femeia= mama sau provider ?

Elise spune:

Sabina, ,

io-s mama incepatoare shi panicata, cu calculele mele cu tot.

Elise & BBLisa

Sabina spune:

sa-ti zic un secret sau mai bine nu??

toate suntem asa, hihihi.chiar daca avem si 8 copii.

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia


Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

A_Iulia spune:

si eu zic ca e putin invers - primii 2 ani nu am avut nici o problema cu fii-mea. Dupa 2 ani a inceput sa sufere ca plec la servici si sa planga cand plec (de fapt dupa 2 ani jumatate mai mult).
Poate depinde de copil....poate depinde si de cine ramane cu el...habar n-am. Insa daca ar fi sa doresc, cei 2 ani de CIC mi s-ar parea mai folositori acum, cand este in etapa cand acumuleaza si invata cel mai mult.

Imi amintesc insa ca mie mi-a fost foarte greu sa ma rup de ea (avea vreo 3 luni). Ea era bine-mersi. Si pana a facut ea 1 an eram paranoica, stresata...
Eu am avut noroc de mama si ex-soacra - incredere oarba in ele.- m-au ajutat enorm.

Monica, cand bona o platesti cu 5% din cat castigi, calculele de mai sus n-au nici un rost. Insa nu e vorba neaparat de bani aici. Este vorba ca tu personal sa te simti bine cu tine. Este chiar asa de greu de inteles ca unele femei doresc sa-si depaseasca limitele de mama si sa-si construiasca o cariera? chiar pornind de la office-management sau orice altceva? Eu cred ca trebuie respectat fiecaruia dreptul de a alege cum sa-si traiasca viata.

Inca ceva. e greu sa-ti stabilesti asa strategia pe termen lung: ca stau 2 ani, sau 5 , sau 9 acasa.
Cine stie cum vei gandi peste 2 luni.
Important este sa faci acum ce simti - simti ca nu te poti rupe de BBLisa, stii ce ai de facut. Ai sa simti altfel candva- ai sa schimbi singurica.

si chiar ar fi interesant un subiect - copiii casnicelor sunt mai echilibrati psihic decat ai mamelor ce lucreaza?

Adina + Olivia Karla 04.03.2004

anabordea spune:

In primul rand vreau sa te felicit pentru fetita si sa-ti spun ca ma bucur tare ca stiu cat ai dorit-o. E o scumpica si ma bucur ca si-a ales o mamica si un tatic care s-o iubeasca asa tare.
Eu sunt mama de 2 bucati fete cucuiete care au 3 ani, respectiv 1 an si o luna. La ambele am lucrat pina sa nasc ( cu 2 sapt inainte la prima am luat CO iar la a doua nu am mai apucat ca am nascut a doua zi de cand am ramas acasa) si am inceput serviciul cand aveau 3.5-4 luni. Si nu a fost nici o problema, chiar pe prima am alaptat-o pana la 1.5 ani iar pe cea mica inca o mai alaptez...Daca stateam acasa cu 8 milioane si cu salariul sotului era grav, iar dupa 4 luni de stat acasa, cand esti o persoana activa sigur o iei pe miriste. Si copiii mei sunt echilibrati si ne iubesc f tare pe amandoi, ca din momentul in care venim acasa suntem parinti cu norma intreaga (chiar si overtime ). Si sa va spun ca stiu n mame care au stat acasa 2 ani si lasau de izbeliste copiii sa bantuie prin jurul lor iar ele erau pe net sau aveau altceva mai important de facut decat sa stea dupa copii . Daca as lua-o de la capat as face la fel. Cu toate ca si eu la inceput imi doream sa fiu "a trophy wife". Dar o sa mai vorbim dupa 3-4 luni.

Ana, mamica de Diana Alexia (28.02.2004) si Daria Oana (6.01.2006)
Album

Elise spune:

da, si eu am auzit de vestita "miriste"...
Ciudat e ca imi place mult mai mult sa stau cu ea si nu mi se pare foarte obositor: e adevarat ca inca doarme mult, si doarme ziua.
Iar cind nu doarme, e un bb cooperant: o plimb dupa mine, in marsupiu, analizeaza tot ce vede... comentam...
Chiar nu vad ce e asa de dramatic.
In afara de nesomnul de noapte, care se repara cu o cafea strong ca eu oricum nici inainte nu prea dormeam, si de faptul ca trebe sa-i dau papica si sa-i schimb pampershii la o ora-doua, de ce sa te epuizeze nervos kupilul?!

