Cum sa-mi ignor soacra?
Cum sa-mi ignor soacra? | Autor: ipearina
Nu mai pot de nervi! De cate ori vine soacra ma indispun! Si vine o data pe saptamana ca sa-si vada nepotul si de fiecare data ma piseaza cu aceleasi chestii, iar eu ma enervez, dar in acelasi timp trebuie sa zambesc (nu stiu cum reusesc!). Iar dupa ce pleaca raman cu o stare de iritare, dar si de frustrare ca eu nu pot sa-mi spun punctul de vedere (nu accepta sa i se spuna orice, tot ea e cea care se supara, ba de multe ori ma trateaza cu o atitudine de director). As vrea macar sa reusesc sa ignor tot ce spune, dar nu reusesc, mai ales ca aproape toate aberatiile ei se refera la copilul meu. Cum sa n-o vad cand vine, cum s-o ignor?
Raspunsuri
Gabi_K spune:
Cat timp venea la noi, frecam aragazul, curatam baia sau imi gaseam alte preocupari in alta incapere. Daca stiam ca vine, plecam de acasa. S-a intamplat sa fiu doar eu acasa cu copilul, pur si simplu nu deschideam usa. Sa-mi fie rusine
macar am avut o zi buna
Deci ori o ignori, ori fugi de ea, ori o infrunti si-i spui sa te lase in pace. Alta metoda nu stiu...
Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
Anca Wish spune:
Chiar daca o deranjeaza, cred ca mai bine ii spui ce ai de zis. Fie si cu zambetul pe buze. Altfel va fi vai de nervishorii tai si te vei umple de fristrari care se vor revarsa asupra familiei voastre.
J G spune:
Dar de ce trebuie sa ii suporti ineptiile, tonul si sa mai fii si cu zambetul pe buze?
Te deranjeaza, spune-i. Nu o suporti, nu o mai vezi, sa vina sa vada copilul cand e sotul acasa si tu esti la o bere cu fetele.
Eu zic sa nu persisti intr-o relatie care iti face rau, incearca sa o rezolvi discutand cu ea sau pur si simplu termina relatia.
J si Carla-saurus Rex (05.02.2006)
enachescug spune:
Cu mult exercitiu! Dar nici asa rezultatul nu e garantat.
In legatura cu aberatiile - spune-i ca-i apreciezi grija pentru nepot dar puericultura a evoluat fata de acum 100 de ani si tu esti foate interesata si informata in domeniu. Asa ca ... Aveti pareri diferite, iar in privinta educatiei preferi ca atunci cand cineva te va "invinovati" in legatura cu educatia/grija fata de copil sa fi tu cea vinovata si nu ea.
Si in rest, mai rarut ca-i mai dragut!
daniela_b spune:
Cum sa-ti ignori soacra? Cel mai simplu lucru din lume, adica...floare la ureche! Dar numai daca te-ai hotarit ca asta vrei, mult de tot!
Daca pendulezi intre a nu o asculta ca sa nu te enervezi si de a o asculta totusi fiindca esti curioasa ce "prostioare" ii mai fabrica mintea impotriva ta...nu prea ai sanse.
Dar daca poti trece peste orice numai ca sa-ti protejezi creierul iata niste mici sfaturi:
-pasul 1:identifica intii ce fel de soacra este: vorbeste mult ca sa se simta importanta sau chiar ESTE importanta? e artzagoasa fiindca -asa ii e felul sau e artzagoasa doar cu tine? loveste in tine ca sa te impresioneze pe TINE sau pe fiul EI? o deranjeaza daca ii tii "contra" sau savureaza asta cu placere fiindca e o noua ocazie ca sa se umfle si mai tare in pene ca i-ai raspuns dar ca ea nu se lasa?
- pasul2: uita tot ce ai invatat in pasul 1, aceasta etapa ti-a fost necesara doar ca sa-ti cunosti oponentul dar, cu adevarat eficient este sa ignori tot ce tine de acesta
- pasul 3: invata versurile unui cintec ce-ti place mult si suprapune aceste versuri peste tot ce-ti spune ea, o sa-ti ia cam intre 3 si 5 saptamini sa invinga ratiunea ajutata de imaginatie.
