Infertilitate = stres si depresie

iazminn spune:

Silvy, cred ca toate ne confruntam cu aceasta problema.Si eu ma chinui de 5 ani sa fac un copil si in zadar. Problema e tot la sot. Si eu sunt un pachet de nervi. Am ajuns atat de departe incat am zis ca divortez. Dar si el ce vina are ca s-a nascut cu aceasta problema? Ca si el isi doreste la fel de mult. Oricum toate discutiile si certurile dintre noi intervin din aceasta cauza. Ii reprosez f des, cu toate ca la urma imi pare rau. Am ajuns la disperare. Chiar nu stiu ce ne-o rezerva viitorul, insa nu intrevad nimic bun.

olim spune:

ma alatur si eu voua, cu toate ca noi incercam doar de o luna sa avem beb si inca nimic.Ma ingrozesc sa citesc ca sunt printre noi, persoane care incearca de 10 ani sa tina in brate un copil si nu au reusit.Sunt sigura ca DD stie mai bine ce e bun pentru noi, dar uneori asteptarea e foarte grea.
Pana in decembrie nu m-am gandit niciodata serios la un copil, iar din ianuarie de cand incercam sa avem unul, mi se pare o gramada de timp.
Si noi am venit sa ne realizam material, dr cand ai tot ce iti poti dori dpdv material, iti dai seama ca nu esti fericit, si ca iti doresti sa ai un copil sa iti fie implinita fericirea.
Va doresc tuturor ca acest minunat vis sa vi se implineasca, si sa va tineti cat mai repede in brate comorile voastre
va pup pe toate

Gabitzu37 spune:

Fetelor, nu lasati acest subiect sa va acapareze viata, in momentele de tristete si disperare incercati sa va detasati si sa priviti problema la adevarata ei dimensiune. Suntem trecatori pe lumea asta iar tineretea este foarte scurta; intr-adevar, un copil este o minune si inseamna multe griji dar si satisfactii pe care nimeni si nimic altceva nu le poate da, insa, suntem in primul rand responsabili pentru viata noastra si datori sa o traim cat mai intens, cat mai frumos. Ne incrancenam pe problema asta si uitam sa traim, iar cand vom ajunge batrani, aproape de sfarsit, ne vom intreba ce-am rausit sa facem cu viata noastra! Poate pentru multi dintre noi este o lectie, pentru ca in fiecare zi mor copii, tineri, altii duc vieti chinuite de boli si lipsuri, iar noi ne uitam doar la cei care au mai mult si ii ignoram sistematic pe cei mult mai nefericiti decat noi! Daca DD ne va binecuvanta cu copii, fericirea va fi nemasurata, dar daca nu, doar nu o sa distrugem singurul dar cu adevarat divin pe care noi toti l-am primit: viata! Incercati sa ganditi asa: nevoia de a avea un copil se naste din nevoia de a ne darui, asa ca in loc sa-i neglijam, sa-i ranim si sa-i disperam pe cei de langa noi care ne iubesc, cu frustrarile noastre, crizele noastre de depresie, descarcarile nervoase, etc., eu zic sa ne daruim lor si altora care au nevoie, pentru ca intotdeauna o fapta buna facuta se intoarce catre noi, sub o forma sau alta! Si nu ne impiedica nimeni sa speram si sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a avea copii, dar fara incrancenare...

---

Gabi

"...sunt doar un om in cautarea unui strop de frumusete nepangarita..."

http://tt.lilypie.com/8Zg6p2.png

KITTA spune:

Feteloram gasit la tanc acest subiect ca sa ma descarc aici si nu pe sot cand vine acasa. Pana nu demult nu mi-am dat seama de unde erau toate certurile intre noi in casa: din cazua de Bb, la inceput ba ca il fugaream cand trebuia sa facem sex in perioada respectiva si bineinteles ca el ori nu avea chef ori totul se transforma in ceva mecanic. Am pierdut tot sex appealul cu care incercam sa il momensc chiar si dupa ani de zile. El saracu' nu e vonovatu', ci eu as fi, dar inca cauzele nu au fost f. clare poate acum ca am mai imbatranit si cica nu as mai produce foliculi. Rezerva ovaraiana recenta (desi si asta se mai poate modifica) o astept de la analiza din zi in zi.
Eu vreau sa fac o legatura intre infertilitate si stres, cum este titlul capitolului si spre asta as vrea sa va indreptati. ASTAZI, dupa ce am fost luata la toate cele de catre seful meu care vine in Romania o data pe an sa vada doar cifrele, mi-am dat seama cine este de vina pentru infertilitatea mea: EL! Pentru ca acum 5 ani cand am inceput firma mi-a interzis chiar sa nu raman gravida in primii 2 - 3 ani si eu f. dedicata asa am facut. Cand dupa 2-3 ani am inceput timid si cu frica sa cochetez cu BB deja facandu-mi planuri cum sa stau eu cat mai putin acasa dupa nastere, am constatat ca nu pot. De ce? STRESUL! Fiindca eu ma strecuram la dr. printre vizite de straini, telefoane clineti si altele si nu stiam cum sa aman vizitele starinilor sa nu fie in perioada cand trebuia sa fac IAS (apropos am facut 9 in total de nici nu stiu cum am reusit sa ma timp si tare ma bucuram cand picau sambata sau duminica!. Cand eram la reanimare dupa laparoscopie cu mobilul langa mine m-au sunat clientii si eu nu eram nici bine dezmortita....
Concluzie: ganditi-va bine ce merita mai mult in viata: materialul (si sa nu ai cui sa il oferi) sau mai putine sacrificii pentru asta si ami multe bucurii.
Este un subiect intr-adevar deprimant, dar cateodata ne ajuta sa ne descarcam si NU PE CEI DRAGI. Mie una de astazi mi-a trecut si stiu ca nu sotul meu este cel care trebuie sa le indure pe toate.
Hai, ca ma duc sa trag o portie de plans ca sa fiu fresh cand vine el....

