Cum percepem povestea altora?

Cum percepem povestea altora? | Autor: Alex2

Link direct la acest mesaj

Cum percepem, cum intelegem povestea vietii altora, si cum raspundem sau reactionam? Punandu-ne pe noi in situatia lor? Incecand sa vedem cum si ce am face noi intr-o situatie asemanatoare? Sau raportat la experienta noastra de viata?
De exemplu eu, incerc sa raspund la alte subiecte in mod obiectiv, dar uneori mi-e aproape imposibil sa nu raportez trairile altora la trairile mele.
Inca ceva. Cand cineva are o durere ne afecteaza durerea persoanei respective, sau durerea proprie de care ne amintim afectati de trairile pesoanei respective.
Sper ca m-am facut inteles.

Alexandru
______________________
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns claujro spune:

Eu cred ca raspundem si intelegem prin prisma trairilor noastre si a experientelor de viata asemanatoare sau nu.

Claudia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

si eu tot obiectiv incerc sa raspund, de fapt asta e avantajul unei asemenea discutii.
Sint convinsa ca, teoretic, oricine vede lucrurile mai clar decit ar face-o daca ar fi o situatie reala din viata proprie.
Pentru ca, in realitate, pe linga ratiune intervin sentimente, resentimente, orgolii si ...se cam tulbura imaginea.

Elise & BBLisa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nume spune:

Ideal si pretios ar fi sa putem da sfaturi obiective atunci cand o facem, bazate pe cunostinte dobandite ``la rece``. Sa nu ne bazam pe experientele personale. E ca si cu lecturile bune; daca vrei sa aprecezi cartea nu trebuie sa te identifici cu personajul principal :)
Asta in teorie ca in practica, spoturile publicitare de exemplu, se bazeaza pe identificarea privitorului cu subiectul...pt ca e mai la indemana sa empatizezi... decat sa procesezi informatia obiectiv.

E foarte putin probabil ca experienta ta sa se poata suprapune pe a altcuiva, sunt prea multe variabile. Dar ne ``atrag``fara doar si poate povestile despre care credem ca le cunoastem, care ne suna familiar... Esti un tip sensibil Alex... Si e bine sa fie asa. Pe forumuri, din ce am observat eu, cele mai multe persoane au nevoie de prietenie, de empatie, nu de obiectivitate.

nume

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alex2 spune:

Nume, iti multumesc!

Mi-am pus problema asta de multe ori, cand scriam la unele subiecte, chiar aici, la 1 sau 2. Ptr ca asa este, unele povesti de viata ni se par familiare. In plus cele mai multe dintre fete, si nu numai, spun "eu am facut", "si mie mi s-a intamplat", etc, intr-o situatie asemanatoare, deci ma gandesc ca ne punem in locul personajului principal ptr a putea da un sfat bun. Apoi m-am gadnit la asta cand am citit in revista o poveste mai tragica. Cred ca ne imaginam ce dureros ar fi daca noua nu s-ar intampla ceva neplacut.
Cred ca putem fi alaturi de cei care intind o mana spre a o prinde noi si a-i ajuta cu un sfat (aici la sbforum) dar nu putem trai durerea lor.
Cat despre sfaturile din exeprientele noastre de viata de la alte subforumuri (cel cu si despre parinti, lectii etc) e clar ca trebuie sa avem o cat mai mica experienta in domeniu, sa stim despre ce este vorba ca sa putem da un sfat. De asta cred ca si nu scrie nimeni la toate subiectele, este imposibil sa le stim pe toate.

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns viviana spune:

Daca mi se cere un sfat incerc sa il dau obiectiv fara sa-l suprapun cu experienta mea. Reactionam diferit la stimulii emotionali.
Intr-o durere nu e importanta cauza ci intensitatea ei.

Daca nu pot da un sfat pertinent, descriu o intamplare traita, fara a comenta in plus si-l las pe interlocutor sa aleaga ce doreste de acolo, daca va vrea.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns viviana spune:

Mai doream sa spun ceva: Intr-o poveste vor ramane intotdeauna cuvinte ascunse.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miramar spune:

Alex2 in majoritatea cazurilor incerc sa fiu obiectiva, sa ma pun in pielea ambelor personaje si sa ascult dorinta celui care se plange si sa raspund la acea dorinta nu la ceea ce mi se pare mie normal sau corect.

...dar recunosc sunt situatii care mi se par a se suprapune peste experientele mele personale si da atunci vorbesc mai mult din experienta proprie.

Nu stiu insa daca e o mare diferenta intre cele 2 si nici nu stiu care sfat e mai bun. Pana una alta felul in care gandesc este acelasi, ca doar sunt tot eu. Oare e mai potrivit sfatul dat din ratiune si obiectivism pur sau cel care are si o latura practica la origine?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elle_seb spune:

Eu cred ca in anumite situatii trebuie sa facem abstractie de experienta noastra, mai exact de modul cum am reactionat noi intr-o situatie similara atata vreme cat reactia noastra nu a fost una buna. Parerile trebuie sa fie in concordanta cu ceea ce percepem noi la modul obiectiv si detasat - a fi solutia buna, nu cu ce am trait noi.

Elle_seb

May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ina78 spune:


Incerc sa dau sfaturi subiective, sa spun cum cred ca ar fi bine, cum cred ca ar fi corect.
Dar de cele mai multe ori, daca pot spun si cum am facut eu, cum am reactionat eu.


"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristiama spune:

Cum ai putea sa stii ce ai face intr-o situatie data fara sa te raportezi la experientele tale anterioare?

Sa te pui in locul altuia, cu gandurile si trairile lui, si sa dai un rapuns identic, de fapt cine are nevoie de asta?

Cand cerem un sfat vrem sa stim cum ar reactiona altcineva in locul nostru, ca noi deja stim cum am reactionat, nu?

Sa vezi noi perspective, sau chiar sa-ti confirmi propriile pareri, dar in mod cert te intereseaza experientele altora si nu ideile lor ipotetice.

Mergi la inceput