Cam in a 6-a saptamina, nici nu vei mai auzi ce spune ea.
-pasul 4: orice soacra este o femeie obisnuita, numai ca ea nu a aflat inca, eu folosesc adesea tertipuri prin care sa-i deturnez atentia aducind aminte de lucruri ce ei ii plac extraordinar ca femeie, astfel ca intreruperile nu o sa i se mai para un atac asupra ei ci o incercare de a fi prietenoasa, sa ma crezi pe cuvint, niciun monstru din lume nu rezista unui zimbet cald, unei priviri gingase/innrourate si unei discutii ca de la parinte la copil.
-pasul 5: incearca sa fii constienta de faptul ca exista multe lucruri pe care soacra ti le reproseaza fiindca te considera vulnerabila fiind mai tinara si incearca sa te apere, iti da sfaturi fiindca chiar vrea sa te ajute chiar daca tie nu-ti convine asta. Daca totusi, stii ca nu e vorba de un ajutor bineintentionat, revin-o la pasul 3 (mmm, mmm, tra la la/la/la/ vulpe tu mi-ai furat gisca/da-mi-o inapoi, da-mi-o inapoi, laaa/laaa/ ca de nu eu iti iau urma/ si cu trei copoooooi/ si cu trei copoi/lallala!".
De fapt, ma uit cu atentie la ea, zimbesc si spun " ce chestie, extraordinar...bine ca mi-ai spus, eu nu m-am gindit, stai sa-mi scot o hirtie sa notez, iti multumesc ca esti asa dragutza" doar ca in capul meu cinta melodia preferata...
-pasul 6: nu incerca sa tii pestele de coada daca e mai alunecos decit credeai, nu ti-au iesit pasii? Lasa-te pagubasa. Da-i cu f*l*i*t "pe de tot" si daca riposteaza, ca sa nu o iei razna cu nervii, inchipuieste-ti-o ca sta pe vasul WC, cu fusta si ciorapii pe vine, incercind sa fie directoare... Ei, cit de impresionanta poate fi?
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
kasemada spune:
Simplu: 
sau 
viviana spune:
Sunt casatorita de ceva anisori.
La inceput, se baga nepermis de mult in viata noastra si intr-o zi am pus mana pe telefon si i-am explicat, pe ton frumos, ca noi formam o noua familie si vom face intotdeauna ceea ce credem noi de cuviinta ca nu ne plac imixtiunile nimanui si ca suntem capabili sa luam decizii singuri.
Cand a venit jumatatea acasa, i-am povestit despre conversatie si i-am spus ca eu nu o sa o mai sun, pentru ca ma deranjeaza si imi creaza o stare de disconfort. El m-a inteles, a vorbit cu ea si de atunci lucurile s-au linistit. Acum cativa ani mi-a spus ca atunci i-a spus ca daca nu ma lasa in pace el nu o sa mai treaca niciodata pe la ea.
Incearca sa vorbesti si cu sotul tau.
Alta poveste este cu socrul. El vorbeste si critica tot timpul, dar cum nu este implicat activ in ceea ce ne priveste, il ignor.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
dicirstea spune:
Intradevar, cel mai important ajutor vine de la sot. Importanta este si cauza pentru care ea e insuportabila..e din prostie si ignoranta, e din rautate si cu intentie, dar poate fi si binevoitoare dar nu stie sa se exprime in acest fel. Dupa ce identifici cauza spune-i sotului ce crezi depsre ea si ce simti in situatia asta. Poti avea surprize, mai ales daca el nu vede nimic rau in reactiile ei te poti trezi cu el montat impotriva ta iar soacra va deveni un fel de victima a ta. Iti spune stan patitul din 2 casnicii si 2 soacre.
