De când a încetat munca sa fie munca?

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=6959&art=202&cHash=60cdb7898d



Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

Elise spune:

foarte adevarat.
ideea e ca de mmulte ori "politica companiei" e de asha natura incit se incearca prin toate mijloacele sa te convinga ca faptul ca esti angajat de mareatza corporatzie este cel mai important lucru care ti s-a intimplat vreodata - in afara de a te fi nascut, desigur.

Daca esti mai labil psihic, chiar crezi asta...si dupa primele 6 luni.

Elise & BBLisa

mandyksch spune:

Adevarata problema este, ca in munca asta de 7 zile din 7 si nspe ore pe zi, nici nu observam ca a trecut viata pe langa noi, ca ne-au crescut copii (i-au crescut altii), ca petrecem max doua ore pe zi cu cei dragi noua. Si am senzatia ca nu se merita sa ne sacrificam 100% pentru binele companiei la care lucram, ar trebui sa avem grija si de viata noastra privata.

Mandy si Krisztián (23.10.2005)

olim spune:

eu cred ca nici o companie din lumea astea nu merita mai mult timp decat familia si cei dragi tie, chiar pentru o groaza de bani.
Parere personala

ellej spune:

Eu de multe ori imi reprosez ca nu sunt foarte ambitioasa profesional, adica desigur ca trebuie si vreau sa muncesc si am anumite pretentii materiale, dar nu am aspiratii de cine stie ce posturi inalte.

Insa pentru mine munca e doar un mode de am castiga existenta si dorinta mea e sa am un mediu placut, sa nu ma omor cu munca daca se poate si sa am un salariu bunicel. Nici nu vreau prea mult, nu?

Si vreau sa am mai mult timp pentru , eventual poate sa-i facem un surior sau o fratzioara...

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

Alynutza spune:

Foarte adevarat articolul. Trist.. dar adevarat. Si eu consider ca asa este normal. Muncim pentru ca trebuie, pentru ca avem nevoie sa ne oferim un oarecare confort. Insa de multe ori se depaseste aceasta notiune, si ajungi sa muncesti 24/7/365, si sa nu mai ai timp efectiv sa te bucuri de viata. As vrea sa inteleaga si angajatorii nostri ca angajatul este si om, ca are nevoie sa si traiasca, sa stea si cu familia, ca nu este un robot de birou, la dipozitia companiei 24 din 24... Problema este ca multi angajati chiar cred asta, stau ore si ore peste program pentru a fi remarcati si promovati... si atunci evident ca asta devine modelul normal de angajat...

eimotto spune:

Munca a inceta sa mai fie munca cu mult timp inainte. Cand pentru a avea un salariu foarte bun trebuia sa faci toate aceste sacrificii.De multe ori vria te cuprinde de tanar, cand inca esti singur si te obisnuiesti asa.
Acum a devenit un model pentru multi, inclusiv pentru angajatori. Daca nu esti "disponibil la un program de munca prelungit" esti descalificat din start. Ce pacat ca noi oamenii nu stim sa ne oprim la timp. Unori, din cauza unor intamplari nefericite, poate crize conjugale sau poate chiar probleme de sanatate incepi sa te intrebi de ce nu ai stiut sa iti traiesti viata pana atunci. E foarte greu sa ai si acel confort financiar pe care ti-l doresti dar sa iti traiesti si viata.
Ca sa imi spun si eu oful...am lucrat intr-o firma unde sarcinile veneau una dupa alta, una noua inainte sa termin una veche. Orele de munca erau de la 9.30 pana seara la 22. Copilul mic pe care il aveam acasa uneori nu il vedeam cu zilele treaz. Pana aici totul a fost bine si frumos. Pana cand am hotarat sa il fac si pe bb 2, continuand munca la fel (bine, poate plecam la 21 nu la 22). Intradevar vorbe de incurajare am primit si "sa spun cand nu mai pot" dar sarcinile veneau in acelasi ritm. Pana intr-o zi in care am fost la control si dr. a vazut ca eram in pericol de a pierde sarcina. M-a internat de urgenta in spital. Eh, acum sa vedeti ca angajatul "de baza" a devenit omul care "i-a dezamagit" si din cauza caruia "se pierd bani". Am pus toate aceste vorbe pe seama faptului ca intr-adevar nu este foarte placut ca un om de baza sa dispara din structura de azi pe maine. Dar pe de alta parte nu mi le pot scoate din suflet si din minte...Si nu cred ca ma voi intoarce la munca la 3 luni dupa ce nasc (asa cum aveam de gand). Pentru ca eu si copii mei meritam mai mult. Si cand ma voi intoarce la munca (pentru ca o voi face) sper sa nu mai repet greselile pe care le-am facut.

