Eu sau casnicia mea?
Raspunsuri - Pagina 9
coraly spune:
Hanna, te inteleg foarte bine. Ma bucur ca esti cerebrala la faza asta si nu pici in extrema disperarii, adica privesti cu calm situatia. Normal ca daca el nu te intampina la jumatatea drumului nu are rost sa te dai peste cap de una singura. Si poate un dus rece i-ar prinde bine. Adica sa pleci undeva cateva zile, chiar sa inventezi o scuza, sa nu zica ca din cauza lui, si sa vedeti ce se mai intampla.
Oricum, e bine ca nu aveti copii, ca ar complica si mai tare situatia. Chestia e ca uneori oricat ne-am zbate, lucrurile trebuie sa urmeze un anumit curs, si asa se intampla. Sau in tot raul si un bine. Multa putere!
Coraly si Sergiu (3 ian 2005)
poze
hanna10 spune:
El mediteaza in continuare si are nevoie de timp sa se gandeasca la ce vrea. Dar ma gandesc oare, la ce superficial sunt barbatii sau majoritatea, bag mana in foc ca nu sta toata ziua si se gandeste la ce si cum. Nici nu imi pot imagina la ce se gandeste pentru ca din toate discutiile noastre reiese ca e un om cam obtuz. Nu pot intelege barbatii clar...
coraly spune:
Desi barbatii judeca relatiile cu capul mai mult decat cu inima, spre deosebire de femei, eu zic ca totusi daca sentimentele lui ar fi suficient de puternice nu i-ar trebui 1 luna sa se gandeasca daca mai vrea sau nu sa fie cu tine. Ceva scartaie in treaba asta. Trebuie sa descoperi ce. Si ti-am zis, uneori adevarul iese la iveala in situatii de criza. Daca continui sa stai cu el si sa duceti viata normala, este ceva caldut in care se complace. Trebuie scuturat cumva sa se trezeasca. Du-te cateva zile undeva, pune prietene sa te sune si sa te invite in oras, imbraca-te frumos si iesi de una singura. Sau fa ce stii tu ca trebuie sa faci ca sa trezesti in el o reactie, ia-l prin surprindere. Poti chiar sa-l faci gelos, sa vezi daca are ecou sau nu.
Coraly si Sergiu (3 ian 2005)
poze
mirachi spune:
Va dau en exemplu, acum cateva saptamani am facut o interventie la spital cu anestezie generala de care imi era foarte frica desi nu era ceva foarte grav. A fost langa mine enorm de mult, pentru ca atunci eu ma simteam slaba si el cel care trebuie sa aiba grija de mine. La o zi dupa spital, am aflat ca bunica mea a murit - iarasi am suferit enorm, am plans mult mai ales ca nu puteam fi in tara cu familia. A fost total langa mine, nu stiu ce as fi facut fara el. Cand mi-am revenit incet incet si m-am intors la servici, s-a racit iarasi fara motiv va jur. L-am intrebat de ce si a bagat iarasi motivul cu temperamentul meu desi cu o zi inainte imi spusese ce zi frumoasa a avut cu mine....
Nu inteleg nimic, sunt socata de tot ce se intampla. Poate si-a gasi tpe una care are nevoie de el mai mult decat crede el ca am eu nevoie.
hanna incearca sa citesti acest paragram ca si cum ar fi postarea mea si nu a ta.....
revin
UITAREA ESTE ULTIMUL LEAC PENTRU LUCRURILE PE CARE LE-AI PIERDUT
NU LASA SOTIA SINGURA LA NECAZURI,CA NU INTOTDEAUNA O GASESTI SINGURA SI LA BUCURII
NEPASAREA ESTE CEL MAI MARE HANDICAP
mirachi spune:
Am avut un weekend destul de linistit - nu am plecat...
Am ajuns vineri acasa si sotul meu facuse curatenie luna in casa, cumparase fructe de mare si era intr-o stare destul voioasa. Eu am fost foarte sceptica pana ieri chiar ca totul se poate schimba IAR poate doar pentru cateva zile. Si acum sunt sceptica si va trebui sa treaba luni de zile sa vad ca sotul meu face reale eforturi sa schimbam relatia in bine.
