Cum percepem povestea altora?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Ioana Sora spune:

Eu daca as pune o intrebare as vrea sa aflu ce au facut altii in situatii similare si cum s-a tereminat totul... As vrea sa aflu din experientele altora, caci nici viata nu e obiectiva.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

Nu sunt de acord cu optica (limitata si pornita din ego, dupa parerea mea) conform careia nu poti da sfaturi unui parinte daca nu esti la randu-ti parinte, ba uneori din afara lucrurile se vad mai clar decat din postura de parinte...

In fond e vorba de copii si toti am trait ca si copii anumite lucruri pe care le putem recunoaste in alte familii si deci putem atrage atentia parintilor respectivi ca gresesc. Iti trebuie o pregatire speciala ca sa fii parinte si numai cei care fac copii au acces la acea pregatire? Sau cumva a fi parinte iti da niste drepturi speciale?


http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911

_
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

Felicia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns coltofeanu spune:

Experientele altora ... tocmai din astea incerc sa invat mai multe , chiar si din exerientele forumistilor expuse aici .. Eu inca nu am curajul sa-mi expun trairile , nu din motivul ca nu as avea incredere in sfaturile forumistilor , dar imi este mai la indemana sa citesc despre experiente similare cu ale mele si sa trag o concluzie .... pentru ca a vorbi despre mine , inca nu ma simt pregatita ... si nici nu stiu care va fi reactia unor persoane , cu toate ca viata mea se deruleaza surprinzator de normal si corect , starneste invidia celor din jurul meu care isi imagineaza ca am absolut tot ce am nevoie , ca nu as avea motive sa nu fiu fericita ... Enervant de corect...poate sunt de vina si principiile bine inradacinate in mintea .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alex2 spune:

quote:
Originally posted by dianaintruder
Nimeni care vine aici pe forum nu vine sa fie judecat, si unii chiar se tem de raspunsurile noastre acuzatoare sau critice.


Cu asta sunt perfect de acord, si am mai spus-o in cateva situatii. Cei care vin aici cauta sa fim de partea lor, sa fie intelesi, nu acuzati si pusi la zid. In felul acesta nu ajutam deloc. Poate judecati sunt si in viata de zi cu zi, poate si cei de langa ei ii acuza si-i judeca. Noi suntem aici un refugiu in care omul spera sa fie inteles, si chiar daca nu suntem de acord cu parerea altora, nu e motiv sa ii dam in cap.
Si cum am vazut, cele mai multe persoane vin, isi descarca problemele, asculta sfaturile, impartasesc experienta altora si in final, ceea ce asa si trebuie, concluzia si solutia problemei o trag singuri/e. Odata ce isi descarca incarcatura emotionala, altfel vad problema si sunt in stare sa gaseasca si rezolvarea. Cam asta face si un psiholog, care niciodata nu va da pacientului solutia, nu va spune "du-te si fa asta sau asta", ci il va ajuta sa inteleaga situatia si sa-i gasesca singur rezolvare.

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bfly spune:

quote:
Originally posted by Alex2
Cam asta face si un psiholog, care niciodata nu va da pacientului solutia, nu va spune "du-te si fa asta sau asta", ci il va ajuta sa inteleaga situatia si sa-i gasesca singur rezolvare.

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...


Psihologul nu face numai atat. Nu poti avea pretentia ca noi suntem psihologi aici pe forum, Alex!


"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."

Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alex2 spune:

quote:
Originally posted by Bfly
Nu poti avea pretentia ca noi suntem psihologi aici pe forum, Alex!


Nu, si nici nu am, dar ideea e ca mura in gura nu da nimeni, si psihologul si prietenii ar trebui sa ajute omul in cauza sa vada singur solutia.

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bfly spune:

Sincer, comparatia pe care o faceti voi diana si alex mi se pare exagerata. Ce se intampla aici pe forum nu se aseamana deloc cu relatia care se stabileste intre psiholog si pacientul sau. Sunt multe variabile in situatia respectiva care aici nu-si au locul. Sigur ca procedura seamana, dar dintr-un singur punct de vedere: descarcarea emotionala a celui care se afla in situatia problematica. Apoi, parerile care se emit pe marginea cazului sau pot fi considerate doar contributii prietenesti, nicidecum interventii specializate.
Sunt de acord ca aceste pareri il pot ajuta pe cel in cauza sa vada altfel situatia si sa gaseasca singur o solutie si o face pe propria responsabilitate. Noi suntem precum un cerc de prieteni care incearca sa-l ajute si din cauza asta mai sunt si raspunsuri care dau solutii (ceea ce nu e de dorit) la probleme delicate de cuplu, de familie, de dragoste.


"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."

Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alex2 spune:

quote:
Originally posted by dianaintruder

Iata in urma subiectelor mele, postarilor, asha cum sunt ele cineva mi-a spus ca sunt pe treapta cea mai joasa a evolutziei umane ca pana si animalele ishi apara puii, sau ceva de genul, nu stiu cine este, mi-a trimis un email, si nu s-a recomandat.


Sincer, chiar nu mi s-a parut ca lasi impresia asta. Am mai spus undeva la un subiect, poate viata te-a marcat intr-un anumit fel, si ai motivele tale ptr care esti mai...dura, sa spunem asa.
Iar ceea ce spui inteleg foarte bine, cum e sa fi judecat dupa aparentele pe care le lasi (sau nu), si este motivul ptr care am tot evitat sa raspund la intrebari prea personale. Am si spus candva ca suntem undeva intre real si virtual, ptr ca suntem rezultatul unor impresii cu care ramana altii despre noi. Nu poti cunoaste un om pe care il ai aproape de tine, in viata de zi cu zi. Dar pe cineva care isi expune doar o parte a vietii lui pe un forum. Iti poti face o parere, o impresie, dar de aici la a face portretul robot, cred ca e drum lung. Si sa ne ferim sa judecam.
Si eu, de exemplu, am avut o anumita parere despre cazul cuiva (aici pe forum), gandita la "rece", iar apoi, cand am inteles situatia, recunosc, mi-am schimbat parerea cu 180 de grade.

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns coltofeanu spune:

quote:
Originally posted by Alex2

quote:
Originally posted by dianaintruder

Iata in urma subiectelor mele, postarilor, asha cum sunt ele cineva mi-a spus ca sunt pe treapta cea mai joasa a evolutziei umane ca pana si animalele ishi apara puii, sau ceva de genul, nu stiu cine este, mi-a trimis un email, si nu s-a recomandat.


Sincer, chiar nu mi s-a parut ca lasi impresia asta. Am mai spus undeva la un subiect, poate viata te-a marcat intr-un anumit fel, si ai motivele tale ptr care esti mai...dura, sa spunem asa.
Iar ceea ce spui inteleg foarte bine, cum e sa fi judecat dupa aparentele pe care le lasi (sau nu), si este motivul ptr care am tot evitat sa raspund la intrebari prea personale. Am si spus candva ca suntem undeva intre real si virtual, ptr ca suntem rezultatul unor impresii cu care ramana altii despre noi. Nu poti cunoaste un om pe care il ai aproape de tine, in viata de zi cu zi. Dar pe cineva care isi expune doar o parte a vietii lui pe un forum. Iti poti face o parere, o impresie, dar de aici la a face portretul robot, cred ca e drum lung. Si sa ne ferim sa judecam.
Si eu, de exemplu, am avut o anumita parere despre cazul cuiva (aici pe forum), gandita la "rece", iar apoi, cand am inteles situatia, recunosc, mi-am schimbat parerea cu 180 de grade.

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...



De acord cu tine si mie mi s-a intamplat sa am o anumita parere despre cazul cuiva (aici pe forum), gandita la "rece", iar apoi, cand am inteles situatia, recunosc, mi-am schimbat parerea cu 180 de grade.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Clover spune:

quote:
Originally posted by MissParker

Eu personal nu as avea nevoie de pareri asa-zis obiective (cred oricum ca nimeni nu poate fi cu adevarat obiectiv, emotiile proprii isi fac loc in parerile noastre uneori chiar fara sa ne dam seama). Spun asta fiindca o parere voit "obiectiva" este o teorie, nu se sprijina pe experienta proprie care o valideaza. Cu multi ani in urma si eu obisnuiam sa spun "ah, eu in locul lui cutare as fi facut aia si ailalta", pt. ca mai tarziu sa ma gasesc in locul lui cutare si sa fiu paralizata sau incapabila sa fac ceea ce credeam ca as face. Mai mult ma intereseaza pareri si sfaturi subiective, din ceea ce au trait altii concret, o impartasire a durerii lor, o frantura din experienta lor, din asta pot invata mult mai mult decat dintr-o parere obiectiva.

Cat despre celalalt aspect, l-am putut clarifica la terapie si m-am bucurat mult (fiindca mi-a schimbat viata si optica): intotdeauna durerea pe care o simtim este DUREREA NOASTRA, nimeni nu poate simti altceva decat propriile sentimente (lasand la o parte empatia, care nu e acelasi lucru cu a simti durerea cuiva, ci a avea compasiune fata de persoana care simte durere). La fel, nimeni din afara nu ne "provoaca" durere, durerea este intotdeauna a noastra, cuvintele sau faptele altora reprezinta cel mult un trigger, un impuls care declanseaza o durere ingropata din sufletul nostru, dar la fel cum nimeni din afara nu ne poate face fericiti, nimeni din afara nu ne poate face nefericiti. Cu cat intelegem mai repede acest mecanism, cu atat mai bine.


http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911
_
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

Felicia




Miss Parker, de ce definesti empatia prin compasiune?

EMPATÍE s.f. 1. (Fil.) Form#259; de intuire a realit#259;#355;ii prin identificare afectiv#259;. 2. Tendin#355;#259; a receptorului de a tr#259;i afectiv, prin transpunere simpatetic#259;, via#355;a eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy.

COMPASIÚNE s.f. (Livr.) Mil#259;, comp#259;timire. [Pr.: -si-u-] – Din fr. compassion.

Daca o persoana percepe ca e empatic atunci cand simte compasiune, inseamna ca nu e empatic. Din pantofii unei persoane empatice iti garantez ca empatia este fix definitia de mai sus, sa simti durerea cuiva ca si cum ar fi a ta, desi in mod paradoxal nu este a ta. Suferinta e foarte reala.

Relativ la faptul ca nimeni din exterior nu ne face fericiti sau nefericiti, as intreba pe ce lume traiesti? Eu vad 6 miliarde de oameni care se calca in picioare facandu-se nefericiti si mai rar fericiti. Adica stai asa sa ma gandesc: daca sunt inghesuita in 41, miroase urat si sunt prea lipita de un barbat suspect fata de preferintele mele si mai e si un nebun care incepe sa predice averatii urland, nefericirea este a mea personala, eu singura ma fac nefericita pentru ca nu reusesc sa ce? Sa nu mai am miros, simt tactil, mana inclestata pe geanta? Ma rog, experienta asta te face iritat, pana la nefericire trebuie sa treaca ani de iritare zilnica. Eu nu ii cred in stare decat pe calugarii budisti sa nu fie fericiti/nefericiti indiferent de stimuli.

Si ca sa raspund la topic: depinde de personalitate, inteligenta, experienta de viata, educatie.

Incerci sa fii obiectiv...cum? Esenta umana este orice numai obiectivitate nu.

Exista posibilitatea sa te afecteze durerea persoanei(empatie) sau durerea amintirilor personale(retrairea amintirilor). Sunt posibile amadoua sau numai cate una in functie de fiecare si de experientele lui.

Keep the promises you make to yourself.

Mergi la inceput