange intr-una daca nu-l bag in seama

Daca nu-l zgaltzai, plimb in bratze, ma schimonosesc in toate felurile, fac in fel si chip, incepe si maraie finalizand cu plans. e normal la 7 luni jumate? deja imi pun probleme, ma tot gandesc ca ar avea vreo suferintza fizica sau chiar mai mult, psihica!!! de jucarii, telecomenzi, telefoane, hartii e interesat cateva minute, apoi iar plange. e primul copil si nu am experientza sa stiu daca asa e normal sau nu dar intzeleg ca altzi copii sunt mai linistitzi.
daca il pun in premergator, iar, sta 5 min apoi plange; daca ii dau lapte praf de cele mai multe ori plange si refuza, alte dati bea, dar prefera sa planga pana ii dau san si se calmeaza.
va rog sa-mi datzi un sfat.

Dariana si Darius (30.07.2006)poze

doradora spune:

nu ai spus de cat timp are comportamentul pe care il descrii. daca e de mai multa vreme, e posibil sa se fi obisnuit cu tine si atunci de tine tzine ca sa il dezveti (asa scrie la carte, ca din experienta proprie inca nu stim). daca e de cateva zile, consulta-te cu un doctor sa elimini o eventuala boala.


chris + alexandra
varsta alexandra
poze bebe alexandra

bebeii nostri

dariana spune:

nu, asa a fost mereu, de cand s-a nascut.

Dariana si Darius (30.07.2006)poze

simali spune:

Sa-ti povestesc cum a fost Vladut. De cand s-a nascut a crut foarte multa atentie. Si nu orice fel de atentie ci ATENTIA TOTALA a tuturor celor dein jurul sau. Au trebuit sa treaca foarte multi ani ca sa inteleg ca pur si simplu unii copil asa sunt, asa este firea lor, orice-ai face. Cred ca avea cam tot 7 luni cand am realizat ca datorita acestei "dependente" pe care o facuse de atentia adultilor NU MAI PROGRESA. Pur si simplu parea ca nu-l mai intereseaza nimic cu exceptia statului in bratele adultului care trebuia sa inventeze diferite jocuri pentru el. Ori la aceasta varsta copilul incepe sa studieze diferite obiecte din jur, experimenteaza intorsul pe burtica, cataratul pe gratiile patutului, asculta sunete, etc. Pentru a invata toate acestea copilul are nevoie DE PUTIN TIMP PETRECUT CU EL INSUSI.

Am citit cam in aceeasi perioada in Dr. Spock o metoda de rezolvare a situatiei pe care am pus-o in aplicare. Metoda consta in urmatoarele:
- mama decide ca astazi are treaba in camera copilului - sters geamuri, spalat covorul, impachetat haine, etc.
- pune copilul in patut sau pe jos daca deja merge de-a busilea si-i spune pe un ton prietenos "am traba, nu ma pot juca cu tine acum" - chiar daca nu intelege aude tonul vocii mamei.
- mama se apuca de treaba si ORICE AR FACE COPILUL NU SE OPRESTE IN URMATOARELE 10 MINUTE.
- dupa 10 minute se duce la copil FARA SA-L IA DIN PATUT SAU DE JOS si-l imbratiseaza, se joaca putin cu el. Aceasta miscare are rolul de a-i arata copilului ca este iubit, ca mama nu are nimic cu el, dar pur si simplu are treaba.
- mama se intoarce iar la treaba cel putin 15 minute. In acest timp nu da atentie copilului daca plange.
- dupa 15 minute se repeta segventa cu mersul la el, etc.

Ideea este sa-l determini sa stea undeva si sa faca altceva cam 2 ore pe zi pentru inceput. Pe mine ma intarea sa rezist tipetelor convingerea ca este spre binele lui sa invete sa-si gaseasca alte ocupatii.

"Circul" a durat cam 3-4 zile, dar de atunci am scapat de naravul cu "atentie non-stop". Te chinui 3-4 zile dar vei avea 2-3 ani linistiti.

A, am uitat. Inainte de a "demara" actiunea "Militaria jos din pod" am facut cam 2 zile lobby pe langa sotul meu si ne-am pregatit psihologic sa rezistam amandoi asaltului.

alice

dariana spune:

Simali, intr-adevar, parca nici pe darius nu-l mai incanta nimic in mod deosebit; spune-mi te rog, in restul timpului in afara de cele 2 ore ce ai facut, cum te-ai comportat, tot ca inainte, adica luat in brate, etc? cele 2 ore trebuie sa fie legate? si inca ceva, darius daca incepe sa planga degeaba ma duc si incerc sa ma joc cu el ca nu tzine, urla pana il ridic in bratze, altfel nici nu ma baga in seama, cum sa fac?

Dariana si Darius (30.07.2006)poze

denizel spune:

Dariana, probabil ca baietelul tau are mare nevoie de contactul fizic cc cu tine si numai asa se simte in siguranta.
Fiind atat de mic, trebuie sa-i satisfaci aceasta nevoie, fara a incerca deocamdata sa-l dezveti. Daca va invata ca de cate ori are nevooie de tine ii esti alaturi, va avea incredere in tine si, incet incet isi va construi si increderea in el insusi.
Trebuie sa ai multa rabdare si sa raspunzi tuturor cererilor si nevoii lui crecute de contact cu tine. Stiu ca iti este greu uneori, ca aceasta situatie te epuizeaza, dar o faci spre binele lui. Vei vedea!
A, da, tu nu ai de unde sa stii deocamdata daca el tine neaparat sa fie in centrul atentiei sau doar asta e modul lui de a-ti transmite ca nu se simte inca in siguranta atunci cand nu e langa tine.

