un suvenir.....spart

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 10

Luna1 spune:

Simali parerea mea e ca un copil la 6 luni nu are cum sa stie conceptul de NU. Dovada ca pe la un an si ceva il iau pe nu in brate si in orice situatie si la orice intrebare raspunsul e NU, Ai facut pipi? Nuuu, iar copilul e ud pana in gat, Ti-e foame? Nuuuu, iar copilul mananca cu pofta, Vrei apa? Nuuuu, si cand ii intinzi sticla bea. Deci sincer nu-mi explic ce poti sa-i faci unui copil la 6 luni sa invete conceptul NU.

Referitor la a isi asuma responsabilitatea, un copil de cativa anisori probabil se simte cel mai vulnerabil in momentul in care le facem noi educatie, d'apai cand le face altul strain, fie el si prieten. Iar de responsabilizat consider ca e doar datoria mea ca si parinte sa-l responsabilizez, nu a prietenilor, si este problema mea cum o fac. Daca cineva are ceva de spus mi-o spune mie, ne si certam daca e nevoie insa copilul meu trebuie sa simta ca sunt mereu acolo in orice situatie indiferent ce s-ar intampla, asta si mai tarziu in viata cand poate vrea doar sa planga pe umarul cuiva. Nici nu vreau sa imi imaginez cum se simte un copil certat de un adult strain (repet fie el si prieten de familie) iar parintele nu reactioneaza deloc.

Fiecare isi creste copiii cum vrea binenteles, insa am citit aici lucruri care m-au lasat surprinsa copii catalogati rai la trei-patru ani, accidente considerate intentionat, etc. Nu stiu daca aceste afirmatii au fost facute de persoane cu copii sau nu insa eu cred ca accidentele sunt accidente si oricat te-ai feri se pot intampla, personal nu mi s-a intamplat sa faca fiul meu astfel de pagube (poate din cauza ca nu am prieteni cu picasso pe pereti) oua Faberge sau mai stiu eu ce. Insa daca s-ar fi intamplat am speranta ca persoana respectiva ar fi urlat la mine daca ar fi simtit nevoia si daca totusi zbiera la fiu-miu vreau sa cred ca as fi intervenit imediat.

Apoi as fi despagubit-o normal, i-as fi inteles frustrarea atat timp cat si ea ar fi inteles ca pe copilul meu eu decid cum sa-l pedepsesc.

Luna 16 sapt +Cosmin

liliana29s spune:

Inteleg ca ati ajuns neinvitati la a acea familie, era seara, ea gravida obosita poate oamenii nu aveau chef de musafiri si copilul era la a doua boroboata. Nu justifica nimic din toate acestea faptul ca ea a tipat la copilul tau.
In cel mai rau caz trebuia sa-ti spuna tie ca tinea mult la acel obiect si ca asteapta sa fie inlocuit.
Eu personal prefer sa ma duc in vizita insotita de copil doar daca sunt invitata cu copilul si in momentele acelea incerc sa-i limitez actiunile (in special daca persoana nu are copii).Sunt constienta ca un copil la aceasta virsta poate face boroboate(neintentionate si neprevazute) dar daca asa ceva se intimpla sunt dispusa sa-mi asum vina si sa incerc sa repar problema.
Din punctul meu de vedere amindoua sunteti putin vinovate.

Liliana si Dani cel viteaz (killer de balauri).
Dan Mihai

Luna1 spune:

Eu personal daca si-ar permite cineva sa ma invite fara copil nu m-as duce. Adica eu sunt cea care decid daca vreau sa-mi iau copilul cu mine (si mi se intampla sa fac vizite fara copil daca eu consider ca e mai bine asa) insa sa-mi spuna cineva sa-l las acasa....

Nu se vrea comentariu rautacios, era doar o constatare ca exista si oameni care pot spune "te invit pe tine, dar doar pe tine sa ma vizitezi".

