poate ca sunt eu nebuna?
Raspunsuri - Pagina 2
daniela_b spune:
Daca as fi in situatia ta as pune interesul imediat al copilului pe primul plan.
As incerca sa fug de durerea mea, de faptul ca sint satula de comportamentul indiferent al sotului, de toate relele din viata actuala. M-as stradui sa arunc la o parte depresiile si sursa lor si m-as alimenta din nesfirsita dragoste pe care mi-o daruieste copilul meu. M-ar interesa doar sa aiba ce sa manince, sa il ingrijesc si sa nu las sa ajunga la el stresul si supararile unei lumi pe care el nu o intelege pentru moment.
Si, te-as mai sfatui, fara legatura directa cu subiectul,chiar si daca nu doresti sa locuiesti cu mama ta si chiar daca nu tu esti aceea care ai gresit, sa-ti ceri iertare de la aceasta. Mare bucurie si binecuvintare este iertarea.
Singura legatura indestructibila ( si pe care nu o poti anula) este cea dintre copil si parinti. Pe partener, pe prieteni, pe rude, cunostinte poti sa-i parasesti, poti sa rupi cu ei toate puntile, insa intre om si cei care l-au adus pe lume exista o legatura, fie ea si "imaginara", absolut divina!
Sper sa iti gasesti putere de intelegere, macar asa precum iti doresti si tu de la ceilalti.
Nu te teme sa faci primul pas. Pentru fiecare calatorie e nevoie de acel prim pas. Ar putea fi calatoria spre tine insati, spre interiorul tau, deindata ce te vei intelege pe tine vei fi capabila sa gasesti solutii la problemele tale.
Si, ca sa nu crezi ca scriu...doar asa, ca sa ma aflu in treaba, sa stii ca sint o persoana pragmatica si nu de putine ori materialista, multa vreme n-am dat atentie laturii mele "spirituale" considerind-o nefolositoare. Gresit!
Si mai stiu si ca acum, in supararea pe care o ai si in asteptarea unei solutii concrete pentru nevoile tale, vei considera ca nu te ajuta prea mult sa te gindesti la chestiuni "subtile" privind relatia cu mama ta, evident nu constituie o prioritate, totusi, te rog sa te gindesti ca lucrurile bune sint acelea obtinute in tine, intii!
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
Elise spune:
quote:
Cat despre cat simt barbatii si cat nu...In primul rand este logic ca o mama, care incepe pregatirea pentru pui odata cu momentul fertilizarii, sa fie muuuult mai responsabila decat tatal; daca o tanara mama ar petrece mai mult timp cu responsabilizarea acestuia inca de cand a ramas gravida si ar lasa-o mai moale cu pretentia ca si acesta sa simta "natural" ceea ce simte ea dupa 9 luni plus alte inca nustiu cate, cred ca numarul povestilor de acest gen ar fi mult mai mic.
nu mi se pare o regula.
Si nuc red ca tine de biologic ci de mentalitate.
Mentalitate asta invechita de la noi cu "treaba femeii".
Parintii sint la fel de parinti amindoi: si mama, si tatal, au drepturi egale - si, daca au drepturi egale aspura copilului, n-ar trebui sa aiba si responsabilitati egale?!
Eu pot lua decizii de una singura in ce priveste copilul nostru?
Nu.
Deci n-ar trebui sa stie la fel de bine cu ce se maninca cresterea si educatia lui, si sa nu dea un pas in spate de fiecare data, "pentru ca asta e treaba mamei"?!
Treaba mamei e alaptatul. Ala e singurul privilegiu exclusiv al mamei.
In rest, ai nevoie de doua maini si multa dragoste pentru copil.
Si pe astea le pot avea amindoi, in egala masura.
Deci, nu...eu nu cred ca e datoria mea sa-mi invat barbatul sa fie tata. Consider ca sintem egali si trebe sa fim la fel de apti sa il crestem pe bb.
