un suvenir.....spart

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 8

Elise spune:

Ai dreptate, ideal e sa previi.

adultul 1 sa previna... dar cum?
Isi leaga copilul linga pat?
Era tirziu, era vorba de un copil obosit, intr-un muzeu cum bine a spus cineva. Ok..adultul 1 poate sa previna in doua moduri: sau nu intra cu kupilul in casa, sau se apuca si stringe singur blidele gazdei de pe pereti.

Altfel, daca se impiedica bietul copil shi da vreun shut in farfurie ce sa-i faci?! Sincer, si eu am obiecte la care tin, da' la kupil tin de nspe ori mai mult. Sint convinsa ca astea-s kestii care se intimpla.
Gazda aia gravida in noua luni are impresia ca al ei nu o sa sparga nimic?! Va creste pe post de cel mai recent bibelou?!

Elise & BBLisa

lorelaim spune:

Adevarul este ca e mai mare tristestea ca saracutul copil s-a nimerit sa fie victima... O gazda care nu astepta si nu-si dorea musafiri, musafiri inoportuni care nu au fost bineveniti si au prelungit agonia gazdei... si un copil mic obosit si tracasat de nervii (ne-exprimati ai) adultilor... Un scenariu care da - poate duce la isterizarea atat a copilasului cat si a adultilor... Este cert ca acele cuvinte dure NU au fost adresate copilului ci parintilor... Copilul le-a primit pt ca gazda nu a avut coloana vertebrala si maturitatea necesara sa discute cu parintii si s-a razbunat pe bietul copil care nu i-a putut da nici o replica... In cazul de mai sus se pare ca gazda nu a avut timpul necesar sa se pregateasca nici fizic (sa ridice/ascunda obiectele care pot fii sparte) dar nici psihic pt vizita unei familii cu copil mic.
Sunt perfect de acord ca parinti sunt RESPONSABILI de pagubele produse de copii (in magazine, in vizite, etc). Si, din punctul meu de vedere, parinti trebuie sa-si asume aceasta responsabilitate si sa despagubeasca (chiar daca pagubitul nu cere).
Sincer NU cred ca micuta a spart intentionat acel obiect... cred ca i-a starnit doar curiozitatea, l-a luat, l-a cercetat si probabil reactia violenta a celor din jur a speriat-o si l-a scapat pe jos. Un copil normal are o curiozitate inascuta si este bine ca aceasta sa-i fie incurajata sub atenta supraveghere a adultilor.
Eu am avut parte de un moment in care, fiind invitata cu prunca (atunci in varsta de 2 ani), la o mamica insarcinata (care avea deja 2 baietei mai mari) am crezut ca fac infart... de ce? Pt ca micuta mea, cand am intrat in apt gazdei s-a repezit cu dezinvoltura sa cerceteze locul (pana sa apuc eu sa ma descalt)... cu toate interdictiile mele verbale. Am fugit ca din pusca dupa ea sa vad ce face si tocmai se impingea cu voiosie cu manutele intr-o vitrina superba cu o gramada de miniaturi asiatice de portelan. Nu am strigat, nu m-am isterizat. Am prins-o ferm de maini, am spus nu, m-am asezat jos pe covor langa ea, am luat-o in brate si am admirat impreuna miniaturile, explicandu-i de ce nu putem sa le luam de-acolo si sa ne jucam cu ele. Numai gandul ca vitrina se putea sparge si copilul meu ar fii trecut prin sticla... m-a facut sa inghet... Daca Doamne fereste s-ar fii intamplat ceva - recunos EU ERAM VINOVATA! Nu ar fii trebuit sa-i dau drumul de mana in casa fara mine. A mea este argint viu si curioasa (ca si mine) si trebuie intr-adevar supravegheata atent pentru ca are idei foarte "crete" si nu intotdeauna in acord cu cele ale adultilor.