Cu prima soacra am cedat psihic ( de fapt tot raul a fost spre bine pentru ca am devenit credincioasa, eu fiind atee inainte). Dar eram f tanara si nepregatita (aveam 20 ani ) si cu o educatie invechita, iar soacra chiar avea probleme cu capul, doar ca la vremea aceea era nediagnosticata. Mama ma invata sa inghit orice mizerie cu capul plecat si sa o iert pentru ca e mama sotului meu si ii datorez macar atata respect!! Iar eu auzeam ceva de genul: "rahat cu ochi", "vrajitoare care face farmece cu tot neamul de olteni afurisiti", "fac zona zoster daca o vad". Si mai stateam si in aceeasi casa!!! Si toate supararile pentru ca eu aveam salariul de 3 ori cat al ei, fiul ei nu avea servici pentru ca nu gasea nimic sa ii placa si era mai bine acasa, dar tot eu gateam si faceam curat...Cand am incercat sa ii spun otului ca soacra are ceva probleme nu ma credea, imi spunea ca sunt inchipuita, ea e bine intentionata, el nu aprecia la fel ca mine iesirile ei. Cand a inceput sa imi arunce lucrurile am plecat la mama cu tot cu sot, dar el tot nu era foarte convins, pentru ca se ducea pe ascuns la ea ca sa ma barfeasca (ca am amanti, ca vreau sa fac o facultate etc.). Iar eu niciodata nu am ripostat, am ales sa ignor, pana cand am cedat psihic si am cerut divortul.
La a 2 casatorie am tinut cont de procedura unei cunostinte mai cam de la tara, care a spus ca l-a incercarile soacrei ei de a le controla viata i-a spus direct in fata, din prima, ca pana la casatorie a hotarat ea pentru fiul ei, de la casatorie i s-a terminat contractul si daca au nevoie de sfaturi i le cer, pana atunci sa o lase in pace ca ea hotaraste; si nici macar nu a purtat manusi. Mi-a argumentat ca soacrelor, daca le dai un deget iti iau toata mana, asa ca nu e bine sa ''discuti'' cu ele, ci sa le spui in asa fel incat sa inteleaga ca trebuie sa o ia ca atare si nu e loc de comentarii.
Asa ca nu m-am ferit sa ii spun soacrei mele ce nu imi place si sa nu mai faca si am fost ferma pe pozitie la crize. L-am avut alaturi si pe sot, care a inteles ca poarta o parte din vina, pentru ca el trebuia sa fie tamponul intre noi si nu a stiut sa ii explice mamei lui in asa fel incat sa il ia in serios. Asta mi-a spus soacra mea cand a vazut ca 3 luni nu am mai vorbit cu ea nici eu nici sotul. Ne-a sunat si si-a cerut scuze!!!! A spus ca atunci can sotul meu i-a spus sa nu mai faca sau sa nu mai spuna una si alta citez, "nu a vorbit serios".Eu i-am subliniat ca sunt adepta dialogului si ca isi poate da cu parerea din cand in cand, dar doar atat. Asa ca de 7 ani ne comportam civilizat, dar am auzit ca ma vorbeste de bine in general, atata ca eu sunt cam rece pentru ca nu pot sa uit si respectiv, nu pot lasa garda jos niciodata.
Sunt adepta principiului sa invat mai intai din greselile altora si apoi din ale mele....de aceea am scris aceasta polologhie, poate foloseste si altora, pentru ca functioneaza.
simali spune:
quote:
orice soacra este o femeie obisnuita, numai ca ea nu a aflat inca
quote:
Asta mi-a placut cel mai tare. O sa tin minte pentru cand o sa fiu soacra.
Mi-a placut si programul tau in pasi, numai ca trebuie sa ai niste nervi al naibii de tari ca sa suprapui melodia preferata peste ce spune soacra. Pentru ca asta inseamna ca esti capabila sa stai si sa privesti cu interes in timp cea ea debiteaza ineptii. Iar mie-mi pufneste capul ca un samovar din secunda doi in care se anunta in vizita...
Pasul 1 este insa de notat. Eu nu pot s-o incadrez pe soacra-mea in nici o categorie pentru ca nu ai prins si situatia in care e total sarita de pe fix...
alice
claujro spune:
Eu am o relatie de aparenta toleranta cu soacra-mea, m-a ranit foarte tare pe o perioada lunga de timp, poveste lunga...nu detaliez. Totusi nu ma pot gandi decat ca am un baiat si ca voi fi si eu soacra...si ca nu voi fi pe placul norei. Ce ma fac atunci daca nu voi reusi sa-i intru in "gratii"? Sincer, mi-e teama de momentul asta... Noroc ca are doar 3 ani, deocamdata si e inca al meu.
Claudia