Luna

16 sapt +Cosmin

liliana29s spune:

Nici o problema nu ma supar, pur si simplu am fost si de partea cealalta a baricadei si stiu ca sunt persoane care nu se topesc de dragul copiilor si asteapta ca acel copil sa se poarte ca un adult. In general daca sunt invitata intreb persoana care ma invita ce fel de invitatie este si chiar prefer sa intreb daca e ceva mai lejer sa pot sa vin si cu copilul. Problema va iesi din discutie cind voi sti ca am am un copil suficient de mare si care nu mai necesita supraveghere permenenta in vizita.
Daca gazda nu are copii atunci chiar insist sa vin fara copil. Ce sa faca un copil de 2 ani jumate intr-o incapere plina de adulti care discuta de ale lor ?? Copilul va fi frustrat ca nu primeste atita atentie cita si-ar dori iar adultii nu vor putea sa poarte o conversatie neintrerupta .
Dar dupa cum ai spus fiecare cu opinia lui si nu e nici o suparare.

Liliana si Dani cel viteaz (killer de balauri).
Dan Mihai

corinadana spune:

Liliana ce sa faca copilul?! Prostii desigur!

corinadana mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

Luna1 spune:

Liliana normal ca sunt vizite in care se merge fara copil, si eu prefer sa las copilul acasa unde stiu ca familia respectiva nu are copil si nici nivel de intelegere pt a avea, probabil asteapta sa stea copilul impaiat. (aici nu ma refer la a il lasa de capul lui insa am vazut persoane care si faptul ca se fataie copilul pe scaun sau vrea sa scoata un cuvant li se pare deranjant). In astfel de situatii normal ca prefer sa las copilul acasa caci e un chin pentru el in primul rand. Insa asta este alegerea mea nu imi impune mie nimeni cand ma invita daca imi iau copilul cu mine. In momentul in care sunt invitata e clar ca alaturi de mine e si copilul meu ca nu discutam de un caine. ramane atunci la latitudinea mea daca il iau sau nu cu mine.

Sincer nu prea am prieteni care sa ii deranjeze copiii in primul rand ca prietenia presupune ca ma accepti asa cum sunt, cu sot, copil etc. Singurele situatii de vizite mai ciudate pot fi de serviciu, iar atunci daca e gratar in gradina si gazda are copii merg daca nu il las acasa, insa este alegerea mea, nu mi s-a intamplat sa mi se ceara sa-mi las copilul acasa.

Luna 17 sapt+ Cosmin

simali spune:

noi am ales sa-l antrenam de la 6 luni sa stie de "Nu". Asta este fraza ta exacta. Chiar crezi ca la 6 luni un copil executa comenzi?

Deci de la 6 luni am INCEPUT antrenamentul. Educatia, dupa cum stii, este un proces care cere ceva timp... Si copilul nu este invatat sa execute comenzi, pentru ca nu suntem la armata. Facut cu inteligenta, rabdare, prietenie si, de ce nu, cu umor, acest "antrenament" care de fapt inseamna fixarea unor limite rezonabile copilului, poate aduce foarte multe satisfactii atat aparintilor cat si copilului. Astfel copilul incepe sa simta ca poate controla lumea din jurul lui pentru ca-i cunoste si respecta regulile. Ceea ce mi se pare cel mai fascinant este faptul ca si tu, parintele, inveti multe de la copil. Deci e educatie in ambele sensuri...

"o fire mai comoda trebuie sa fii constienta de efectele colaterale ale acestei alegeri". Pt mine "o fire mai comoda" inseamna un lenes.

Daca pentru tine "o fire mai comoda" inseamna un lenes te sfatuiesc sa incepi sa citesti in fiecare zi cateva pagini de literatura romana de buna calitate; vei reusi in timp sa simti nuantele.

"trebuie sa va fie clar ca NU AVETI VOIE SA IESITI CU COPILUL NICAIERI" Cam cui ar trebui sa cer voie inante de a iesi in oras??? sau de merge la cineva care m-a invitat la el acasa??? Cine decide unde am eu voie sa merg cu copilul meu??

Sigur ca nu sta nimeni cu pusca la picior sa-ti interzica sa iesi din casa. Dar societatea este posibil sa nu aprecieze foarte tare cand domnul Goe varsa dulceata in pantofii musafirului sau cand tipa la mamita; dupa cum vezi, de pe vremea lui Cargiale nu s-a schimbat mare lucru. Din pacate nu toti "musafirii" sunt atat de bine educati incat sa stea in banca lor si sa zambeasca - vezi iesirea de Mita Baston a cunostintei lui Puku...