Am iesit sambata la o plimbare de vreo 5 ore prin hyde park, notting hill - o vreme superba de primavara, ne-am oprit sa bem cafea prin cafenele prafuite asa cum imi plac mie; am mancat mancare germana si am baut bere pe strada. Nu va imaginati ca suntem doi betivani ca nu e asa dar era intr-o atmosfera in care mergea treaba asta.
Am vorbit mult si foarte deschis inclusiv de cardul primit de valentines si cred 90 la suta ca nu e nimic serios INSA de acum incolo sigur voi tine ochii bine deschisi pentru ca stiu ca e posibil. Acei 10 lasuta ii voi pastra pentru aceste dubii care vor exista mereu.
Nu stiu e va fi dar sper ca totul va iesi bine la final. Va multumesc pt sfaturile voastre si va doresc tot binele din lume. Voi mai reveni cu amanunte pe viitor
citeste si aceasta continuare....
si revin din nou
UITAREA ESTE ULTIMUL LEAC PENTRU LUCRURILE PE CARE LE-AI PIERDUT
NU LASA SOTIA SINGURA LA NECAZURI,CA NU INTOTDEAUNA O GASESTI SINGURA SI LA BUCURII
NEPASAREA ESTE CEL MAI MARE HANDICAP
mirachi spune:
Am avut 2 saptamani foarte linistite in care mi-am inchis gura la orice ce nu-mi convenea, am fost asa cum stiu ca vrea el doar ca sa vad daca el va face ceva schimbari. Desigur ca nu au venit!! POate o data pe zi are o atitudine dragastoasa fata de mine si asta de obicei se limiteaza la sarutul de bun venit acasa. Am senzatia ca e un strain pe langa mine iar intimitatea noastra e aproape zero din toate punctele de vedere.
L-am confruntat sa vad care e problema si azi mi-a zis ca el atat poate da deocamdata. Asta nue barbatul cu care m-am maritat si de care m-am indragostit. Ceva se intampla!!! Stiu sigur ca e ceva necurat la mijloc dar nu stiu ce si nu am dovezi.
Eu pt ce sa fac eforturi daca el atata poate da si atata da fara sa incerce si mai mult. I-am zis ca pt mine nu e ede ajuns si la asta nua avut replica, probabil se gandeste si ce daca??
Asa ca de astazi voi incepe sa ma ocup de mine si viata se va invarti in jurul meu. Imi voi lasa casnicia sa moara pentru ca asta face el oricum. Eu singura nu am cum sa lupt si nu pot repara nimic singura. Am nevoie de mai mult de la el pt ca si eu am multe peste care s atrec. Daca el nu poate da mai mult, de ce sa dau eu si sa ma lupt singura de proasta?? Ma voi apuca sa studiez pt un examen greu, ma voi afunda in munca si imi voi face viata asa cum voi putea de una singura. Nu fac nici un scandal ca plec sau amenintari din astea care la el nu tin. Pur si simplu imi voi lasa casnicia sa moara...
daca ai reusit sa citesti postarile anterioare ca si cum ar fi ale mele si nu ale tale...ce concluzie ai trage?
sotul tau nu a incercat sa faca absolut nimic?
tu nu te-ai schimbat deloc,esti aceeasi ca la inceputul casniciei?
nu cumva ti s-au schimbat si tie prioritatile?
crezi ca 2 saptamani sunt de ajuns pt.salvarea unei casnicii?
iti trebuie rabdare si calm...poate si el trece printr-o criza sentimentala...poate nici el nu mai regaseste in tine persoana de care s-a indragostit...
eu asa am vazut lucrurile...si aceasta e opinia mea...nu inseamna ca e si litera de lege...
si sper ca postarea mea sa te ajute sa privesti si din "afara"un pic..
