Depresia postnatala,cine s-a confruntat cu ea?
Raspunsuri - Pagina 3
speed spune:
cred ca foarte multe mamici se confrunta cu ceea ce se numeste "baby blues"(nu stiu cum sa traduc in romaneste) adica episoadele acelea de plins din senin,iritabilitate,etc dar pentru o perioada mai scurta de timp si nu necesita tratament.depresia postnatala e mult mai serioasa si se pare ca evolueaza din aceste "baby blues" la anumite persoane.din pacate atit in Romania cit si in strainate (vezi celebra lupta Tom Cruise-Brooke Shields) nu se ia atit de in serios cit ar trebui-sau dimpotriva se ia prea in serios si se ajunge la stigmatizarea persoanei respective "bolnava cu capul" si alte dragalasenii.eu cred ca e foarte important sa se discute situatia cu partenerul(si nu numai) in mod onest si sa se caute ajutor de specialitate.
amyarabella,ma bucur ca ai depasit episodul,numai bine
eunice78 spune:
Nikole, sa inteleg ca tu esti gravida acum si ai o stare proasta?
Ca dk e asa, desi nu intra in categoria depresiei postnatale ( cauze diferite), sa stii ca eu am trecut prin asa ceva inainte sa il nasc pe primul copil. Eram in 30 sapt de sarcina, sotzul a plecat intr-o delegatie la nemti, singura mea ruda din Bucuresti era plecata in Anglia iar dr cu care urma sa nasc era in Belgia.
In a patra zi, in care eram singura m-au apucat damblalele: nu am mai dormit deloc. Dupa 48 h de nesomn, la 3 dimineatza am iesit in fata blocului sa iau aer, sa ma plimb. Si cum stateam eu asa, am realizat ca nu e bine ce fac, ca sunt totusi in Bucuresti si ca nu sunt in sigurantza afara, singura la ora aia.
La 4.30 am sunat-o pe mama sa o intreb ce mai face. Saraca, s-a prins ca ceva nu e ok si la 11 era la mine(in vdtiile in care sta la 350km , a venit cu ocazia).
Apoi a venit si sotzul meu dar eu nu puteam sa dorm deloc, imi tremurau picioarele, nu stateam locului o secunda si eram convinsa ca am luat-o razna. Pana cand am sunat- intr-o noapte, la 3 pe dr mea. Care m-a linistit spunandu-mi ca nu sunt nebuna, ca si alte femei au atacuri de panica in timpul sarcinii. Si l-a invatat pe sotzul meu sa imi faca masaj.
Dupa nasterea asta nu am avut nimic, insa dupa a doua nastere, cand eram singura cu amandoi copii si cel mare a fost bolnav, eu epuizata, am avut cateva nopti in care ma trezeam bocind,pentru ca ma simteam coplesita. Bine ca a trecut.
TOMALAVINIA spune:
Dragi mamici, ma inscriu si eu! Si dupa prima nastere si dupa a doua am trecut prin nesuferita depesie postpartum! Acum, dupa a doua nastere, a fost mai pronuntata, plingeam din orice, orice ma deranja, ce mai.... eram tare sensibila. noroc cu Mariutza mea, ca ea ma facea sa rid si tot ea m-a ajutat sa ies din ea! mai sunt zile rele cind imi vine sa urlu, dar trec!
amyarabella, felicitari ca ai scapat cu bine de ea!
Dupa prima nastre am scapat de ea dupa ce am intarcat-o pe Maria. Si a fost de mare ajutor orele de aerobic la sala!
Sanatate si sa fiti fericite! Puiutii nostri au nevoie de mamici zambaretze!
amyarabella spune:
quote:
Originally posted by speed
cred ca foarte multe mamici se confrunta cu ceea ce se numeste "baby blues"(nu stiu cum sa traduc in romaneste) adica episoadele acelea de plins din senin,iritabilitate,etc dar pentru o perioada mai scurta de timp si nu necesita tratament.depresia postnatala e mult mai serioasa si se pare ca evolueaza din aceste "baby blues" la anumite persoane.din pacate atit in Romania cit si in strainate (vezi celebra lupta Tom Cruise-Brooke Shields) nu se ia atit de in serios cit ar trebui-sau dimpotriva se ia prea in serios si se ajunge la stigmatizarea persoanei respective "bolnava cu capul" si alte dragalasenii.eu cred ca e foarte important sa se discute situatia cu partenerul(si nu numai) in mod onest si sa se caute ajutor de specialitate.
amyarabella,ma bucur ca ai depasit episodul,numai bine
Da eu stiu despre ce vb daia am si scris aici despre pt ca in general ori ne este frica sa spunem ori rusine sa nu ne creada lumea nebune.Am citit multe despre asta si am vreut sa le ajut macar cu vb bune pe mamicile sau viitoarele mamici sa stie macar ca nu sunt nebune si ca nu sunt singurele care trec prin asta si mai ales ca trece.
