Aventura nasterii lui Anaïs Clara
Raspunsuri - Pagina 3
bibi spune:
cred ca totce era de spus la adresa ta s-a spus deja.
ce cuvinte de lauda sa-ti mai aduc!!!!
primul lucru la care m-am gandit, nu stiu de ce, a fost ca Anais deja a iesit din mediocru, primul ei pas in viata a fost unul special, spectaculos, deosebit! mie mi-e clar ca e un copil deosebit cu un destin special. Poate m-am tacanit.
vilma spune:
Olo, felicitari mamico pentru curaj!
Sa-ti traiasca copilasii si sa va bucurati unii de altii.
Si vrem urmarea povestii!!!!!!!!!!
nicol74 spune:
Olo nu m-am putut abtine sa nu scriu si eu ceva ...
Esti grozava tu dar bebe micutz mai ales !
Nicoleta
Andrada spune:
Extraordinar Mihaela,
sa va traiasca fetitza. Doamne la cita lume o sa tot povesteasca ea aventura nasterii ei! Sinteti grozavi!
Sa fiti sanatosi si fericiti!
Andrada
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele
ralu spune:
oLo, nu ne povestesti si restul aventurii? Cand te lasa bebelusa, desigur!
Multa sanatate!
Ralu-mamica Ioanei
dienuca spune:
Mihaela ... bravo voua. Tu ca nu te-ai panicat si piticutei ca a stiut ce vrea.
Doamne, ce poveste, nu-mi vine sa cred. Si amuzanta in acelasi timp. Tot timpul cat am citit-o am ras cu gura pana la urechi (bine ca eram singura in birou).
Multa sanatate tie si lui Anais, dar si lui tati si Emmei.
Diana
cl spune:
Olo, m-ai lasat fara cuvinte! Esti o super curajoasa, iar Anais, sunt sigura, este un copil deosebit! Va doresc tot binele din lume si astept, cu nerabdare, continuarea!
si ,
Claudia si Alex (4 ani si 5 luni)
Claudya spune:
Mai,dar hotarata fetita ta,nu gluma!!!Iar tu...o curajoasa !!!Stie ea de ce te-a ales sa-i fii mamaica!!!
FELICITARI!!!Si tot binele din lume voua si micutei!!!
Vrem si continuarea!!!!
oLo spune:
Iata si continuarea. Nu asa de interesanta ca prima parte.
Va multumesc la toate pentru gandurile voastre. o sa le pastrez in cutia de amintiri a Anaïsei. Cand va fi la varsta sa inteleaga, cred ca-i vor face placere.
In timp ce stau in sala de travaliu sunt cam ignorata. Deh, tot personalul e debordat. Mor de sete. Tot rog pe cate o asistenta care intra sa-mi dea apa, dar cica nu am voie. Trebuie mai intai sa fac nu stiu ce control, si poate doamne-fereste trebuie sa fac anestezie pentru nu stiu ce. Nimeni nu ma lamureste. Vine anestezistul imi pune o gramada de intrebari si completeaza un dosar. Mai vine o asistenta si-mi ia sange pentru analize. Perfuzia ma deranjeaza. Noroc ca se indura o Sage-Femme de mine si ma lasa sa ma duc la toaleta. Trece timpul… mor de sete. Fie ce-o fi… eu beau apa ! Noroc ca aveam sticla in bagajul adus de Virgil. Saracul a alergat tot drumul pana la spital, neavand rabdare sa astepte autobuzul !
Imi sun parintii si le spun vestea cea buna. De emotie, mama n-a prea inteles ce s-a intamplat. Era prea fericita sa afle de nepotica. Abia peste cateva zile va intra in panica :).
Pe la 6 seara ajung la spital si Emma cu bunica-sa. Nu li se da voie sa intre la mine. Asa ca sunt nevoita sa ies eu pe culoar. O iau pe Anaïs cu mine sa ma mandresc cu ea. La plecare, Emma sa prinde de picioarele mele si incepe sa planga. Nu voia sa plece. Saracuta, cat s-o fi speriat si ea !
In fine, pe la 8 seara mi se aduce si mie de mancare !!! Nu mancasem nimic toata ziua ! Eram lesinata de foame !
