un suvenir.....spart
Raspunsuri - Pagina 11
simali spune:
quote:
Pai daca nu il aparai tocmai il inveti pe copil ca oricine poate tipa la el, ca e OK ca lumea sa tipe la el, si mai mult, ca parintii lui sint OK cu agresivitatea verbala a strainilor indreptata spre el.
quote:
Si crezi ca daca tipam si eu la gazda sau ziceam vre-o doua copilul meu se simtea mai in siguranta? Nu. Ar fi vazut cum adultii sunt toti violenti in limbaj si ar fi primit prima lui lectie despre cum ne putem certa cu prietenii ca la usa cortului. Eu prefer sa pun accentul pe gestionarea crizei si asumarea consecintelor. Ceva de genul "ce s-a facut nu se mai poate repara, acum sa vedem ce-i de facut...".
Imi aduc aminte cand mama s-a certat cu o prietena din cauza mea (spusesem fara sa vreau o barfa pe care-o auzisem). Nu-ti pot povesti cat de mizerabil m-am simtit ca adultii s-au certat din cauza mea. Ani multi incidentul mi-a ramas in minte ca o mare umilinta.
alice
Elise spune:
quote:
Pana la urma, sa recunoastem, oricat am vrea noi sa nu se bage nimeni in educatia copilului nostru, totusi foarte multi straini au legitimitatea sa o faca: educatori, psihologi, medici, si de ce nu oameni pe care-i deranjeaza.
dar responsabili de educatia si dezvoltarea copilului per total sint parintii.
Motiv pentru care au tot dreptul sa aleaga cu cine altcineva interfereaza el: alegi educatoarea, alegi la ce scoala vrei sa-l dai si la fel alegi psihologul/medicul copilului.
N-au nici o "leegimitate" impotriva vointei parintilor.
Poate eu nu consider ca din zbieratele isterice ale madamei X copilul are ce sa invete util. Asa ca imi permit sa nu-i dau dreptul sa interactioneze cu copilul meu si "sa-i faca educatie".
Cit timp responsabilitatea e la mine, si decizia e la mine.
Elise & www.youtube.com/watch?v=xUveIVrEHxo" target="_blank">BBLisa
Siminaf spune:
Simali, daca intrebi un psiholog ce efact are ceea ce ai zis tu "cand eram copil mi s-a intamplat sa fiu certata de parintii unor prieteni, de vecina pensionara, etc. Nu tin minte sa ma fi traumatizat acest lucru DACA STIAM CA NU AM FACUT UN LUCRU BUN SI EI AU DREPTATE.", iti va spune ca sigur ai niste urme adinc infipte. Intre care tocmai atitudinea asta de a lasa copilul prada nervilor si proastei cresteri a adultilor.
Si eu am fost foarte "dresata" de mica si am fost o fire exagerat de timida. Cu greu mi-a trecut, dar si acum mai am momente cind fac efort ca sa depasesc anumite situatii si sa nu ma "blochez" in fatza lor.
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=2006%20in%20imagini&page=10" target="_blank"> Deiu cu diploma - ma votati?
eliza_p spune:
quote:
dar responsabili de educatia si dezvoltarea copilului per total sint parintii.
Asa este! Si tocmai asta a asteptat gazda de la Pucku si sotul ei; sa-si intre in rol si sa-si asume aceasta responsabilitate. Cand parintii nu o fac, mi se pare firesc ca strainii sa intervina.
eliza_p spune:
quote:
Simali, daca intrebi un psiholog ce efact are ceea ce ai zis tu "cand eram copil mi s-a intamplat sa fiu certata de parintii unor prieteni, de vecina pensionara, etc. Nu tin minte sa ma fi traumatizat acest lucru DACA STIAM CA NU AM FACUT UN LUCRU BUN SI EI AU DREPTATE.", iti va spune ca sigur ai niste urme adinc infipte.
Tocmai aceasta interactiune cu restul lumii ne cizeleaza personalitatea, ne formeaza ca oameni.
quote:Dupa mine, timiditatea e o trasatura innascuta.
Si eu am fost foarte "dresata" de mica si am fost o fire exagerat de timida.
Andrada spune:
quote:
Originally posted by simaliquote:
Pai daca nu il aparai tocmai il inveti pe copil ca oricine poate tipa la el, ca e OK ca lumea sa tipe la el, si mai mult, ca parintii lui sint OK cu agresivitatea verbala a strainilor indreptata spre el.
quote:
Si crezi ca daca tipam si eu la gazda sau ziceam vre-o doua copilul meu se simtea mai in siguranta? Nu. Ar fi vazut cum adultii sunt toti violenti in limbaj si ar fi primit prima lui lectie despre cum ne putem certa cu prietenii ca la usa cortului. Eu prefer sa pun accentul pe gestionarea crizei si asumarea consecintelor. Ceva de genul "ce s-a facut nu se mai poate repara, acum sa vedem ce-i de facut...".