Mamica de Iulia (06.02.2004) si 27+

ellej spune:

E drept ca si eu m-am intors si eu cand bebe avea 4 luni si jumatate si m-am bucurat, pentru ca nu eram obisnuita sa stau mai tot timpul in casa si doar sa am grija de copil + menaj. De la 3 ani practic, de cand ne inregimentam intr-o forma sau alta de invatamant suntem obisnuite sa facem ceva, sa invatam, sa ne deplasam zilnic undeva.

Si la mine volumul de munca a crescut simtitor si ajung seara pe la 7, 7 si ceva (ca mai fac ceva cumparaturi), ceea ce unora poate li se pare bine, dar eram obisnuita cu ajunsul mai devreme. Deci mai am totusi vreo 2 ore jumate de stat cu familia (+ vreo ora jumate dimineata, iata cum trece viata ).



Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

simali spune:

Eu am lucrat acum ceva ani intr-o multinationala de fite. Lucrurile stateau cam asa:
Toata lumea venea la birou la ora 8,30. Pana pe la 11-12 se tragea mata de coada prin colturi. De pe la 11-12 brusc toti incepeau sa lucreze asiduu. Desigur se facea 7 seara si nimeni nu terminase sarcinile zile. In tot acest timp se pufnea si trasnea pe problema "sunt ocupat, nu-mi ajunge timpul sa termin, etc.". Promotorii acestui tip de "organizarea muncii" erau in special barbatii.
Mi-a luat ceva timp sa le inteleg rationamentul dar el este, in mare urmatorul:

- seful vine oricum la ora 10 si nu are rost sa ma zbat daca nu ma vede nimeni.

- seful apreciaza oamenii care stau peste program - deci daca sunt eficient si-mi termin sarcinile de serviciu in 8 ore se va spune despre mine ca la ora 5 "rup poarta" si toata lumea v-a spune ca ma comport ca un angajat de la stat.

- oricum acasa sotia mea mi-a calcat deja camasa pentru a doua zi, mancarea este facuta, asa ca daca ma duc repede acasa o sa-mi traseze sarcini (gen de dus gunoiul, facut piata, pus rufele in masina de spalat) asa ca mai bine ajung acasa la 8 seara si toata lumea ma trateaza ca pe un erou. "Sunt frant de oboseala".

Este tragic ca nimeni nu face calcule de eficienta; s-ar vedea atunci ca daca un angajat sta zilnic peste program el consuma resursele companiei - curent, apa, caldura - ceea ce duce la cresterea cheltuielilor generale.

Pe de alta parte, daca totusi cineva TREBUIE sa stea zilnic peste program e un semn clar ca de fapt este necesar personal suplimentar iar compania economiseste exploatandu-te pe tine.


alice

eimotto spune:

De aia "pierd bani" astia de la mine. Pt ca acum tre sa angajeze mai multi in locul meu

Mamica de Iulia (06.02.2004) si 27+

diana21 spune:

Exact asta m-a frapat si pe mine in Austria. La 6 fix se inchideau toate magazinele, la 1.30, pauza de masa, de Sf, Ioan, inchis peste tot...Pai, in conditiile astea, sa ma mai mir ca acolo toti vanzatorii sunt veseli si amabili? Nici nu mai pot sa ma supar pe astia de aici, amaratii...ca nu mai au casa, masa, nimic!

Eu, poate am avut noroc,poate m-am orientat bine, dar am un program super. E mult de munca, uneori nu apuc sa merg la masa sau sa fumez cateva ore bune, dar la ora 14.00 fix am plecat. Lucrez intr-un domeniu care e foarte, foarte stresant si obositor, dar nu ma simt exploatata deloc. E adevarat ca la 6.00 dimineata incep ca pe banda rulanta, prima pauza o am pe la 7, dar exact asta ma tine acolo. Ca plec la doua, am toata ziua pentru copil si pentru mine, am timp sa ma mai bucur de o groapa de nisip in parc, de un tobogan...

Nu as lucra niciodata pana la 7 seara! Pana la urma, cred ca si noi suntem vinovati. Romanul este, in general, putin cam speriat ca o sa-si piarda job-ul daca isi cere drepturile. Legile sunt in favoarea noastra si cu toate astea, majoritatea sunt sclavi, accepta zeci de ore in plus, uneori neplatite, lucreaza de sarbatori...nu stiu ce sa zic, dar poate totul tine de atitudine. Si de eficienta, ca zicea cineva mai sus ca in multe locuri se trage matza de coada pana la pranz. Daca ar incepe munca la 8 sau la 9, si si-ar face treaba, nu cred ca le-ar mai cere cineva sa stea pana noaptea.

Ianca Printesica si Super Mamica

Ianca Nasturica
Poze mai vechi


www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii

Dialoguri strumfesti