Asta cu lipsa viata sociala... nu prea resimt, oricum suprasolicit mobilul, ym-ul, si sint in contact cu familia si prietenii, si ne si ne plimbam de doua ori pe zi - prin Cismigiu, Herastrau....

Fine, poate nu stiu eu ce ma asteapta - oi avea si tu dreptate.
Ne auzim in doua trei luni....

Elise & BBLisa

viviana spune:

In primele luni din viata unei proaspete mamici se manifesta emotii nemaintalnite pana atunci. Emotii de tot felul.
Trebuie sa mai treaca alte cateva luni pana sa le poata structura si face fata, pana se obisnuieste cu bb, cu un nou stil de viata, cu alt mod de a privi lumea.

Cand a implinit fata mea 6 luni am stat si m-am gandit foarte bine la ce este mai bine pentru ea.
Asa ca 1 luna mai trziu am facut rost de o bona si m-am dus la serviciu.
excedata de rutina zilnica am redevenit, incet, incet eu insami si am reusit sa-mi recapat increderea in potentialul meu.

A fost foarte bine, nu am avut absolut nici o problema de nici un fel, cu toate ca erau zile cand ajungeam acasa la ora 7 seara. au fost si sambete cand o luam cu mine la serviciu.

Problemele au aparut pe la 2 ani si un pic. Inainte cu un sfert de ora de a ajunge acasa isi punea perna in fata usii de la intrare si ma astepta fara sa scoata un cuvant. Oriunde ma duceam ma urmarea prin casa si chiar si atunci cand eram la baie statea in fata usii.

Cu multa grija si multa dragoste s-au rezolvat incet, incet. apoi la 3 ani am dat-o la gradi, unde i-a placut si nu au fost probleme.

In schimb cand a intrat in clasa intai am renuntat pentru un an la serviciu. Pentru ca din punctul meu de vedere atunci a avut ea nevoie mai mult de mine, de dragostea, afectiunea si indrumarea mea.

Daca ar fi s-o iau de la capat la fel as proceda.

Sotul meu oricum castiga mult mai mult decat mine. Alegerea mea nu a fost facuta din perspectiva banilor, dar ne-a ajutat un an mai tarziu cand fiind el intre 2 joburi a stat pe tusa 7 luni pana si-a gasit ceea ce dorea. Luni in care am fost alaturi de el, l-am incurajat si ne-am descurcat din ceea ce castigam eu.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

anabordea spune:

Nu e mare filozofie cu schimbatul scutecelor si plimbatul prin parc sau hranitul copilului, doar ca tu vei avea un program "la trei ore" ca sa zic asa, ce nu se va potrivi in veci cu al nimanui cu care sa "socializezi", fie si din familie si usor-usor ai sa vezi ca oricat ti-ai iubi copilul si oricata placere ti-ar face sa ai grija de ea, asta nu e totul. Nu e vorba ca te-ar termina nervos dar va fi o rutina de care ai sa vrei sa mai scapi, sa mai vezi si tu fetze noi. Si in plus, lipsa banilor cu care te-ai obisnuit o sa-si faca simtita prezenta, activitatea de la servicu la fel, iar noptile alea de nesomn or sa se adune (eu deja am la activ 3 ani !!! in care nu am mai avut o noapte legata ca trebuie sa ma trezesc sa alaptez-adica ma culc pe la 12.30-1 si ma scol la 7 dar cu 2 treziri intre- si ma mai si scol dimineata sa plec la munci si cafeaua aia strong e la ordinea zilei. Si stai ca esti la primul dar la al doilea sa vezi!!! Ca grijile alea de schimbat, hranit, plimbat si jucat cu cupilul vor fi X2. Crede-ma ca daca asa ziceam si eu la inceput, ca am sa stau cu copilul mult si bine, dar dupa cateva luni o sa vezi tu...Nu contest, poate tu ai sa fii altfel ca, deh, avem probabil alta optica, dar ma indoiesc, mai ales ca ai fost un om tare activ pina acum. Iar aia 10 milioane pt copil sunt fara alte cheltuieli de intretinere (curentul va costa mai mult, apa la fel, detergentul idem, ma rog lucrurile marunte, dar la diversificare sa vezi ca fructele sunt scumpe si tre sa le iei proaspete si eventual zilnic si mai si arunci din ele ca nu vrea cupilul..ehe), dar toate se vor adauga si la cheltuielile voastre si ale casei si tot va trebui un buget extins. Plus jucarii si lucruri ca bb schimba 4 toalete pe zi- mai ales la diversificare ca se face ca porcul pe ele- si mai si raman mici de te ia ameteala ca nu lea-i purtat prea tare..(si e 150000 un body numai)..si nu de fitze...ma rog, eu acum incerc sa-ti prezint aspecte pe care le vei afla tu pe parcurs. De aia zic, lasa timpul sa vorbeasca, tu fa ce simti pentru moment! bbLisei si parintilor care o iubesc atat.