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

flaviutza spune:

Are nevoie de tine. si, cred eu, cu cat vei incerca mai tare sa-l respingi, a se citi sa-i faci program de stat in tarc, cu atat va deveni mai anxios , ii va fi mai teama de a sta singurel.

eu ti-as sugera o metoda intre si intre. adica il pui cand e in pase bune un minut, doua ,eventual cu jucarii noi, il iei cand incepe sa tipe. nu-l lasi sa zbiere si sa intre in panica,si tu sa stai cu ochii in lista numarand minute. ca eu cred ca mai rau ii faci.

in schimb, daca il iei cand simte nevoia, poate ai norocul sa inteleaga ca e placut sa stai putin singur, iar mama raspunde intotdeauna nevoilor tale afective. cred ca e dureros pt un bebe de 7 luni, al carui univers esti NUMAI TU sa fie lasat sa tipe singur in tarc, dupa program.

cu timpul, vei vedea ca va sta din ce in ce mai mult singurel

eu asa am procedat, cand n-am mai putut-o cara in brate peste tot, pana si la toilet.cu mentiunea ca n-am lasat-o in tarc, aveam,dar nu mi-a placut ideea in sine,ci pe o plamuma pusa pe parchet, iar in camera nu era decat patul, deci fara pericole.

ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

Elise spune:

eu am procedat cu bblisa caum cum spunea simali, dar nu intentionat: efectiv nu-mi puteam tine okii deschisi intr-o dimineata pe la 6, cind avea ea chef de joaca.
Am schimbat-o, i-am dat papica, am pus-o in patutul ei (lipit de patul meu) si i-am spus "uite, mami e foarte obosita, nu-i asa ca ma lasi un pic sa dorm?"

S-a uitat luuuung la mine, foarte serioasa, si PENTRU PRIMA DATA s-a jucat singurica cu catzelul juma de ora.
Dupa exact 30 de minute m-a "strigat".
In mod sigur n-a priceput ea textual ce i-am zis, dar probabil a simtit ceva in tonul meu: si a reusit sa "ma ajute".

De atunci s-a invatat: si se uita la mine, verifica daca sint alaturi, dar nu trebuie sa stau numai cu mina pe ea, cel putin dimineata. Mai vorbim, ii citesc, ascultam muzica, eu mai atipesc, mai atipeste si ea ... ideea e ca nu mai vrea sa ma calareasca non stop.

Incepind de la ora 4 pina seara e mai putin rezonabila: e irascibila, devine obosita, si atunci e doar in brate, n-am ce face.
Oricum, e inca foarte mica. Nu vreau sa fortez nota si sa nu vin cind ma cheama. Are si un stil de a se uita cu reprosh daca nu ma prezint imediat la apel... de mi se rupe sufletul, n-as putea.

Elise & BBLisa

llory spune:

am si eu un baietel de 11 lunii,vreau sa-ti spun ca si eu ma confrunt cu aceeasi poveste, e primul copil, a fost foarte asteptat de toata familia, a primit foarte multa atenti e din partea tuturor inca din primele zile de viata, prea l-am rasfatat inca de la inceput si cum se zice,ori cit ar fii de mic copilasul poate deveni un mic tiran, ei asa si cu puiu nostru, vre tot in brate tot zgitiit, nu sta un minut locului, nu il interesesza nimic orice jucarie primeste doar 2-3 min sat cu ea si se satura in rotobil la fel in patut nu mai zic, tre sa fie mereu cineva linga el daca nu face prapad. ce sa zic noi suntem de vina asa i-am invatat iar ei nu stiu altceva , noi am gresit de la inceput,al meu cum plingea umpic imediat ear luat in brate si uite asa a devenit un mic tiran, acum e prea tirziu sa=l las sa plinga ca nu se opreste nicicum plinge pina se invineteste. of doamne..... tre sa tragem , asa e la primul copiil, poate cind vor creste umpic vor fi mai preocupati cu jucariile sau ce sa zic, habar nu am. te pup.

dariana spune:

llori, chiar nici o sansa?
vad ca parerile sunt impartzite, nu mai intzeleg nimic, cum e mai bine sa fac? exista psihologi pe aici, poate ma sfatuiesc ei, pls!!!

Dariana si Darius (30.07.2006)poze

denizel spune:

Dariana, nu stiu ce ai vrea sa iti spuna in plus un psiholog atata timp cat nu-ti cunoaste copilul.
Este vorba despre disconfortul copilului tau, atunci cand nu esti aproape de el.
Daca tu crezi ca plange degeaba si joaca teatru, aplica metodele care ti-au fost sugerate.
Tu esti singura in masura sa stabilesti adevaratele nevoi ale copilului tau.
Tot ce pot sa-ti spun este ca eu cred ca nu joaca teatru si nu e un mic tiran. Pur si simplu are nevoie de tine. Stiu ca il compari poate cu alti copii, dar nu toti copiii sunt la fel. Altii se simt ok la ei in tarc sau in patut, altii au nevoie sa simta in permanenta parintii in apropiere.

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.