De exemplu, eu n-am petrecut cele noua luni cu bb al meu. Si pe barbatu-meu de ce trebe sa-l responsabilizez eu?! Ce motiv mai are?!
Ca am avut amindoi la fel de mult timp sa ne adaptam.
Elise & www.youtube.com/watch?v=xUveIVrEHxo" target="_blank">BBLisa
J G spune:
Si inca ceva, Rufus: crezi ca femeilor le vine natural? Poate unora, mie una nu mi-a venit nimic natural, am invatat. Sincer, dupe ce am ajuns acasa ma uitam la copil cu groaza pentru ca daca faceam o miscare gresita se putea imbolnavi, putea muri. Mi-era frica de buric, de fontanela, de schimbat, de spalat, de pus pampers etc. In plus am alaptat 2 luni plangand de durere (adica nu mi-a placut). Nu mi-a venit nimic natural! Singura diferenta fata de sotul meu era ca mie mi s-a bagat in cap ca EU trebuie. EU. Lui nu i se bagase in cap asa ca a motivat cu seninatate ca ii e frica. Nu zau?
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
giulia71 spune:
Trista poveste...
Si mai suntei si frumosi , iar grasa e o scumpica!
Si eu as pune copila pe primul plan caci in primul an de viata are nevoie de tine 100%.
Da, nu-nteleg totusi de ce nu accepti ajutorul mamei, al soacrei?
Pate suna bizar, dar eu m-as lasa ajutata de acestea pentru ca nu poti sa le faci tu pe toate.
Lasa orgoliu la o parte si da-le voie sa vina , sa stea cu fata sa o plimbe iar tu in timpul asta te odihnesti, dormi,te rasfeti cu o baie relaxanta!
Imi amintesc de perioada asta si stiu ca eram nu obosita , ci foarte obosita pentru ca al meu bb nu dormea noaptea ntreaga si cand dormea se scula dupa fix 20 de minute , iar noaptea era facuta franjuri...
Si uite asa am tinut-o pana la apraope 2 ani!
Despre comportamentul ciudat al sotzului nu stiu ce sa spun, depinde de fiecare, unele femei accepta aceste iesiri , altele nu.
Probabil as avea o discutie calma si civilizata si l-as intreba: incotro se indreapta viata asa a noastra?
Si as trage o concluzie daca merita sa lupt sau imi iau hamu si prashtia si ma duc unde oi vedea cu okii!
Despre fetita nu pot sa-ti urez decat sanatate multa, sa dea Dumnezeu sa fie ferita de necazuri!
Iar tie...odihneste-te mult!
mami de Calin rasfatzat:)
Elise spune:
quote:
-a purtat de parca nu i-as fi zis ca am pus punct.. Pe mine ma blocheaza fazele astea. Cum poti sa te porti cu cineva ca si cum toate problemele si discutiile ar fi numai in capul lui??? Se pare ca doar mi s-a parut ca noi ne-am despartit dimineata. Ma asteptam sa discutam despre partea materiala, cum facem.. cum procedam cu copilul..si cand colo, el nu zice nimic.
eu zic sa o iei ca pe un semn bun... din atitudinea lui inteleg ca face eforturi sa se schimbe, nu ca te considera nebuna.
Spuneai ca nu vrei sa pleci de linga bebela in urmatoarele luni.
Asta inseamna ca trebuie sa ajungi la un compromis cu el.
Nu exista alta solutie.
Si, daca face cite un gest frumos azi, unul maine...poate, Doamne ajuta
, se da pe brazda. Eu iti tin pumnii . Am citit povestea sarcinii tale si m-a impresionat. Ai facut atitea pentru puiul tau: nu-i pacat ca acum sa nu se rezolve lucrurile pentru ea in cel mai bun mod cu putintza: adica sa va impacati si sa fiti doi parinti iubitori?
Macar pina e suficient de marisoara sa poti sa o lasi cu altcineva?