silvy24 spune:

Gabitzu chiar m-a mai inseninat insemnarea ta. Si ma simt mai ok acum cand vad ca nu sunt singura caresi plage si urla ca nu poate sa faca bebe.
Eu am fost alaltaieri ca si drogata. De ce? Eram in stare de soc dupa ce o prietena de-a mea mi-a spus ingrozita ca este gravida si ca vrea sa faca intrerupere de sarcina. Evident ca dupa ce am injurat-o un pic am intrebat-o de ce vrea acest lucru. Ea mi-a spus sa nu-mi pierd vremea sa incerc sa o conving sa pa streze copilul, ca ea e 100% sigura ca asta vrea si ca "abia asteapta sa scape de porcaria asta din corpul ei". Ea are 27 de ani, dar vrea sa mai astepte cativa ani pt ca sa-si traiasca viata.
Va dati seama cum m-am simtit eu care de 2 ani jumate plang ca nu raman. Adica, mi s-a parut nedrept.
Oricum, aseara l-am programat pe sotul meu pt spermograma. Se va duce peste o saptamana si in functie de rezultat vedem daca ne mai luptam sau nu

Va pup fetelor

Tia spune:

Este o fiinta vie in corpul ei, un viitor copilas, un OM.. Poate reusesti sa o faci sa priveasca altfel lucrurile. Dumnezeule, cum e posibil???...........

galuscuta spune:

Silvy - eu zic sa nu-ti pierzi speranta si nu te gandi inca la adoptie .Asteapta analizele sa vezi unde-i buba.ai dreptate in privinta prietenei tale , dar sigur ea nu stie ce probleme se pot intampina in a avea copii ...nici eu nu aveam nici cel mai mic dubiu , si eu am facut 2 intreruperi la cerere pe motiv ca eram prea tanara (cu alt barbat , evident)dar daca as fi putut discuta cu cineva , cum sunteti voi de ex. n-as fi facut asa ceva .Ce n-as da sa pot intoarce timpul inapoi...ce mustrari de constiinta am ...
Iazminn - si mie i-mi vine de multe ori sa-i arunc in fata vorbe amare sotzului mei dar incerc sa evit pt. ca vad ca si el sufera desi nu arata
Kitta -


galuscuta

RAMONELLA spune:

Si oare cum ne putem noi detasa de stresul asta???
Ieri m-a intrebat un prieten:"Tu Ramona,o femeie ramane gravida de prima data???Adika daca ma hotarasc sa facem azi copil,ea ramane azi???"
Am inceput sa rad,si i-am explicat cum e cu ovulatia,cum e cu zilele fertile...Saracul nu mai intelegea nimic.Si are 25 de ani...Ca sa vedeti ce putine stiu barbatii despre noi...Si spunea ca nu intelege cand ii aude pe unii ca spun ca nu pot avea copii.Ca barbatu no fi de treaba..

in asteptarea gemenilor
http://tt.lilypie.com/yWG8p2.png

didi-anda spune:

Fetelor, eu zic sa nu ne pierdem speranta si sa cautam exemple bune pt noi.
un exemplu demn de admirat este LIANA 30, care, dupa 13 ani de asteptare, este insarcinata1 si niciodata nu si-a pierdut speranta si le-a incurajat pe toate fetele care aveau nevoie!
nu i-am scris niciodata, dar am urmarit tot timpul postarile ei si-am prins putere dupa ce le-am citit.
eu de 5 ani astept minunea si sunt sigura ca Dumnezeu ne va ajuta pe toate!
trebuie doar sa fim mai multumite si sa apreciem mai mult tot ce primim de la viata, chiar daca, de multe ori nu le vedem
va pup pe toate si sper sa fiti optimiste si rabdatoare!

Patryh spune:

Intru si eu in vorba pentru ca sunt deprimata ca voi. Tot timpul sunt un pachet de nervi, si acasa si la servici. La noi cica sotul meu are probleme cu toate ca din cate am citit pe net rezultatul spermogramei se incadreaza in parametrii ce i-am gasit. Mie frica ca stau asa si nu imi fac nici o analiza iar in final descopar ca eu sunt cu probleme nu el.
Ma intristez cand vad testul ca se incapataneaza sa afiseze 2 liniute. Dar tot mai sper ca barza va scapa si la noi un .
Sa ne ajute bunul Dumnezeu pe toate.
Va pup