Simali, daca pleci cu coada intre picioare e mai greu sa gestionezi conflictul. Poti fi adult si fara miini in solduri si fara umilinte nemotivate.
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
Elise spune:
quote:
Asa este! Si tocmai asta a asteptat gazda de la Pucku si sotul ei; sa-si intre in rol si sa-si asume aceasta responsabilitate. Cand parintii nu o fac, mi se pare firesc ca strainii sa intervina.
mie nu mi se pare nicicum firesc ca strainii sa intervina fara sa discute cu mine in prealabil. Ma rog, sa tipe la mine.
la urma urmei, parintele e responsabil si e si adult - deci egalitate de forte, nu?
Bine, riscul e ca parintele sa-ti si raspunda de pe pozitii egale...lucru pe care bietul copil nu-l poate face. Asa ca depinde de lasitatea fiecaruia.
Elise & www.youtube.com/watch?v=xUveIVrEHxo" target="_blank">BBLisa
DOR spune:
De aproape o saptamana ne spargem capul pt spargerea unui vas si inca nu am ajuns la un consens. Am o prietena careia nu-i poti servi o cafea fara sa o verse. Nu ma deranjeaza, este adult de 35 de ani. Ne savuram cafeaua linistite in bucatarie si nu e data in care sa nu o verse. Pentru ca nu o stresez, o varsa doar in farfurioara sau pe masa. Care-i problema?
Cred ca vrem sa fim perfectioniste cu copiii nostri , nu admitem ca pot gresi, desi noi, ca adulti , facem atatea boacane.
Daca un copil sparge un pahar sau o farfurie il certam , nu numai pt riscul de a se taia, ci pt paguba in sine; dar cand gresim noi, ne spunem , impaciuitori :" Se mai intampla! sau " A crapat un drak!" Nu-i fair-play, nu? Cred ca am dezbatut destul subiectul.
Mergem in vizita cu copiii la prieteni apropiati sau , cand situatia o impune , fara copii, astfel nu ne stresam nici noi, nici pe altii.
Siminaf spune:
quote:
Originally posted by eliza_pquote:
Simali, daca intrebi un psiholog ce efact are ceea ce ai zis tu "cand eram copil mi s-a intamplat sa fiu certata de parintii unor prieteni, de vecina pensionara, etc. Nu tin minte sa ma fi traumatizat acest lucru DACA STIAM CA NU AM FACUT UN LUCRU BUN SI EI AU DREPTATE.", iti va spune ca sigur ai niste urme adinc infipte.
Tocmai aceasta interactiune cu restul lumii ne cizeleaza personalitatea, ne formeaza ca oameni.
quote:Dupa mine, timiditatea e o trasatura innascuta.
Si eu am fost foarte "dresata" de mica si am fost o fire exagerat de timida.
Esti psiholog cumva?!
Desigur ca poti fi mai introvertit sau mai extrovertit. Dar cind toate aripile ti se taie inca din copilarie, ramii cu o sechela, nu este ceva innascut. Dovada ca se si poate depasi acea trauma/sechela din copilarie.
Nici eu nu sint psiholog, dar am citit multa psihologie la viata mea. Si nu de pe net.
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=2006%20in%20imagini&page=10" target="_blank"> Deiu cu diploma - ma votati?
eliza_p spune:
quote:
la urma urmei, parintele e responsabil si e si adult - deci egalitate de forte, nu?
Bine, riscul e ca parintele sa-ti si raspunda de pe pozitii egale...lucru pe care bietul copil nu-l poate face. Asa ca depinde de lasitatea fiecaruia.
Elise, pai ia uite ce ziceam si eu cu cateva pagini mai devreme:
quote:
Si da, cred ca ar fi vrut sa-i zica lui Pucku si sotului cateva dar nu a indraznit (oricat ti s-ar parea de ciudat sunt si persoane mai timide) si s-a pornit cu un potop de cuvinte pe copil cand nu s-a mai putut abtine. Femeia a fost depasita de situatie in mod clar si nu a stiut cum sa procedeze. Asta-i tot!
Evident ca cresterea tensiunii gazdei trebuia observata si situatia dezamorsata la timp. O retragere strategica se impunea deja dupa acel pahar varsat pe masa! Ma scuzam frumos ca-i copilul obosit si ne-am fi intors frumos acasa. Gazda ar fi avut un sentiment de usurare inchizand usa in urma noastra, iar noi plecam demni ramanind in termeni buni cu prietenii nostri.
Acum, eu as zice ca femeia aceea a avut un comportament tipic de om timid, nu las. Sau poate uneori cele doua sentimente se confunda?
Cine ar putea sa ne luminmeze caci eu nu-s psiholog, asa cum bine a presupus Siminaf.