Incearca sa-i intelegi si sa-i apreciezi si lui eforturile...daca nu poti, ignora-l.
Ti-am mai spus ca si eu, si multe alte persoane cunoscute de mine trec prin perioade tulburi in primele luni ale kupilului.
E normal sa vrei sa pleci, si eu as vrea, dar sa pleci acum ar fi in defavoarea voastra ,a amindurora - deci sau incerci o impacare, sau macar incearca sa-l tolerezi pina mai creste puiul.
Fa-o pentru ea.
Stiu ca tie iti vine sa-i dai dnului in cap cind vine parfumat si apretat din orash in timp ce tu nu vezi decit kakitza si laptic de 12 ore. Asta e... esti MAMA, e ceva magic, merita.
...nu stiu cit am fost de coerenta... intelegi tu... nesomnul...
Elise & www.youtube.com/watch?v=xUveIVrEHxo" target="_blank">BBLisa
Ramona J spune:
quote:
Originally posted by J G
Si inca ceva, Rufus: crezi ca femeilor le vine natural? Poate unora, mie una nu mi-a venit nimic natural, am invatat. Sincer, dupe ce am ajuns acasa ma uitam la copil cu groaza pentru ca daca faceam o miscare gresita se putea imbolnavi, putea muri. Mi-era frica de buric, de fontanela, de schimbat, de spalat, de pus pampers etc. In plus am alaptat 2 luni plangand de durere (adica nu mi-a placut). Nu mi-a venit nimic natural! Singura diferenta fata de sotul meu era ca mie mi s-a bagat in cap ca EU trebuie. EU. Lui nu i se bagase in cap asa ca a motivat cu seninatate ca ii e frica. Nu zau?
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
Mi-a placut si ma si recunosc in ceea ce ai scris. La fel de speriata am fost si eu.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Ramona J spune:
notquiteso, eu zic sa mai ai rabdare. Acum e greu pentru toti dar nu va fi mereu asa.
Asta nu inseamna sa stai cu miinile in sin. Lasa-l si pe el cu fetita ca vezi ca se descurca.
Impartiti si munca in casa. El poate da cu aspiratorul, duce gunoiul - ma rog, gasiti voi.
In loc sa-i scoti ochii spunindu-i ce ar trebui sa faca (apoi el reactioneaza, nu?) spune-i mai bine ca il rogi sa faca... si ii spui ce. Fii hotarita, dar calma.
Nu e bine sa fii eroina, sa incerci sa le faci pe toate. La un moment dat ajungi la caderi nervoase, si astea nu folosesc nimanui.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
april spune:
quote:
Originally posted by Ramona J
notquiteso, eu zic sa mai ai rabdare. Acum e greu pentru toti dar nu va fi mereu asa.
Asta nu inseamna sa stai cu miinile in sin. Lasa-l si pe el cu fetita ca vezi ca se descurca.
Impartiti si munca in casa. El poate da cu aspiratorul, duce gunoiul - ma rog, gasiti voi.
In loc sa-i scoti ochii spunindu-i ce ar trebui sa faca (apoi el reactioneaza, nu?) spune-i mai bine ca il rogi sa faca... si ii spui ce. Fii hotarita, dar calma.
Nu e bine sa fii eroina, sa incerci sa le faci pe toate. La un moment dat ajungi la caderi nervoase, si astea nu folosesc nimanui.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Ramona are dreptate. Barbatilor nu le place sa li se dea ordine. Trebuie sa ii facem sa ne ajute. Merge daca il faci sa creada ca ii ceri ajutorul si nu il obligi: " te rog, duci tu fata.....?....faci tu aia? poti sa faci tu....ca eu as......?" ...ceva de genul asta. Nicidecum: fa aia...ailalta ca eu m-am cam saturat ....!!!
Incearca sa-l introduci in activitatile bb incetisor, fara sa simta. Sa ajunga sa faca din placere.
