poate ca sunt eu nebuna?

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns anangel_lexi spune:

Not, eu te stiu de la mamici de sept-oct 2006 si ma doare sufletul sa vad prin ce treci. N-am apucat sa citesc toate cele 5 pagini ale subiectului, dar vreau sa-ti amintesc ca oricand poti veni pe forumul mamicilor unde vei gasi mult sprijin si intelegere. Ce s-a intamplat cu Dora de zici ca are probleme de sanatate? Poate te putem ajuta cu un sfat, cu ceva, cu orice. Daca ai nevoie de ceva, scrie-mi, bine? si multa putere. Parerea mea e ca ai luat decizia corecta. Atata timp cat nu-i pasa de frumoasa voastra mica...

de Maria Cornelia (20.09.2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aiuras spune:

Ma bag si eu cu o parere dar imi permit asta pentru ca numarul anilor mei in institutia casatoriei incep cu 2 si sunt cu 2 digiti.

Cred ca trebuie sa te mai linistesti sa te mai calmezi. Esti muuult prea tensionata, inteleg de ce si iti dau multa dreptate dar nu in totalitate. Esti intr-o mare de manie si ura.
Incearca sa iti clarifici ce vrei.Il vrei pe el sau proiectia ta de sot model vrei sa o cobori asupra lui si sa il modelezi? Oamenii nu se schimba usor.
1. Daca il vrei pe el atunci iubeste-l pentru ce si cum este el, asa cum l-ai iubit pana acum. Sterge faza de inceput cand fiecare se vinde cat mai bine si aminteste-ti cum era el inainte sa nasti cu un an sau doi. Probabil ca aceea este imaginea lui despre roul lui in familie. Important- cum se comporta parintii lui acasa, cine ce sarcini are, pentru ca el acea imagine de "normal" o are.
El ti-a spus deja de ce nu vine, ca sa nu va mai certati , ca sa nu ii mai reprosezi. Ai schimbat ceva?
O relatie este ceva viu, ce se schimba si cladeste zilnic. Un copil este o schimbare majora si voi nu ati internalizat acest lucru in cuplul vostru. Tu mai ales, esti frustrata si el pierdut in tranzitie si fugitiv!
A facut deja niste pasi,mici de tot dar totusi niste pasi in directia buna. L-ai lasat sa vada ca ai observat, ca apreciezi si ca te ajuta enorm acest infinitesimal ajutor al lui. Stimuleaza-l , fi desteapta dar mai ales fi calma.
2.Daca nu iti place comportamentul lui din nefericire nu se va schimba major asa ca va trebui sa ai alta rezolvare, dar nu esti in masura sa schimbi ceva acum asa ca parerea mea este ca tot trebuie sa te calmezi si detasezi ca sa puteti sta civilizat si intre obiecte contodente.

Este o situatie limita, paroxista ceea ce ne povestesti tu si mult amplificata de izolare, oboseala, lauzie, etc.
A inceput primavara, iesi cu grasa ta cat mai mult afara la soare intre mamici.
Dormi atunci cand doarme copilul, asa recomanda toti specialistii si inclin sa spun ca stiu ei ce stiu. Dormi noaptea si nu mai sta pe net macar pentru o saptamana, acum somnul iti este mai important decat nevoia de socializare fiind una din nevoile de baza.
Nu ai pretentii mari dar nici nu cred ca vei obtine ceva asteptand ca el sa intuiasca ca vrei un ceai.Comunica mai mult si mai calm, fara amenintari si nicio asteptare, in acest fel nu vei fi vulnerabila, dezamagita si deci vei suferi mai putin. Nu mai ridica tonul, nu ii este nimanui draga o persoana vesnic nervoasa. Incearca sa te gandesti la el ca la o persoana pe care o iubesti si iubeste-l.
Gestionati-va problemele dupa prioritati dar gestionati-l ecu calm , umor si dragoste.
De ce te uiti la el ca la un monstru care nu isi iubeste copilul? Il va iubi in timp dar nu este cazul sa ii mai subliniezi si tu aceasta "incapacitate" care poate il nedumereste si pe el. Am mai auzit si citit despre cazuri de nedumeriri emotionale la parinti (mame si tati) asa ca fac parte din viata.
Impaca-te cu mama chiar daca nu te poate ajuta fizic sau material te va echilibra mult sa nu mai ai acest lucru negativpe cap. (Si ne iarta noua greselile noastre asa cum si noi iertam gresitilor nostri...)Ai mult prea multa energie negativa in jur.
Fa-ti un plan de revenire la job si 4-6 luni,mentine relatiile, conexiunile, etc dar nu inainte de a te calma ca altfel iti sperii clientii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns notquiteso spune:

Imi cer scuze, insa nu mai vreau sa intru pe acest topic. Discutia a degenerat.. trebuia sa imi inchipui ca asa va fi, insa atunci am izbucnit pur si simplu, iar dupa aia m-am simtit de parca ar fi trebuit sa ma disculp.. pt ce? Nu mai conteaza. Va multumesc pt ca ati fost alaturi de mine.

.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns xandrutza_76 spune:

eu doar am citit...
anne, iti tin pumnii! sa fiti sanatoase si fericite!
grasa, scumpa de ea!

alexandrina, mamica si raluci (03.08.1997) si narci (21.09.2006), ingerasi
poze cu noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tora97 spune:

in prima mea casnicie am avut parte de un sotz in genul sotului tau notquiteso.... nesimtirea personificata. Ce i drept nici eu nu ma oboseam sa ma mai pling, luasem totul in circa si "ca sa fie bine" taceam si induram... apoi nu am mai putut indura mi am pus coada pe spinare si am plecat.
Rufus... ei, el este altceva. Face parte dinc ategoria barbatilor care VOR sa inteleaga omul cu care isi petrece viata. Nu a fost si nu este tot timpul un solomon, insa se straduieste sa vada si punctul meu de vedere. Comunicam mult si ne straduim amindoi.

Ceea ce vreau sa spun este ca acolo unde nu e nici Dumnezeu nu cere. Daca sotul tau fuge, o face si din teama dar la fel de bine si din nesimtire, mirlanie, etc. As zice sa nu faci un pas la minie si mai ales oboaseala!!! Caci Doamneee cit de grele sint primele luni! Cita nevoie, disperata chiar, ai de un sprijin, de o mingiiere, de un mic rasfat! Imi pare rau ca nu ai parte de ceea ce fiecare mamica ar merita: respect si dragoste!

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez

Mergi la inceput