iti doresc sa se implineasca ceea ce iti doresti
UITAREA ESTE ULTIMUL LEAC PENTRU LUCRURILE PE CARE LE-AI PIERDUT
NU LASA SOTIA SINGURA LA NECAZURI,CA NU INTOTDEAUNA O GASESTI SINGURA SI LA BUCURII
NEPASAREA ESTE CEL MAI MARE HANDICAP
hanna10 spune:
Coraly, crede-ma ca sunt in asentimentul tau. Si eu cred ca daca m-ar iubi, ar sti mai repede ce are de facut. Simt in sufletul meu ca ceva mai mult se intampla...instinctele mele imi zic altceva. As putea s ama insel. Aseara il vedeam ca imi cauta atentia, m-a imbratisat foarte puternic, insa eu am fost destul de rezervata in a il imbratisa la fel. El mi-a zis ca are nevoie de timp sa se gandeasca, nu vreau sa sar la fiecare gest de atentie al lui si apoi la o zi dupa poate imi spune ca de fapt el nu are de gand sa faca nimic pt relatia asta si vrea sa plece. Pentru binele meu trebuie sa fiu rezervata. Eu stiu cum ne-am impacat mereu si nu am rezolvat nimic: o imbratisare si gata, o luam asa de la capat. Acum insa vreau un real commitment de la el...nu sa se schimbe peste noapte, dar sa simt ca vrea sa lupte pt noi.
Miramar spune:
Hanna eu sunt de acord cu Mirachi. De altfel in alte forme ti-am mai spus-o. Exista 2 variante pt. comportamentul sotului tau - ori treceti amandoi printr-o criza sentimentala si sunt foarte multe indicii in acest sens. Si-atunci trebuie sa te gandesti ca e nevoie de multa rabdare si efort pt. ca e pozibil ca si el sa fi acumulat multe frustrari in ce te priveste si si el sa fie rezervat tot din dorinta de a nu fi ranit si din orgoliu.
Sau - a doua varainta - intr-adevar exista alte motive dar pana nu vei avea certitudinea lor nu prea ai cum si de ce sa le combati.
hanna10 spune:
Miramar, sotul meu sustine sus si tare varianta ta numarul unu. A zis ca ii e frica sa se deschida din nou pt ca poate va fi ranit iar. Si eu am acelasi sentiment crede-ma dar pt mine sentimentul de familie e mai puternic. Pt tine a-mi salva casnicia e mai important decat prezervarea sentimentelor mele de frica sa nu fiu ranita. Pai daca in viata asta nu am face nimic de frica ca se intampla ceva rau, nu am mai realiza nimic.
Din pacate eu cred cu tarie ca e o combinatie intre cele doua variante. Il cred ca e frustrat si satul ca si eu sunt dar eu mai cred ca e ceva mai mult sau cineva. Dar dupa cum ai spus nu am cum acuza pana nu aflu ceva concret.
maru spune:
Hanna, care mai e situatia?
Ti-am citit povestea si vreau sa iti spun ca dupa parerea mea, el are comportamentul tau in oglinda! Tu nu raspunzi la imbratisari, el nu le intiaza ca sa nu fie respins, tu nu ai cuvinte dulci pentru ca el nu le apreciaza, el deasemenea se simte neapreciat!
Tu ar trebui sa iti recitesti postarile, sa incerci sa le analizezi la rece. Prin eficienta ta l-ai redus la nimc acasa, nu mai e folositor. Asta am facut si eu in primii ani de casnicie, iar sotul meu s-a refugiat in studiu, uitand sa fie tata si sot. Apoi, incet incet, am "uitat" cum se fac anumite lucruri, si el si-a regasit pofta de viata. Pur si simplu ma las alintata fara sa ma gandesc mereu la ce m-a suparat in ultimele 10 minute, 2 zile sau 2 saptamani.
Barbatii au nevoie sa se simta "puternici", "necesari" si tot asa...
Incearca sa fii calma pentru binele tau, nu al lui sau al relatiei.
La inceputul relatiei noastre, tipam mereu, ca si cum asta face sa fiu mai bine inteleasa. Sotul meu mi-a spus, pana am inteles, ca nu intelege nimic cand tip si sa repet pe un ton mai calm, dupa ce imi regasesc respiratia. Tip si acum, dar rar de tot, pentru stiu ca nu rezolv nimic!
Nu vreau sa te supar, ai destul framantarile tale, si iti doresc sa iti fie inima plina de iubire!
Doamne'ajuta!