Eu zic ca e un pas. Arata-i ca apreciezi ce face, lauda-l. Barbatii au nevoie sa fie laudati, precum copii. Unii.
redi spune:
S-a purtat de parca nu i-as fi zis ca am pus punct.. Pe mine ma blocheaza fazele astea. Cum poti sa te porti cu cineva ca si cum toate problemele si discutiile ar fi numai in capul lui??? Se pare ca doar mi s-a parut ca noi ne-am despartit dimineata. Ma asteptam sa discutam despre partea materiala, cum facem.. cum procedam cu copilul..si cand colo, el nu zice nimic.
Si asa face de fiecare data. De cate ori incerc sa discut cu el despre relatia noastra imi spune ca o sa "remedieze " situatia, se poarta frumos 30 de sec. dupa care tot cum stie el face.
Nu striga victorie ,mai tine-o tot asa .Cere-i macar de doua trei ori pe saptamana sa stea cu fetita ,cand crezi tu ca poate renunta la alte preocupari.
Si al meu sot se purta la fel la inceput ,aveam impresia ca suntem doar colocatari de casa ,desi copilul era mic ,nu facea nimic impreunna cu mine.
In primul rand trebuie sa gasesti cum sa il faci sa inteleaga ca exista o problema ,se vede ca nu isi da seama inca.Poate fi un sot si tatic dar e mai usor sa nu se implice.Forteaza tu putin ,prin cerinte mai dese.
Ca sa poti vedea situatia clara ,trebuie sa iti revii ,sa te odihnesti ,sa redevii femeie ,apoi vei decide ce e de facut.
Draga mamica de grasunica ,poate ca tatii trebuie educati sau nu ,nu stiu nici eu ,dar stiu ca au trecut multe zile de nastere si 8 martie la care eu nu am primit nici o floare (ca nu are timp???),deci stai mai bine ca mine ,nu ?
Daca trebuie educati taticii ,poate la unii vine " natural" ,dar la al meu nu a venit mare lucru,se topeste cand copilul e cu el dar nu stie mai nimic ,totul iese pe dos ,prefera sa zica nu stiu cum sa fac si nici nu prea incearca.
Fii calma ,odihneste-te si totul va fi mai usor de digerat.
Luna1 spune:
Eu iti dau un singur sfat: Nu spune cuvinte mari daca nu le si crezi. Am fost in situatia ta, ne-am despartit numai din nevoia de a verifica iubirea prin rostirea cuvintelor mari, "vreau sa ne despartim, esti liber, sunt libera etc". Si le spuneam pentru a vedea lupta lui pt a ma recuceri, pentru a vedea inters fata de copil, pentru a vedea ceaiul ala facut pe care il doresti si tu, insa reactia a fost exact inversa, a considerat ca este liber si ne-am despartit cu adevarat.
Acum sunt fericita, dar nu pot sa spun cata durere a fost pana am ajuns la fericire. Fiul meu avea nici doua luni cand ne-am despartit. Acum fiul meu are un tata cu adevarat, prezent, eu am un sot de care sunt indragostita si care ma iubeste, insa a fost greu, foarte greu.
De aceea zic, ai grija cand rostesti cuvinte sa le si crezi si sa nu fii luata prin surprindere daca si el le crede. Oricum tu ai sanse multe, ai obtinut reactii, ti-a adus flori, a sarit cand a auzit de altul... Lasa-l incolo de ceai ca mie nu mi-l face oricum cand sunt bolnava, barbatii percep lucrurile altfel. Mie cand mi-a fost rau, vomitam ca si tine de la sarcina in loc sa-mi faca un ceai mi-a zis ca mai bine merg sa fac avort ca il doare sa ma vada asa desi si l-a dorit enorm. La ei e totul practic, caz si rezolvare, nu exista subtilitatea ceaiului.
Luna 
17 sapt+ Cosmin