plange intr-una daca nu-l bag in seama

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns dariana spune:

danizel, ma gandesc ca poate gasesc o metoda de a-l desvata pe bb de plans mai suportabila si pt mine si pt el, pt ca, crede-ma, el nici in bratze nu e multzumit daca nu il zgaltzai sau sa-l ridic in sus sau sa dansez cu el, si ma gandesc ca la un moment dat va fi asa de greu incat nu o sa mai pot fizic sa-l tzin si ce o sa fac? pe de alta parte, nici afara nu pot sa stau cu el ca plange daca nu-l batzai si sincera sa fiu nu prea am vazut prea multe mamici dansand prin parcuri, adica intzeled, il legan un pic, ma joc cu el, dar ar trebui sa se potoleasca si sa mai stea si in carucior, sau macar linistit in bratze, el nu si nu.

Dariana si Darius (30.07.2006)poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns flaviutza spune:

quote:
Originally posted by denizel

Dariana, nu stiu ce ai vrea sa iti spuna in plus un psiholog atata timp cat nu-ti cunoaste copilul.
Este vorba despre disconfortul copilului tau, atunci cand nu esti aproape de el.
Daca tu crezi ca plange degeaba si joaca teatru, aplica metodele care ti-au fost sugerate.
Tu esti singura in masura sa stabilesti adevaratele nevoi ale copilului tau.
Tot ce pot sa-ti spun este ca eu cred ca nu joaca teatru si nu e un mic tiran. Pur si simplu are nevoie de tine. Stiu ca il compari poate cu alti copii, dar nu toti copiii sunt la fel. Altii se simt ok la ei in tarc sau in patut, altii au nevoie sa simta in permanenta parintii in apropiere.

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.




as mai adauga ceva...printre cei cuminti care stau mult singurei si-si fac de lucru se mai gasesc unii lasati cam multisor de la inceput singurei..

ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

ai faceti jocuri, cucu bau, arata-i jucarii...

e perfect normal sa vrea asa, si iti spun un maaaaare secret:

peste 5 ani ai sa plangi cand va spune: vreu singur, mama, iesi din camera!

pt baietelul iubitor si dornic de afectiune si pt tine o floricica si muuulta rabdare



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia


Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Da, se poate sa fie si asa cum zice Flaviuta.
Si, Daria, eu nu am inteles de la inceput ca trebuie sa-l ridici pe sus si sa-l zgaltai :-) Asta e intradevar foarte, foarte greu pentru tine.
L-ai leganat cumva ca sa adoarma? Poate de aici nevoia asta de a fi 'scuturat' .
Stii cum as face eu? Atunci cand plange si mi-ar arata ca vrea la mine in brate, l-as lua, dar nu l-as mai purta pe sus si nu as dansa cu el. Pur si simplu l-as tine lipit de mine si i-as spune ca nu mai pot sa-l legan/dansez si alte asemenea. Chiar daca plange, tu tine-l langa tine si explica-i (chiar daca nu intelege) si pana la urma cred ca se va invata si cu lipsa leganatului astuia.

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

quote:


Dariana, probabil ca baietelul tau are mare nevoie de contactul fizic cc cu tine si numai asa se simte in siguranta.
Fiind atat de mic, trebuie sa-i satisfaci aceasta nevoie, fara a incerca deocamdata sa-l dezveti. Daca va invata ca de cate ori are nevooie de tine ii esti alaturi, va avea incredere in tine si, incet incet isi va construi si increderea in el insusi.
Trebuie sa ai multa rabdare si sa raspunzi tuturor cererilor si nevoii lui crecute de contact cu tine. Stiu ca iti este greu uneori, ca aceasta situatie te epuizeaza, dar o faci spre binele lui. Vei vedea!
quote:



Exista mamici care in momentul in care au un copil au rezistenta fizica si psihica necesara purtarii copilului agatat de ele cat e ziulica de lunga. No comment.

Dar exista si mamici care odata ce au nascut un copil se gandesc ca nasterea este o SRPARARE ca altfel natura ne lasa sa-l purtam in uter pana la 12 luni. Deci de vreme ce natura spune SEPARARE si se taie cordonul ombilical, mama redevine si ea un om, cu drepturile sale, chiar daca cu multe responsabilitati in plus. Nu toate femeile sunt capabile sa care bebelusul prin casa non stop asa cum se obisnuieste in triburile africane. Unele pur si simplu nu rezista fizic. Altele nu rezista psihic. Intre o mama cu nervii la pamant cu un copil plesnind de sanatate si bunastare si o mama intreaga la cap cu un copil putintel nefericit ca a fost "neglijat" cateva ore pe zi, eu aleg fara sa stau pe ganduri varianta a doua.
Pana la urma familia e un tot unitar si o mama cu nervii la pamant este ceva ce mai devreme sau mai tarziu o sa se rasfranga tot asupra copilului...


alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

problema e ca perioada asta dureaza foarte putin, si cu un pic de imaginatie se rezolva si zgaltiala, mie mi se pare ca araspunde la nevoile copilului e cel mai important lucru, de ce sa ai nervii la pamant din cauza asta???
macar un an doi sa ne punem mai pe planul 2 si sa lasam egoismele.....si iata cum dispar si frustrarea, nervii etc



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia


Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

dariana. Copilul meu a reactionat dupa urmatoarea schema:
- ziua 1 - 1 ora pus in mijlocul camerei cu jucariile, eu in acelasi camera, NU L-AM LUAT IN BRATE TIMP DE 1 ORA, m-am aplecat pe covor cam din 15 in 15 minute, la-m imbratisat fara sa-l iau, i-am spus calma "mami are treaba, tu te rog sa te joci frumos, bine?". A urlat evident ca din gura de sarpe incontinuu timp de 1 ora. Este foarte grea ziua 1.
- ziua 2 - segventa de mai sus - a urlat lafel.
- ziua 3 - segventa de mai sus - nu a urlat decat cam 15 minute. Restul s-a consolat facand altceva.
- ziua 4 - am crescut la 1 ora si jumatate. Nu a urlat mai mult de 10 minute la inceput.
Incet incet am ajuns la 2 ore, cu pauze mici de cam 5-10 min de jucat cu copilul pe covor, fara sa-l iau insa in brate.

Atentie: am o prietena care a incercat metoda inaintea mea si copilul a urlat in prima zi pana a vomitat. Simtindu-se vinovata ea a sarit disperata, a luat copilul in brate, a reactionat exagerat. Din ziua aceea fetita a inceput sa vomite de cate ori nu i se satisfacea ceea ce voia. Odata pornita in diractia asta nu mai este cale de intoarcere. Daca vomita te duci la copil, dar nu-l iei in brate. Strangi voma, schimbi copilul, il mangaii, ii vorbesti prietenos, DAR NU-L IEI IN BRATE si NU RENUNTI. Poate fi inbratisat in patut sau acolo jos, pe covor.

Eu fac parte din categoria care prefera sa se intareasca timp de 4-5 zile si sa actioneze. Cred ca daca nu reuseam sa-l fac sa mai stea putin si cu ale lui eu ma internam la nebuni in scurt timp. Cu siguranta n-as fi rezistat asa pe termen lung.

alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

quote:


macar un an doi sa ne punem mai pe planul 2 si sa lasam egoismele
quote:



Daca incepi asa, pe planul 2 in relatia cu copilul, intr-un an doi vei ajunge sa fi atat de obisnuita cu asta incat nici prin cap nu-ti va trece ca se poate si altfel. Si nici lui si nici celorlalti din familie. Si vei continua sa-l ti in brate pana se insoara... Eu cunosc multe astfel de mame - mai ales cele cu copil unic - si cred ca din zona asta li se trag toate necazurile.

Eu cred ca relatia cu copilul trebuie sa fie de la bun incepaut (adica cam de la 4-5 luni in sus) o relatie de egalitate. Copilul trebuie sa inteleaga ca parintii sunt si ei oameni si au si ei drepturile si nevoile lor.

alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

darla ce bun atat chin cand oricum copilul singur se desprinde de mama????
depinde doar de varsta la care o face, unii la un an, altii la 2...dar tot se mai joaca si singuri.

Mai bine il inveti sa se joace cat decat, adica sa punaobiecte intr-o cutie, chestii din astea, si isi mai gaseste si alta preocupare in mod natural, nu conditionat.....



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia


Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

quote:


darius daca incepe sa planga degeaba ma duc si incerc sa ma joc cu el ca nu tzine, urla pana il ridic in bratze, altfel nici nu ma baga in seama, cum sa fac?
quote:



Exact asa pateam si eu. Urla in continuare dar eu tot veneam la el si incercam sa ma joc cu el. I timpul asta el incerca sa se catere pe mine. Dar pur si simplu il puneam inapoi jos. Si air si iar.
Tia-m spus, ziua 1 e foarte grea.

alice

Mergi la inceput