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

eliza_p spune:

Lorelaim,
vad ca micuta ta are cam aceeasi varsta cu Stephie, dar tu ne dai de exemplu o intamplare de la 2 ani. De ce nu ne spui de cate ori i se intampla acum sa sparga vase sau bibelouri in vizite sau acasa, mai ales ca-i un copil energic? Sau mai bine zis, de cate ori se tin lant astfel de "accidente" in aceeasi vizita?
De fapt, as vrea sa intreb daca cineva dintre voi s-a mai confruntat vreodata cu asemenea musafiri si cum a reusit sa gereze situatia.

Ramona J spune:

Si eu am copii, dar sint sigura ca m-as enerva daca vine cineva in vizita si in decurs de 15 minute copilul face trei boroboate din astea. Este responsabilitatea parintelui sa il controleze pe copil.
Sigur ca n-as reactiona ca si gazda din povestea asta, dar inteleg ca era suparata. Mai ales daca obiectul ala avea valoare sentimentala.
Daca mai sint si musafiri care apar la o ora tirzie, neanuntati (sau doar pe ultima suta), cu un copil miriit...
Rafuiala a fost intre adulti, copilul e victima.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

lorelaim spune:

Eliza-p - sincer copilul meu NU a spart absolut NIMIC nici in vizita si nici acasa. De ce? Pt ca NU a avut ocazia...
1. Cand mergem in vizite: mergem cand ea este in mood (intre orele 10am si max 7pm; la 7pm MUSAI ridicam ancora si zburam spre casa!), avm INTOTDEAUNA canuta cu "bot de ratusca" (sippying cup) din care nu curg decat cateva picaturi in caz ca se rastoarna, am vesela ei de plastic si tacamurile ei cu varf rotunjit; am mancarea ei cu mine (daca NU vrea sa manance mancarea gazdei trebuie sa am un plan de rezerva); am JUCARIIILE ei cu mine (inainte de a pleca de-acasa ea isi alege jucariile cu care vrea sa plece si le punem in rucsac), am haine de schimb (body, pampers, ciorapi), iar mai nou am si olita ei cu mine (de cand e potty trained refuza sa mai faca in pampers...), cand intru in casa cuiva NU mai fac greseala s-o descalt si s-o dezbrac pe ea prima (cum am facut in cazul anterior) - incep cu mine si cand sunt eu gata abia atunci o "eliberez" si pe ea; o iau de manuta si cu acordul gazdei "exploram" impreuna imprejurimile; daca ni se permite punem mana si pipaim impreuna lucrurile din casa (daca sunt fragile le iau si i le dau gazdei sa le ridice pe dulap sau sa le ascunda); rog frumos gazda sa NU o serveasca suc/apa/mancare DECAT in vesela ei.
2. acasa la noi NU e muzeu! am fost odata intrebata (de catre amica care are apt cu vitrina) care este "camera copilului" si am ras si i-am raspuns... asta este CASA COPILULUI! am un singur bibelou (tatal meu i l-a facut mamei cadou cand s-au casatorit: 4 pasarele pe ramurica mami, tati si cei doi puisori) care este sus pe dulap - gabisor l-a avut in mana (amandoua stateam pe pat), l-a pipait, l-a cercetat, i-am explicat ca nu este jucarie, i-am oferit altceva in schimb si l-am pus la loc pe dulap; copii care vin la noi NU au ce sa sparga... singurele lucruri care le pazesc sa nu le jumuleasca sunt cartile... Gabisor se poarta f frumos cu cartile, "citeste" de pe la 12 luni si NU rupe foile... dar nu se stie niciodata!
Ideea este ca TREBUIE sa-i permiti copilului sa cerceteze/exploreze, dar cu supravegherea parintelului si oferindu-i explicatiile de rigoare. CURIOZITATEA naturala TREBUIE incurajata si satisfacuta dar daca o casa nu este "child proof" (si chiar si atunci) copilul mic trebuie supravegheat.
The last - but not the least - NU facem prea multe vizite... Preferam joaca/intalnirile afara in parc/padurice si topaitul in zapada/balti, etc

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

simali spune:

Daca sunteti unii dintre acei parinti care permiteti orice copilului la voi acasa ca sa "nu-i stirbiti personalitatea" trebuie sa va fie clar ca NU AVETI VOIE SA IESITI CU COPILUL NICAIERI - decat eventual la acei prieteni care au aceeasi opinie cu voi. Deci trebuie sa va fie foarte clar ca aderati la un "club" cu un numar de membrii foarte limitat. Noi nu am pus niciodata obiectele pe sus cat era copilul mic si ma jur, niciodata nu a distrus nimic. Dar noi am ales sa-l antrenam de la 6 luni sa stie de "Nu"; este optinunea noastra si nu spun ca ar trebui ca toata lumea sa faca lafel. Dar cand decizi sa te relaxezi ca sa ramana copilul cu personalitatea nestirbita sau pentru ca esti o fire mai comoda trebuie sa fii constienta de efectele colaterale ale acestei alegeri.
Scanteile apar cand se ciocnesc doua fronturi: familiile cu copii relaxati cu familiile care impun limite (in aceasta categorie intra si familiile fara copii si persoanele necasatorite). Eu cred ca e mai bine ca aceste "fronturi" sa nu interfereze.

Se poate intampla totusi ca, in ciuda faptului ca-l antrenezi sa stie de "Nu" copilul sa aiba o zi proasta, sa fie obosit (sau sa fii tu obosita) si sa nu mai poti controla situatia. Atunci e mai bine sa nu te duci intr-o vizita, sau, daca trebuie, sa fie cat mai scurta cu putiinta si sa avertizezi gazda ca situatia poate scapa de sub control.

alice

simali spune:

Luna. Da, ai inteles bine. Exact asta am vrut sa spun.
Dita. Nu ai inteles nimic din postarile mele.

quote:

Un copil se va simti total lipsit de aparare cand cineva (oricat de cunostinta, prieten etc) va tipa la el indiferent de motiv iar mama nu ia atitudine.

quote:

Un copil TREBUIE sa se simta putintel fara aparare cand face o boroboata. Trebuie sa invete, in timp, putin cate putin, ca mama nu e o closca gata sa sara ca o apucata sa-l apere indiferent ce-ar face. Ca atunci cand face o boroboata trebuie sa-si asume consecintele si ca printre consecinte poate fi si frustrarea altei persoane. Eu cred ca lectia este cu atat mai importanta si copilul poate avea ceva de invatat din asta daca gestionezi criza cu cap.

alice

Elise spune:

BUn, am lamurit-o atunci, sintem doo fronturi care nu trebe sa interfereze.
Eu fac parte dintre aia cu kupiii relaxati.

Face vreo boacana, imi asum responsabilitatea EU, si asta pina e u\in ograda shi gestiunea mea, adik pina devine major.
Asa mi se pare normal.

In rest, cum ii fac educatie, e problema mea si a lui.
Nu a altora din afara.
Nu le convine comportamentul kupilului, sa vina sa-mi spuna mie, nu sa ia masuri pe cont propriu. D'aia are parinti.

Elise & www.youtube.com/watch_fullscreen?video_id=xUveIVrEHxo&l=160&t=OEgsToPDskJmrUHkx8aDUmFbRqiL3lLN&s=996396D046ADD445:8A51374783A7BCE6&fs=1&title=BBlisa" target="_blank">BBLisa

didita spune:

simali, banuiesc ca eu sunt dita? cea care nu intelege nimic?

Un copil de 3 ani dupa tine este suficient de matur ca sa tina piept unui adult care il domina din toate punctele de vedere? Mama sau tata ar trebui sa-l lase sa se descurce singur?

Dupa cum prezintii tu treaba parintii sunt de doaua feluri : aia care au facut din casa lor armata si ii invata de bine pe copii si lenesii nesimtiti.
Daca copilul sparge vreodata ceva e normal sa se tipe la el si sa fie insultat.
Eu nu am afirmat niciodata ca gazda nu are dreptate sa fie suparata, dar desi putem intelege de ce s-a comportat asa nu inseamna ca e ceea ce a facut e bine. Asa cum desi am inteles de ce copilul a spart vasul, nimeni nu a spus ca e bine!

Un copil trebuie sa se simta responsabil de boroboata pe care a facut-o si nu pierdut singur si fara aparare indiferent ce a facut!