Ana, mamica de Diana Alexia (28.02.2004) si Daria Oana (6.01.2006)
Album

lili81 spune:

Eu cred ca faza cu job-ul de 12 ore pe zi si delegatii saptamanal pune in pericol si relatia cu sotul, nu numai relatia mama-copil.
Si faza cu piscina la casa de la munte mi se pare un pic exagerata, mai ales ca bb oricum nu e constient de toate astea. Adica mi se pare ca ai pierde prea mult pt prea putin.
Nu am copii, dar asa vad eu situatia.

Daca ar fi presanta partea financiara, ar fi alta tb....mai ales ca pt unii oameni 10 mil/luna inseamna o suma colosala.



http://pg.photos.yahoo.com/ph/liliana_ignat/my_photos

lucia3 spune:

NU
copii au nevoie in primul rind de mama,mai ales ca ea e si cea care in multe cazuri alapteaza
cred ca sunt si tati care si-ar indeplini cu succes misiunea
eu daca as fi in situatia de a cistiga cu mult mai mult decit sotul meu si as mai avea si un servici de 12 ore sau delegatii m-as gindi bine inainte
trebuie sa te simta copilul pe care-l faci ca doar nu-l nasti DOAR CA SA POPULEZI PLANETA

country girl spune:

Elise, eu sunt si mama si provider. Provider pentru ca asigur prin salariul meu venitul intregii familii. Mama pentru ca raman mama fetei mele de 18 luni chiar daca merg la serviciu 8-9 ore pe zi.
Planurile dinainte de nastere nu s-au potrivit in cazul nostru cu cele de dupa. Mai precis, proaspat mutati in alta tara si dependenti financiar de venitul meu, am negociat cu tatal sa ma intorc la serviciu si sa ramana el cu fetita acasa pana implineste aceasta un an, urmand ca de la un an sa o dam la cresa. Cu o saptamana inainte de a ma reintoarce eu la serviciu, dupa 6 luni de concediu de maternitate platit 100%, tatal m-a anuntat ca trebuie sa dam fetita la cresa, ca el nu sta cu ea acasa. Trec peste detalii, cat de greu gasesti aici un loc la cresa - am avut noroc sa gasesc unul, dar n-am sa uit niciodata faptul ca atunci cand imi era mai greu m-a dezamagit luandu-si inapoi cuvantul dat!
A fost anul cel mai greu pentru mine: fetita a trecut prin toate bolile asociate intrarii in colectivitate, eu am facut o depresie foarte urata din care am scapat cu greu.
Situatia actuala: fetita merge in continuare la cresa, s-a adaptat repede si foarte bine, eu merg in continuare la serviciu, tatal ei continua sa nu aiba nici un venit dar se ocupa foarte mult de fetita. Nu i-am pus valiza in usa dar nici relatia noastra nu mai e ca inainte de a avea copilul.
Edit: am scris toate astea ca sa exemplific ca nu exista retete universale pentru toate cazurile iar eu una nu ma simt in masura sa dau sfaturi transante.
Parerea mea este sa faci asa cum simti tu ca e mai bine pentru voi trei.