Crizele de nervi la 3-4 ani
Raspunsuri - Pagina 15
Qamar spune:
Lorelai 
unele chestii din articolele astea sunt numai bune de tinut minte
-cu doua nu ma impac:
1. "Do NOT react. Kids use tantrums to get what they want because they’ve learned it works. So never to give in to the outburst. If you must use earplugs do so, turn your back or even walk away: No eye contact, no words, no reaction. In fact, the more involved you are, the longer the tantrum lasts. So don’t react." - nu pot sa nu reactionez; mi se pare ne-natural sa o las sa isi manifeste nervii -cand ii are- fara sa ii spun ca sunt langa ea sau sa o iau in brate, cum ziceam si mai sus.
2. "If the behavior persists then set a consequence such as time out. There’s a trick though: time out only works if you use it every time the tantrums occurs and the minute it starts. So wherever you are -- calmly move your kid to a secluded spot—no toys, TV or other kids—so he learns to doesn’t deserve to play or receive attention from anyone when he uses inappropriate behavior. Time starts the minute he is CALM – not before. The rule is usually one minute for age." - nu imi place deloc asta cu time-out (in general, nu neaparat in exemplul tau). Adica, daca as fi in locul copilului, plina de nervi, cu lacrima-n geana si cu nemultumirea-n traista
, cred ca singurul lucru care mi-ar lipsi ar fi ca ala caruia ii prezint aceasta stare de nervi sa ma trimita singura intr-o camera...sau undeva sa ma calmez....Nu cred ca ar funtiona f bine. Ba din contra.
Plus ca, tot legat de time-out, mie mi se pare fff aiurea sa trimiti un pui de 1 an-2 ani-3 ani etc intr-o camera maaare, singur si atat de mic (zic asta din punctul lui de vedere)...
Dar astia sunt my 2 cents si asta nu inseamna ca nu apreciez articolele pe care le0ai pus aici
am fugit la somn, va dati seama cat m-as mai fi intins daca nu era mos ene in zona
Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi
lorelaim spune:
Noe - multzumesc
Pt mine a fost f important "time-out"-ul... dar nu aplicat progeniturii ci mie insami :-) Eu, cand ma infurii pot sa spun ca vulcanul Krakatau e mic copil pe langa mine :-) Deci - stiind cat de exploziva sunt - am hotarat sa-mi aplic time-out si sa judec calm si la rece decat sa fac vre-un gest sau sa arunc vreo vorba pe care mai apoi sa le regret toata viatza...
Sincer - in absolut TOATE cartzile pe care le-am citit eu (tocmai am in fatza Toddler Tamin Tips de Dr. Christopher Green) - se recomanda sa dai copilului posibilitatea sa se calmeze singur. Autorii pe care i-am citit eu considera - in unanimitate - ca aceste tantrumuri sunt de fapt o "metoda" de a obtzine ceva... un "show" pus ad-hoc pt a fortza parintele sa cedeze... Cand pruncul nu mai are "auditoriu"... realizeaza usor-usor ca degeaba isi iroseste energia intr-un "show" prin care nu obtz nimic.
Ce sa-tzi spun... la noi a functzio. Cand Gabisor facea cu nervii eu o luam la picior... Sdevarul e ca-mi venea sa fug cu totul de-acasa... sa ma ascund sub calota polara pt urmatorii vreo 50 de ani :-)... Ehhh... Acum acele timpuri "grele" sunt aproape uitate... Mai face cate un circus extrem de rar... si atunci ii spun rapid "Cool down - ca n-are sens baby. Daca ai ceva de spus, calmeaza-te si dupa aceea discutam." Si... merge... Refuz sa discut cu ea pana nu se stapaneste si putem cata-cat sa avem o conversatzie decenta. Oricum ea stie ca eu daca am spus nu... apoi asa ramane... Cu tati e altfel - ca de - e "printzesuca lui taticu' :-)"
Noapte buna 
Lorelai
http://home-and-garden.webshots.com/album/562645890MtEtoL
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
alra spune:
Buna la toata lumea!
Noe, noi am mai vorbit si ieri despre reactionarea in timpul crizei si ti-am dat exemplul unei fete care a fost crescuta in ideea ca la orice criza se reactioneaza si acuma la 22 de ani tot asa procedeaza. Am povestit incidentele din vacanta si daca nu as fi zis varsta ai fi spus ca este vorba de un copil de 8-10 ani, nu de o fata de 17 ani. Felul in care reactiona ea este gresit. Ignora total persoanele de langa ea si comfortul lor, ignora faptul ca primise foarte multe deja si era tratata foarte frumos chiar si cand facea mofturi si orice am fi facut sfarsea prin a se supara pe noi caci cerintele deveneau din ce in ce mai aberante. Si nu era un om mai fericit ci dimpotriva! Nu se mai multumea cu nimic.
Parerea mea: ideea de baza este sa ii invatam ca nu acesta este modul in care se cere ceva si apoi ca nu orice dorinta poate fi oricand satisfacuta. Si asta nu e ca sa ne facem noi viata mai comoda ci tocmai ca sa nu sufere ei mai incolo caci vor fi lucruri pe care nu le vor mai primi sau situatii la care vor trebui sa se adapteze si nu va mai fi nimeni care sa ii ia in brate si sa le satisfaca mofturile. Caci eu aici ma refer exclusiv la mofturi si cerinte aberante, daca fi-mii ii e foame sau sete sigur ca ii dau ceva, daca vrea sa ne jucam sigur ca ma joc cu ea daca situatia o permite, etc.
Eu cred ca asa ii incurajam sa fie mai independenti si sa isi filtreze emotiile.
Acuma revenind la fetita ta Noe, eu cred ca faci foarte bine cum faci atata timp cat aceste crize nu sunt un obicei si le poti gestiona. Sincer.
Relativ la time-out, nici eu nu sunt de parere ca poate fi aplicat unui copil de 1-2-3 ani
lorelaim, foarte frumoase articolele!
Vacanta cu Laura in Romania
Qamar spune:
a, stati asa ca e o eroare pi undiva
deci nu zic ca daca Bia incepe sa se crizeze ca vrea inca un baton de cioco la ora 22 pm eu i-l dau ca sa nu mai planga
nu, ceea ce ziceam eu e ca in astfel de momente nu aleg sa o ignor sau sa ma fac ca nu o aud/vad; asta nu inseamna ca primeste ceea ce imi cere astfel intotdeauna; da, uneori primeste, pt ca ..nah, si ea e un omulet iar eu, vorba lui Denizel, nu's politistul pus sa aiba grija de ea
dar ideea era nu neaparat sa ii dai ce iti cere crizandu-se, ci sa nu il ignori cand o face -cum spune teoria- din contra, sa ii fii alaturi, sa il ajuti sa verbalizeze ceea ce incearca sa exprime prin plans, tipete, trantit pe jos, sa ii spui ca il intelegi ca e nervos, ca ti se intampla si tie, ca esti alaturi de el si il iubesti si cand e nervos, etc...
capisci, ragazze?
Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi
alra spune:
quote:
deci nu zic ca daca Bia incepe sa se crizeze ca vrea inca un baton de cioco la ora 22 pm eu i-l dau ca sa nu mai planga
ii dai ciocolata??!! (glumesc
)eu nu ii dau fi-mii ciocolata caci e suficient de zarghita si fara, cateodata se comporta de parca are un ardei iute infipt undeva. cred ca ciocolata ar fi tot ce i-ar lipsi. insa daca primeste de la cineva un outz de cioco (fu pastele aici) nu fac un caz din asta si o las sa il manance.
Hai sa va zic cum fac eu cand situatia e critica si simt ca nervii pun stapanire pe mine: FREDONEZ!! stiti ce bine functioneaza? cred ca din doua motive: te concentrezi pe cantec si expiri aerul controlat cand mamai melodia. acu cand fusei singura cu fi-mea in ro cu avionu cred ca am lalait tot repertoriul de colinde de craciun spre deliciul/enervarea celorlalti calatori
Vacanta cu Laura in Romania
Qamar spune:
da, ocazional primeste si cioco
o alta metoda pe langa fredonat, poate fi: cand simti ca te ia cu nervi sau ca ai tendinta sa bruschezi cumva copilul, pur si simplu te intinzi pe jos, pe parchet, covor ---daca esti acasa, afara nu stiu daca merge--- pe spate
cumva vei detensiona atmosfera, poate chiar va da in joaca, daca lu' copilu ' i se pare funny
--la noi merge--sa vezi ce aerobic ne apuca pe urma pe amandoua
Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi
ana_a spune:
Dupa parerea mea, copilul are nevoie de foarte multa atentie pentru ca pentru ei pe undeva atentie=iubire; si in momentul cand nu i se mai acorda atentie incepe sa isi faca singur rost de ea chiar si o atentie negativa...eu am observat la al meu ca ar prefera orice fel de atentie fie ea si una negativa numai sa fie bagat in seama! De cele mai multe ori las toate balta si ii dau atentia care o cere uneori nu-i ia mai mult de 10-15 minute si isi satisface nevoie de atentie ca pe urma sa ma lase in pace sa-mi fac treaba mea si el sa-si faca treaba lui
Ana - 
- mamica de bondar 
bzzzzz - cu aripi si acusor - Stefan de 3 ani si....
expozitia de lucrari
castelul de zapada
construim
daniela_b spune:
Poate ca nu putem face un copil atit de mic sa inteleaga de ce nu poate primi un anume lucru ( o jucarie pentru ca e scumpa sau ii poate face rau) sau de ce nu-l putem lasa sa faca ceva ce este gresit sau ii poate dauna dar putem incerca sa-i explicam ca, atunci cind plinge si e nervos, loveste in stinga si in dreapta, noi nu putem sa intelegem "bine" ce vrea el, ce-si doreste.
Nu stiu cit va ajuta sau cit se potriveste copiilor vostri o metoda pe care eu am aplicat-o de multe ori unor copii pe care i-am avut in grija, totusi eu o sa exemplific putin, cine stie...poate foloseste cuiva:
Ruxi ( 4 ani) tipa, plinge si se tavaleste, ii loveste pe ceilalti copii si chiar pe mine cind ma apropii de ea. Eu incerc sa o potolesc, sa o iau in brate si sa o calmez. Nu tine. Ruxi se enerveaza si mai rau. Ma indepartez putin de ea si ii dau de inteles ca nu am de gind sa cedez, aproape ca o ignor. Tot nu tine. Ruxi incepe sa se muste de miini.
Eu stiu ca Ruxi vrea atentie si ca nu va inceta decit daca
1: oboseste
2: uita
3: considera ca spectacolul in sine e complet
4:obtine ce vrea ( in cazul de fata, Ruxi a vrut sa o muste pe surioara ei)
5: ceva si mai interesant ii va atrage atentia dar oricum Ruxi va tipa si se va smuci in toate directiile in timpul asta, ori eu ca adult n-am de gind sa astept sa-i treaca pur si simplu ( si sa nu invete nimic din asta) si nici sa se raneasca ( muste, lovi cu capul de dulap, caci da, Ruxi se loveste cu capul de pereti si de dulap).
Nu discutam aici de ce a ajuns Ruxi sa se loveasca cu capul de pereti dar hai sa discutam despre ce am incercat eu, fara sa stept sa oboseasca, sa uite sau sa isi duca "numarul" :
Fara sa o scap o clipa din ochi, i-am vorbit incontinuu, mentinind un ton calm, chiar si daca ea parea ca e din ce in ce mai nervoasa.
Sa stiti ca tonul relaxat si calmul miscarilor ( sau o miscare sa-i zicem mai funny, iata ca Noe a amintit de intinsul pe podea...) sint molipsitoare, cumva.
In timpul asta, i-am repetat, in limbajul de adult: "eu nu am inteles de ce vrei sa o musti pe Mara fiindca tu tipi si eu nu inteleg ce spui, cind tipi.
Hai sa o luam de la capat, spune-mi mai rar de ce esti suparata dar nu mai tipa pentru ca se vor trezi toti piticii Albei ca Zapada iar ei sint foarte mici si miine se duc la gradinita, or sa-i doara ochisorii de somn...Vrei sa-i doara ochisorii?"
Ruxi m-a ingorat intii dar oricum s-a oprit o secunda...si iar a inceput sa tipe : "Da, vreau sa-i doara ochisorii!!".
"Dar de ce Ruxi, vrei sa-i doara ochisorii? Nu sint si ei mici ca si tine? "
Aici Ruxi sta sa se gindeasca, trebuie sa treaca in revista putin povestea...ca sa-mi poata raspunde.
"Dar, piticii nu sint copii, sint doar pitici, ei nu se duc la gradinita...ei se duc in padure...si, si..."
Si cit ai clipi ( aproape!)Ruxi se conecteaza la poveste si uita de muscat si de nervii de dinainte.
Asta s-a intimplat cind Ruxi a fost destul de cooperanta. Au fost situatii in care a trebuit sa muncesc mai mult si sa scormonesc in toata tolba cu povesti pentru ca uneori, da, Ruxi a fost de acord sa plinga piticii si mamicile lor si chiar si Alba ca zapada si a vrut sa muste toate creaturile padurilor sau din desene animate si a ca fost de acord si ca ea e cuminte cind tipa si ca eu sint o proasta si sint rea si urita si vrea sa ma bata ca sa tac din gura...
Ideea e ca trebuie sa-i oferi copilului in tantrum o sansa de a scapa de acolo, ceva de agatat, o mina prezenta si intinsa permanent spre el.
Poate ca pe unii ii poti pacali cu povestea preferata, pe altii ii poti pacali cu ceva bun de mincat, pe altii cu promisiunea unui joc impreuna si desi nu e tot timpul buna pacaleala, e mai bine sa apelezi la un "truc" ce-ti solicita rabdarea de parinte decit sa hotarasti ca o palma data "obraznicaturii" va solutiona criza.
Va veni si timpul in care, cu toata responsabilitatea il vei dezvata de pacaleli, dar pina atunci ( si la anumite virste) macar veti face eforturi sa calmati copilul, fara urmari ireversibile.
www.helpsonia.com
Qamar spune:
daniela, 
ma bucur ca ne intersectam aici
Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi
roxanaz spune:
quote:
Originally posted by lorelaim
Step 2 – Space.
When you are angry, the last thing you need is to stay face-to-face with the child who is upsetting you. So create some breathing space. Put the baby in the crib, your toddler in the playroom, or walk away from a yelling child. Or put yourself in the bathroom for a grown-up time out.
asta imi place cel mai tare. si pentru ca stiu pe pielea mea ca crizele de la 2 ani nu se compara cu alea de la 4.... incerc sa o aplic cat pot de des. nu stiu de cate ori imi iese dar macar incerc.
mai ales ca fac parte dintre vulcanii Krakatau si Mauna Kea si Mauna Loa si care or mai fi... de care zicea Lorelaim mai sus.
Roxana