poate ca sunt eu nebuna?
Raspunsuri - Pagina 5
J G spune:
Irina 2000 sunt total de acord cu tine, ai dat cel mai bun sfat.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
Rufus spune:
[quote]Originally posted by J G
Se poate sa fiu subiectiva si sensibila la subiect. O iau personal, sper sa nu te superi pe mine!
/quote]
Imi pare rau ca suferi pe un subiect care ar trebui sa fie o mare bucurie (aparitia unui copil intr-o tanara familie). Oricum, nu ai spus nimic care m-ar putea supara.
Tot ce pot spune, altceva decat am spus deja, este ca nu incerc sa invinuiesc femeile pentru esecurile cauzate de subiectul "nastere", ci incerc sa ofer o perspectiva dpdv masculin. Am spus deja ca nu pot simti ce simtiti voi, la si dupa nastere, desi au fost categoric momente cand as fi vrut sa iau eu durerile si suferinta Torei, sau macar sa le mai impart cu ea. Cu toate acestea, au fost dese momentele in care nu am priceput nimic din trairile ei, asta in masura in care bebele nostru nu ne-a creat nici un fel de problema pana in prezent.
Sustin cu tarie ca o femeie greseste asteptand, in defavoarea ei, ca sotului sa-i vina ideile pe care ea le asteapta. Este o dorinta fireasca, dar o tactica paguboasa, care poate strica o casnicie aiurea. Asteptarea inseamna timp scurs inutil si suferinte acumulate care, la un moment dat, nu mai pot fi depasite, cu toata mintea venita la cap (eventual).
Ori interesul vostru (si al nostru, evident) este ca sa traim bine, noi si urmasii nostri.
Stiu multe persoane care sufera din aceste cauze, am citi si pe-aici destule cazuri...din pacate e ca la doctor, luam masuri cand deja e cam tarziu. Nu pot decat sa le doresc inteligenta necesara pentru a nu ajunge intr-un loc fara intoarcere.
Si numai bine...
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
giulia71 spune:
Nu vreau sa pun sare e rana dar am si eu o curiozitate: unde se duce el dupa job?
mami de Calin rasfatzat:)
Luna1 spune:
Dar cand pleaca, unde se duce? Iti spune? Eu nu inteleg, adica una e sa stai peste program si alta sa pleci asa seara de seara in haiducie, cand ai acasa nevasta si copil. Si asa a fost mereu? Hmmm
Tu il intrebi unde pleaca, cand vine? Adica eu cred in libertate insa asta la voi nu e libertate e lipsa de respect din partea lui fata de tine.
Daca pleaca la distractii stii ce te sfatuiesc? Spune-i ca ai si tu nevoie de o seara sa iesi ca nu mai poti si punei-o pe grasuna in bratze si du-te, danseaza fa-te frumoasa,stiu ca e greu insa te-ai simti si tu mai bine si i-ai deschide si lui ochii putin ce inseamna copilul, cat de frustrant e sa stai acasa cand celalalt se distreaza etc. Si stabiliti o seara pe sapt cand iesi tu, singurica fara el, fara copil.
Luna 
18 sapt+ Cosmin
clauditzadennis spune:
Nu am intrat sa-ti dau sfaturi...nici nu ma prea pricep! Am intrat sa-ti spun ca nu esti nebuna, nebun si orb este el pentru ca nu stie ce pierde, sa-ti urez succese si sa-ti daruiesc o 
. Sanatate multa micutei scumpici!
Luna1 spune:
L-ai intrebat de ce pleaca? In afara faptului ca probabil produce bani, l-ai intrebat daca totusi nu va poate acorda macar weekendul voua?
Luna 18 sapt+ Cosmin
Elise spune:
de ce nu incerci ca in weekend (cind se presupune ca e liber) sa-l lasi pe el sa doarma (vorba vine...) cu grasa? Si sa te trezeasca doar cind trebe sa alaptezi, in rest sa te odihnesti si tu, ca si tu esti om, nu?!
Probabil nu i-ar mai arde de plecat, dupa o noapte-doua de patrulare...
Elise & BBLisa
lucialu spune:
Dragule, eu zic ca tu il iubesti, ca asa ai spus.Si apoi daca ti-ar fi indiferent te-ar durea la paishpe metri de reactiile lui vis-a-vis de voi doua.
Dupa cum vad eu treaba de afara:pe tine maternitatea te schimba pe zi ce trece,iti schimba scara de valori,iar la tine chestia asta se petrece mult mai repede si mai mult pentru ca actual esti singura care se ocupa de fetita.Si acolo ar trebui sa te gandesti un pic.Ca nu este vorba ca ti-a schimbat doar prioritatile, ca n-ai mai sari in sus ca arsa la fiecare gest,reactie a sotului.
Pana a aparut bb-lusu voi inteleg ca n-ati avut nici o problema majora.Erati tineri si va placea sa va distrati-nimic anormal.Acum se petrece ce am spus si la tine este evident mai mult pe zi ce trece.Pe langa ce am spus pe privat ca ar fi bine sa faci,cred ca ar trebui sa te gandesti exact ce vrei tu, sa faci pace cu tine.Ma gandesc la ce ai spus:ca ti-ar place sa fumi o tzigare sau sa gusti un degetar de vin(asa era inainte),departe de mine de a spune ca esti neserioasa sau ca ai fost.Dar maternitatea te-a adus la un alt nivel:si ce crezi ca ti-ar place sau ce puteai inainte nu se mai poate, ca esti fff responsabila.POate in sinea ta crezi ca te reprimi, ca ai dreptul la distractie la fel ca el si ca doar sacrifici momentele tale de bunadispozitie de dinainte de a fi mamica pentru bb-ica.Ia vezi tu, daca nu cumva te-ai schimbat mult mai profund si de fapt chestiile alea chiar nu-ti mai plac, nu mai dai doi lei pe ele si vrei sa-ti duci familia la un alt nivel, pe care inainte nu l-ai prevazut, dar la care tu s-ar putea sa fi deja.