Va doresc sanatate la toate si mai ales la bebi vostri toti
Bebe Stefan si mami amy
lilina spune:
ohohoho...si ce depresie
ma enerva toata lumea
sotzul mi-o baga pe ma-sa pe gat si eu vroiam sa stau doar eu
si cu pitzi al meu
dar mi-a trecut...relativ
Lilina si 
Vlad - Alexandru (23 septembrie 2006)
cum s-a nascut bebe 
site-ul lui bebe 
varsta lui bebe 
amyarabella spune:
quote:
Originally posted by nikole
Ohhhhh, eu trec prin ce scrieti voi pe aici ACUM...CE-O FI MAI TARZIU????
Deja ma cuprinde panica...25+
haine gravidutzaaa
Curaj Nikole pt ca sunt si parti foarte frumose care merita traite din plin .
Tu esti singura in jp ? am fost si eu pe acolo si stiu cat de ciudati sunt ...
Oricum ai incredere in tine si mergi mai departe te asteapta un bebe micut si frumos care o sa te iubeasca mai mult ca orice pe lumea asta si care o sa aiba nevoie de tine mereu.
Te
si eu si baietelul meu ai grija de tine!!!!!Bebe Stefan si mami amy
mihaol spune:
E grozav ca v-ati gandit la un astfel de subiect!!!!
Numai cand imi amintesc prin ce am trecut.....Lumea nu intelege, e f. greu sa ai rabdare cu cineva daca nu ai trecut si tu prin asta. Spun asta, pentru ca imediat dupa ce am nascut, a venit mama la noi si toate crizele mele de plans si isterie le punea pe seama incapacitatii mele de a ma controla vis-a-vis de tot ce se intampla cu mine. Poate daca epiziotomia n-ar fi fost atat de dureroasa, daca as fi avut timp sa ma odihnesc mai mult, daca Matei n-ar fi facut icterul acela de a trebuit sa faca fototerapie, daca ar fi supt in loc sa adoarma la san, daca.....
Mama a plecat in doua saptamani, pentru ca nu locuieste cu noi in Brasov si nu ma are doar pe mine, draga de ea; asa ca pentru mine a fost groaznic! Sotul meu munceste non-stop si sunt mai mult singura. Ce mai...a fost o perioada de cosmar....Singurele momente de fericire erau cele in care dormea Matei si il priveam cu lacrimi in ochi de fericire si stiam ca pentru el aveam sa fiu puternica si curajoasa.
Fetelor, o sa treaca! Eu am depasit momentul si daca eu am facut-o, o sa puteti si voi!
Felicitari pentru topic!
mihaol spune:
Matei are 1 an si 3 luni acum.
Iar eu sunt f. relaxata acum....
Ralumat spune:
Si eu am trecut prin asa ceva. Intensiv vreo 2 saptamani, mai usurel inca vreo 2....plangeam din orice. Tremuram toata cand trebuia sa-l schimb de scutec sau de haine, am plans in hohote langa cadita cand i-a cazut buricul (la 4 zile) deoarece credeam ca e prea devreme, nu ma odihneam bine si saream la cel mai mic zgomot, eram coplesita de sfaturi si indicatii si iar plangeam...eram convinsa ca nu voi reusi sa-l cresc pe David asa cum trebuie si aveam momente in care imi ceream iertare de la el ca a nimerit peste "asa o mama". La asta se adauga faptul ca ma invinuiam ca nu am avut deloc lapte la san...sau poate tocmai de-aia nu ama vut, din cauza starii psihice. Noroc ca sotul si mama au fost alaturi de mine, imi era frica sa raman singura cu cel mic . Dupa o luna, in ziua cand a plecat mama acasa si sotul la serviciu si m-am trezit singura cu el, mi-am bagat mintile in cap. Am mai avut eu accese de plans, simtindu-ma neputincioasa in crizele lui puternice de colici, dar ca la inceput...barrrrrr!
Iar despre faptul ca la noi nu este inteleasa aceasta depresie...eu nu sunt de acord. Poate ca nu ii zic "baby blues", dar absolut toate femeile ii ziceau sotului ca in perioada aia sa se poarte cat mai frumos cu mine si sa ma sustina, pentru ca "e lauza, mama" 
. Si nu stiu daca se mai mentine acum, dar la sat era traditia ca femeile maritate sa mearga la lauza sa o ajute- ea nu avea voie sa spele si sa gateasca 40 de zile. De ce oare? Tocmai pentru a o menaja si a o lasa sa se odihneasca, ma gandesc eu.
Raluca lui 
David Calin (28.11.2006)
luna a cincea
diana spune:
Si eu am avut o mare depresie la 2 luni dupa nastere...deci nu imediat. Dar acum nici nu vreau sa-mi amintesc...eram rea cu toata lumea din jur, tipam, jigneam,,,si dupa aceea plangeam ...Ma simteam urata, neputincioasa, neinteleasa...etc
Imediat dupa ce am nascut am fost bucuroasa ca bebe e bine (era prematur) si ca nu ma durea operatia...Dar la botez a fost apogeul...
Acum sunt insarcinata din nou in 33 sapt si sunt deja in depresie fiindca stau numai in pat de aprox 2 luni (risc de nastere prematura din nou). Acum ma simt vinovata fata de baiatul meu...ca nu mai pot sa joc fotbal cu el, sa merg cu el in parc...etc. Plus grija ca nu o sa ma descurc cu doi copii...de parca eu sunt singura care are \2 copii...Of, of, of...si multe alte griji..
Va pup
Diana