In cele din urma se indura cineva de mine si ma ia de pe masa de travaliu. Care nu era de loc comoda. Ajung intr-o camera unde sunt ingramadite 3 paturi. O caldura infernala. Parca sunt la incubator ! Inca nu s-a eliberat nici un salon, asa ca noaptea o vom petrece aici. Cica mai sunt 5 lauze cu BB care asteapta transferul in saloane.
Nu va spun ca a fost cumplita prima noapte. 3 bebei in salon care plangeau fiecare in ritmul lui adica exact cat sa umple toata noaptea. Parca se vorbisera intre ei !
In fine, dimineata, dupa o noapte de nesomn, mergem sa li se faca toaleta la bebei.
Pe la 14 suntem transferate in saloane de cate doua paturi. Faine saloane. La fiecare doua saloane este cate o camera pentru schimbat si facut toaleta la BB. Fiecare salon are baia propie. Dar… nu stiu de ce, nu ma simt in largul meu aici. E prea spitalicesc ! Si groaznic de cald. Bate soarele in fereastra ! Va trebui sa ma obisnuiesc totusi.
Pe la 6 seara sunt anuntata ca pot fi mutata in fine la clinica unde trebuia sa nasc ! Vai cat ma bucur ! Abia astept ! Vine si sotul si-i dau vestea cea buna ! Imi strang bagajul si astept ambulanta.
Pe la 8 vine si ambulanta. O masina care pare ca se dezmembreaza la primul hop ! Mi se incarca bagajele pe pat, eu o iau pe Anaïs in brate si plecam cu ambulanta. (ulterior am primit factura de la spital. Pentru o zi jumate, ni se cer 635€ !)
Nu povestesc drumul. In principiu nu era distanta mare, dar soferul nu stia bine pe unde s-o ia, am nimerit si pe o strada barata, am ocolit o gramada… in fine ajungem la maternitate. Aici parca picasem de pe luna ! Nimeni nu stia nimic. Si doar ei dadusera telefon, zicand ca ma pot primi ! In cele din urma dam peste persoana care a dat telefon, situatia lamureste si primesc un loc intr-un salon. Desi initial ma gandisem sa cer camera individuala, a trebuit sa ma multumesc cu o camera dubla, dat fiind lipsa de locuri.
In fine, pot face primul dus. I se aduc scutece si necesarul de toaleta pentru Anaïs. Eu ma instalez in pat si… adorm dusa !
A doua zi, evident ca Anaïs a fost vedeta maternitatii, toata lumea afland povestea ei. S-a perindat pe la noi in salon aproape tot personalul maternitatii ca sa asculte in direct ‘aventura’. Ma durea gura de atata vorbit. Si se mirau cu totii cat de repede mi-am revenit (nici nu se mai vedea burtica) si ca nu am avut nici o desirare nici nimic. Cu doctorul chiar faceam misto: daca va urma al treilea, ce ma fac? Ca acum s-a intamplat ce s-a intamplat, prima nastere a avut loc cu 3 saptamani mai devreme... Asa ca in cazul al treilea, voi sta la spital toata luna a 9-a. Pentru siguranta :)
Au urmat prima baita adevarata pentru Anaïs, baita imortalizata de tati. Cantaritul, primele analize si tot tacamul.
Duminica, pe 1 iunie, am plecat acasica, gata sa incepem impreuna o noua viata, care se anunta foarte interesanta.
A! eu n-aveam altceva de incaltat decat papuci. Ca asa am plecat cu ambulanta, in papuci si-n halat. Pana sa se 'indure' sotul de mine sa-mi aduca haine si pantofi!!!
Anaïs e un copil extrem de cuminte, aproape ca doarme toata noaptea, ziua e destul de mult treaza si ne cerceteaza curioasa cu ochisorii ei mari si cenusii. Si e o zambareata si jumatate. Stiu ca deocamdata e numai zambetul de ingeras, dar mie mi se umple sufletul de bucurie cand o vad zambind asa.
O sa incerc sa pun si cateva poze in album.
Cu mult drag,
Mihaela
Claudya spune:
Am fost cu ochii pe tineee!!!Ca o asa poveste nu intalnesti la tot pasul.Se pare ca prin spitale ti-a fost muuult mai greu decat ce ti s-a intamplat acasa!
Bine ati revenit cu totii la locul cu pricina(acasa) si sa aveti parte de tot ce e mai bun!!!