Deci faci pace cu tine, sa vezi pe unde stai(eu iti spun cam ce as face eu), te comporti in consecinta si comunici apoi si sotului treaba, ca ei nu sunt atat de profunzi.S-ar putea sa ai surprize si nici cercul sau o parte din prieteni sa nu-ti mai para adecvat cu schimbarile tale si nevoile tale.Daca o fi asa, nu-i greu sa faci curatenie si sa va gasiti alti prieteni cu care sa sherui aceleasi principii, obiective,viziuni.
Chestile astea iti vor lua ceva,dar nu mult.Esti desteapta,trebuie sa fi si inteleapta, pentru ca evident ca-ti iubesti sotul,iar el este tatal comorii ochilor tai:fetita.Si impune-te calm si ferm.Si nu uita sa ti-l aduci din nou langa tine ca pereche, sa faceti niste chestii care sa-i aduca aminte de ce te iubeste, cat esti tu de femeie si poate chair se reindragosteste de tine altfel, ca de o femeie completa,acum ca ai atins si maternitatea.El este cam sictirit si ca pui accent pe prioritatea ta nr.1-copilul si altceva nimic.Si nu ma refer neaparat la sex.Si cu prietenarii lui poti sa o mai scurtezi, daca vezi ca au influenta proasta si daunatoare valorilor tale de familie imbogatie(actuale).Ma refer la cei care il tin departe de tine.Chestia asta este simplu de realizat cu tactica si tehnica
Oricum tu te enervezi si atat, el se indeparteaza de tine ca nu gaseste decat reprosuri(pe buna dreptate, dar tot nu-i place)Este ca un copil mereu certat.Cauta o solutie care sa va aduca unul spre altul, sa va intalniti cumva la jumatatea drumului.AAAAAAAA si spune-i si lui cat mai frumos si des ca a devenit barbat, ca te bazezi pe el ca este atat de barbat, subliniaza chestia cu barbatul si dpdv ca acum este mult mai atragator, nu ca un mucos si ca este mai Zoro,bodyguardul fetelor(al vostru), ca asta o sa-i placa sigur si o sa-l responsabilizeze, sa vada iesirile lui de baieti imature, depasite, ca aia-baietii au ramas in urma,iar el este CAP DE FAMILIE.Something like that.
KISSES
nu mor caii cand vor cainii...
lucialu spune:
La tine ma referam nu sa te ingropi devie,dar s-ar putea sa vrei cumva altfel. Uite:noi cand ne-am cunoscut, fiecare avea viata lui.el cu baietii, alea alea.Eu discoteci,nu erau cluburi, dansam pe hause ca apucata si cu fetele.Ni s-a intamplat sa trebuiasca sa mergem la o discoteca si nu ne-a mai placut!Era plin de liceeni.sincer nu mai ne simteam bine!Si am schimbat asta cu iesirile la o cafa, suc si o vorba cu alte perechi.
Cu scarbiciul zici tu ca au treaba iesirile:noi ne certam, ca veneam ori eu,ar mai ales el turbati si obositi.Am realizat ca nu ne ridica nimeni statuie si ca trebuie lasate afara,la usa casei.Chiar si cu bussinesul propiu:l-am obisnuit sa se agite pe chestii concrete,iar cand chiar nu are ceva de facut in acel sens, mai bine sa fie acasa,impreuna cu mine.sa invete sa se relaxeze in pauzele ivite.Cam asa.
Eu zic ca omul tau nu-i rau,dar mai trebuie sa invete cum sa te sprijine, sa te inteleaga.Clar va iubeste si cu rabdare si dragoste VETI FI BINE, cu certitudine!Fiecare avem probleme si comunicarea trebuie invatata, dar si exersata, ca o limba straina, ca altfel o uitam.Dar voi sigur aveti locul vostru bun impreuna.Eu asa va vad!
nu mor caii cand vor cainii...
liliac1 spune:
Parerea mea este ca aduni toate greutatile pe umerii tai, fara sa ai curajul sa transferi ceva-ceva si pe umerii lui. Imi amintesc de perioada in care am cazut in depresie, fata noastra avea cred ca 2 luni. Sotul meu nu venea noaptea acasa, dar muncea destul de multisor, eu aveam dorinta sa mananc si varul de pe pereti de singuratate si nervi. La fel cum spun si altii, barbatilor trebuie sa le aratam ce dorim, sa le explicam pe indelete... ei, eu n-am gasit cuvintele la momentul respectiv, asa ca intr-o zi, cand stiam ca trebuie sa apara acasa al meu sot, m-am aranjat, m-am dichisit (aveam copilul hranit si schimbat) si cand a intrat pe usa, i-am pus fata in brate, mi-am aruncat poseta pe umar si niste pantofi in picioare si-am iesit pe usa! I-am spus in treacat ca am convingerea ca o sa se descurce, ca telefonul l-am lasat acasa si ca nu stiu exact cand ma intorc... Am mers vreo 2 ore, fara sa am o tinta anume, ci pur si simplu respiram aer si imi admiram miscarea mainilor si a picioarelor...nimic altceva. Mi-am incarcat bateriile iar el s-a descurcat minunat. Din fericire, nu mi-a reprosat niciodata acea iesire. Am discutat mult mai tarziu despre ea, el a adus-o in discutie chiar, si mi-a dat dreptate.
Eu iti doresc multa forta sa gasiti cea mai buna metoda prin care sa rezolvati aceasta problema.
Liliana& 
Andra-Maria
Fii asa cum simti si se va vedea in tot ce faci!