Si daca cumva reactionez cand cineva ii urla copilului meu "esti o nesimtita prost crescuta" sunt "o closca gata sa sara ca o apucata" asta chiar daca reactia inseamna sa-mi iau copilul si sa plec...

Eu as fi procedat ca Pucku: imi ceream scuze si plecam cu coada adanc, adanc intre picioare. Si nu, nu-mi aparam copilul. In nici un caz nu de fata cu el. Pana la urma tipa a fost violenta in limbaj dar nu a batut sau amenintat copilul, nu? Deci copilul era perfect in siguranta. Cel mult lua o lectie despre ceea ce poate sa insemne frustrarea srainilor. Despre cata jena produce chiar si familiei. Noi spunem mereu ca familia noastra e ca o echipa. Cand un membru al ei face ceva jenant asta ne afecteaza imaginea tuturor.

Chiar ti se pare ca exagerez cuvintele tale??? cred ca glumesti.

Si da, mi se pare ca exagerezi cuvintele mele...

alice

Andrada spune:

Simali, nu e cam devreme sa antrenezi un copil de la 6 luni sa traiasca intr-o lume de adulti? Ce ne face pe noi parinti nu e numai momentul in care le spunem NU ci si cel in care avem grija de nevoile lor, inclusiv sa le putem asigura in spatiu de explorare conform virstei lor (mai ales daca asta inseamna sa pui 2-3 vase mai sus pe un raft) .

Cum se face ca tot gasim scuze adultilor ca nu-si stapinesc nervii si nu iertam nici in ruptul capului un copil care a ales sa fie...copil...adica complet iresponsabil

la virsta de 2 ani jumatate.
A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

Andrada spune:

Pai daca nu il aparai tocmai il inveti pe copil ca oricine poate tipa la el, ca e OK ca lumea sa tipe la el, si mai mult, ca parintii lui sint OK cu agresivitatea verbala a strainilor indreptata spre el.
Si tot antrenamentul asta ca sa arati unor prieteni ca un copil de 2 ani si jumatate poate fi responsabil ca un adult??? Pai nu e, chiar daca am vrea sa mimeze chestia asta cit de bine ca sa "pastram imaginea"

A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

simali spune:

Pe la 6 luni incepi sa-i spui "NU" luindu-l in acelasi timp de unde nu are voie. Deci insotesti cuvantul "NU" de indepartarea copilului de locul unde nu are voie. "NU" se spune cu prietenie, iar copilul trebuie indepartat cu blandete. Daca se intoarce de 10 ori la locul unde nu are voie, de 10 ori iei copilul de acolo cu blandete si-i spui "NU". Maine lafel. Si poimaine. Pana cand invata. Nu e chiar atat de greu.

Tot secretul este sa nu transformi acest proces firesc intr-un fel de confruntare - vointa ta contra vointei copilului.

Nici nu vreau sa imi imaginez cum se simte un copil certat de un adult strain (repet fie el si prieten de familie) iar parintele nu reactioneaza deloc.

Mie cand eram copil mi s-a intamplat sa fiu certata de parintii unor prieteni, de vecina pensionara, etc. Nu tin minte sa ma fi traumatizat acest lucru DACA STIAM CA NU AM FACUT UN LUCRU BUN SI EI AU DREPTATE.
Pana la urma, sa recunoastem, oricat am vrea noi sa nu se bage nimeni in educatia copilului nostru, totusi foarte multi straini au legitimitatea sa o faca: educatori, psihologi, medici, si de ce nu oameni pe care-i deranjeaza. Nu traim singuri pe o planeta pustie. Iar copilul nostru nu e proprietatea noastra. El va apartine societatii intr-o buna zi, va interfera cu ea. Pentru ca pentru asta-l facem - ca intr-o buna zi sa-i dam drumul cu inima stransa in lumea larga. Consider ca este un antrenament foarte bun sa deschizi usa coliviei din cand in cand si sa-l lasi sa zboare putintel singur.

alice

Pag. 9 | Pag. 11

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici