Cum percepem povestea altora?
Raspunsuri - Pagina 2
zepellina spune:
Si eu ma gandeam la un moment dat, si am ajuns la concluzia ca da, ma afecteaza povestile asemanatoare, incerc sa ma pun in locul celuilalt, si eventual daca se poate sa nu repete greselile.
Cred ca toti raportam trairile la trairile noastre, la idei...
zepellina
Elle_seb spune:
Cand am spus asta m-am referit, de exemplu, si la situatia in care vine cineva si spune: nu ma mai inteleg cu sotul/iubitul din x, y motive, si vin unele fete si zic: "poate are pe alta", asta doar pentru ca ele au fost candva inselate. Sau primesti raspunsuri de genul: "desparte-te, nu-i bun de tine", desi foarte multe dintre cele care dau astfel de sfaturi se complac si ele la randul lor in niste relatii nereusite. Ce fac ele: proiecteaza propriile trairi si experiente asupra celuilalt, si desi in aparenta cazurile sunt similare, in realitate s-ar putea sa fie foarte multe alte nuante si diferente. Daca tu, ca femeie, ai fost la un moment dat inselata si ti-ai pierdut increderea in barbati, nu vad ok si normal sa-i spui unei alte femei ca sotul tau s-a racit si vine tarziu acasa pentru ca s-ar putea sa aibe pe alta. Daca femeia asta chiar crede ce-i spui tu? Daca nu e adevarat?
Sau: cunosc situatii in care ea are acasa un sot cu care nu se intelege, care o abuzeaza verbal si psihic, sta cu el, il suporta din diverse motive, in schimb cand o alta se plange de un asfel de personaj, o sfatuieste sa-l lase numaidecat! "Vaaaai... eu l-as lasa imediat!"
Se intampla si de-astea cu siguranta. Si atunci unde este obiectivitatea si de ce sa amestecam propriile experiente cu cele ale altora? Fiecare om este unic in felul lui, fiecare experienta de viata are particularitatea ei, ce-mi face mie bine poate tie nu-ti face...
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
Bfly spune:
Alex daca ar fi sa iau in considerare toate forumurile de pe DC (sau cel putin forumurile pe care m-am implicat eu activ), as spune ca exista 2 tipuri de topic: cele care prezinta cazuri personale si cele care pun in discutie probleme de principiu.
La primul tip eu incerc sa vad care sunt datele problemei si analizez situatia celui in cauza raportandu-ma la alte cazuri de acest gen. Nu am o experienta atat de vasta de viata incat sa ma pot raporta la mine. Incerc sa dau un sfat (daca il am) si sa ajut persoana respectiva sa vada problema si din alt unghi, pentru ca de cele mai multe ori e vorba intradevar de optica. Cu toate astea e greu sa-ti dai seama exact de toate aspectele cazului respectiv pentru ca, asa cum zicea si viviana, "intr-o poveste raman multe cuvinte ascunse"! De exemplu, intr-o situatie de lipsa comunicarii in cuplu nu ai acces decat la informatiile prezentate de cel care posteaza, asa cum vede el lucrurile si cum isi vede partenerul. Din cauza asta, e foarte greu sa-ti dai seama de realitatea situatiei.
La al doilea tip, raspund raportandu-ma la mine, la propriile convingeri si principii de viata.
Nu stiu daca cel mai eficient mod este acela de a te pune in locul persoanei. Si Elle_seb a sesizat asta, iar eu sunt de acord cu ea!
Cu toate astea, eu incerc sa ajut de cate ori pot si cum pot! Cred ca asta conteaza cel mai mult atunci cand raspunzi la un caz individual. Decizia ii apartine celui in cauza!
"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."
Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"
zepellina spune:
quote:
Originally posted by Elle_seb
Si atunci unde este obiectivitatea si de ce sa amestecam propriile experiente cu cele ale altora? Fiecare om este unic in felul lui, fiecare experienta de viata are particularitatea ei, ce-mi face mie bine poate tie nu-ti face...
Asa este, dar crezi ca poti sa nu amesteci? Eu nu cred.
La subiectul meu (mai demult), am primit sfaturi ft bune, unele mai putin, dar alegi in functie de coordonatele tale. Sfaturile ca poate ma inseala, ma enervau , atat de pe Forum cat si in rest, dar timpul mi-a dovedit ac am fost atat de naiva incat sa cred ca a plecat de acasa doar "din cauza stresului si a mea". Crede-ma ,ma simt idioata acum,ca am putut sa inghit atatea gogosi. Eu nu spun ca la fiecare e la fel, dar atat: atentie!
zepellina
Elle_seb spune:
quote:
Originally posted by cristiama
Cum ai putea sa stii ce ai face intr-o situatie data fara sa te raportezi la experientele tale anterioare?
Sa te pui in locul altuia, cu gandurile si trairile lui, si sa dai un rapuns identic, de fapt cine are nevoie de asta?
cristiama
Nu cred ca cineva va putea vreodata sa se puna realmente in locul altuia cu gandurile si trairile lui. Pentru ca sunt ganduri si trairi pe care le dezvalui si ganduri si trairi pe care nu le vei dezvalui nimanui niciodata. Personalitatea noastra, a fiecaruia dintre noi este complexa... si lasam din ea sa se vada atat cat consideram noi ca este safe...
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
andrath spune:
Daca povestea celuilat te atinge si iti este cunoscuta, daca te poti raporta la ea, e clar ca nu prea poti fi obiectiv si atunci mai bine eviti sfaturile si povestesti doar experienta ta, poate celalat va invata din ea ceva.
Andreea si Tefanu' nazdravanu'(8.12.2005)
MissParker spune:
Eu personal nu as avea nevoie de pareri asa-zis obiective (cred oricum ca nimeni nu poate fi cu adevarat obiectiv, emotiile proprii isi fac loc in parerile noastre uneori chiar fara sa ne dam seama). Spun asta fiindca o parere voit "obiectiva" este o teorie, nu se sprijina pe experienta proprie care o valideaza. Cu multi ani in urma si eu obisnuiam sa spun "ah, eu in locul lui cutare as fi facut aia si ailalta", pt. ca mai tarziu sa ma gasesc in locul lui cutare si sa fiu paralizata sau incapabila sa fac ceea ce credeam ca as face. Mai mult ma intereseaza pareri si sfaturi subiective, din ceea ce au trait altii concret, o impartasire a durerii lor, o frantura din experienta lor, din asta pot invata mult mai mult decat dintr-o parere obiectiva.
Cat despre celalalt aspect, l-am putut clarifica la terapie si m-am bucurat mult (fiindca mi-a schimbat viata si optica): intotdeauna durerea pe care o simtim este DUREREA NOASTRA, nimeni nu poate simti altceva decat propriile sentimente (lasand la o parte empatia, care nu e acelasi lucru cu a simti durerea cuiva, ci a avea compasiune fata de persoana care simte durere). La fel, nimeni din afara nu ne "provoaca" durere, durerea este intotdeauna a noastra, cuvintele sau faptele altora reprezinta cel mult un trigger, un impuls care declanseaza o durere ingropata din sufletul nostru, dar la fel cum nimeni din afara nu ne poate face fericiti, nimeni din afara nu ne poate face nefericiti. Cu cat intelegem mai repede acest mecanism, cu atat mai bine.
http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911
_
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
A_Iulia spune:
Eu cred ca sunt subiecte de genul:
- confirmare (pentru a verifica ca ceilalti participanti la discutie vad lucrurile exact la fel);
- intrebare - in care raspunsurile chiar conteaza pentru cel ce a pus intrebarea.
Cei ce raspund pot sa fie:
- cei cu o experienta similara (si aici cred ca rar am vazut vreun caz sa zica: uite, eu am facut asa, dar nu a fost bine, daca subiectul nu a fost inchis in viata lor),
- cei ce cunosc persoane cu experiente similare - si atunci isi exprima propria lor parere fata de problema de fond, uneori chiar nepersonalizat; si
- cei ce insa nu au avut ocazia sa-si testeze limitele intr-o asa situatie (si majoritatea refuza sa creada ca ar putea trai asa ceva).
Eu zic ca este util pentru cel ce a pus intrebarea sa cunoasca toate raspunsurile, si sa le analizeze si in functie de motivatia lor (in general fiecare isi motiveaza intr-un fel sau altul parerea).
Mai putin utile totusi mi se par raspunsurile de genul: "eu n-as suporta asa ceva" - de la o persoana care nu a trecut prin experienta respectiva - in general, necunoscandu-ne limitele, nu putem avea idee cat suntem de dispusi sa toleram in cazul in care am trece prin eveniment similar.
Adina + 
Olivia Karla 04.03.2004
meg67 spune:
nu stiu, probabil ca e ca un film vazut sau ca o carte citita, unele povesti ma impresioneaza, altele nu
depinde si cat de apropiate imi sunt persoanele care sunt implicate
oamenii din comoditate analizeaza probleme altora dupa propria structura ("EU nu as fi putut sa fac asta", "Eu as fi procedat altfel")
unii o numesc comoditate, altii empatie
evit sa ma pun in papucii altora pentru ca suntem diferiti, fiecare cu trairile lui, fiecare cu scala lui emotionala, fiecare isi traieste propria lui viata dupa propria scara de valori
sunt preocupata si de faptul ca foarte putini reusesc sa fie obiectivi cand isi spun povestea si de cele mai multe ori ceilalti implicati in poveste nu au sansa sa isi spuna propria versiune, eventual sa se apere
cat despre durerea pe care o are cineva, nu stiu cat de mult ma afecteaza cand o intrezaresc aici pe forum intr-o poveste sau alta, cred totusi ca aceasta ne atinge mai mult cand o sesizam in imediata proximitate
asi spune:
Cred ca nu poti da un sfat bun legat de o problema ipotetica sau reala , daca tu nu ai trecut prin problema respectiva.Cum poti da sfaturi unui parinte daca tu nu esti parinte la randul tau, cum poti da sfaturi unei persoane care sufera o pierdere daca tu nu ai trecut prin asta, cum poti stii ce simte o persoana cand divorteaza cand tu nu ai trecut printr-un divort etc.
Restul sunt doar pareri de pe margine sau incurajari.
Ce ni se pare noua o parere obiectiva poate altuia i se pare pare o parere partinitoare.
Nu cred ca poti pune in niste sabloane niste intamplari personale.
Razvan(07 martie 2004)
si mami
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.