si povestea noastra...
Am tot ezitat sa povestesc experientza nasterii lui Bogdanel, minunea noastra plina de veselie. Am citit povestile voastre minunate si mi s-a parut de fiecare data ca eu nu as putea aduce suficiente detalii, ca nu as putea descrie destul de bine in cuvinte totul. Mai ales ca in cazul nostru nu este deloc o poveste lunga.
Sunt o fire optimista si vesela si asha mi-am petrecut sarcina. A fost o sarcina ushoara si imi amintesc cu drag de acea perioada ca fiind una dintre cele mai frumoase din viatza mea. Cu mare placere imi amintesc si despre nasterea lui Bogdanel. Am fost la munca pana intr-o vineri, 15 Februarie 2002. In ultimele luni mergeam din ce in ce mai leganat cu laptopul intr-o mana si rucsacul in spate. Eram o aparitzie prin departament. Devenisem din ce in ce mai obosita si imi doream mereu sa dorm si sa citesc romane ushoare. Alte simptome neplacute nu au fost prea numeroase. Pe 15 Februarie eram foarte fericita ca este din nou vineri. Data la care trebuia sa se nasca Bogdanel era 22 Februarie, cam dupa inca o saptamana. Asha ca sambata, pe 16, m-am trezit plina de elan si de dorintza de a face curatzenie peste tot. Am muncit toata ziua, iar pe la ora 5-6 am dat si cu grebla prin curte, doar il asteptam pe iubitul nostru pui in curand si nu se facea sa nu fie totul in ordine. Mai planuiam eu si alte imbunatatziri ale situatziei caminului nostru. Seara ne-am uitat la un film la video, apoi ne-am culcat, pe la ora 12 noaptea. Nu stiu ce s-a intamplat, dar la 4 m-am trezit intr-o balta si fuga la baie. Lichidul nu s-a oprit prea curand si am realizat ca se rupsese apa. Nici o contractzie insa. Am eliminat si dopul gelatinos. Am pus mana pe telefon si am sunat-o pe mama in Romania. Ea s-a emotzionat si mi-a spus sa ma duc la spital cam dupa doua ore, iar intre timp sa o tzin la curent. M-a apucat voma si o alta problema, ceea ce a fost bine ca imi era cam frica de clisme. Am scapat, zic! M-am bagat la dus si mai-mai sa nu mai ies de acolo. Contractziile erau f. dese, la 1-2 minute. Abia am reusit sa imi trag blugii de gravidutza pe mine, sa trezesc sotzul si sa plecam la spital. Durata calatoriei pana la spital: 5 minute. Contractzii f. dese. Sotzul imi cerea indicatzii pe unde sa o ia, era tare zapacit, iar eu numai de indicatzii nu aveam chef. Cum am ajuns,aproape de ora 5 dimineatza, ma intreaba asistentele acelea tot felul de date, despre asigurarea de sanatate, numele, adresa, daca sufar de vreo alergie. Imi venea sa le dau cu ceva in cap, pentru ca aproape nu mai puteam raspunde si ma tzineam de peretzi, iar ele nu mai terminau! A venit moasa de garda, sa ma controleze. Zice: "avetzi dilatatzie maxima". Nastetzi imediat. Imi permitetzi sa va asist, sau doritzi sa asteptatzi doctorul? Ce sa mai astept, bineanteles ca itzi permit! Ma pune pe o masa si ma conecteaza la un monitor, imi pun oxigen. Imediat imi spune moasa: "daca va vine sa impingetzi sa ma anuntzatzi" Zic:"Nu", dar peste 2 minute zic ca da. Si incepe! Sotzul ma tzinea de mana si plangea. Moasa imi tot repeta: "esti foarte sanatoasa! faci totul perfect!". Ii sunt recunoscatoare pentru incurajari. Cer epidural, imi spune ca e prea tarziu, nu mai dureaza mai mult de 20 minute. Inca vreo cateva contractzii si la 5.45 am, duminica, 17 Februarie, dupa ce am petrecut doar 45 de minute in sala de nasteri, s-a nascut Bogdanel, cu 3.7 kg, 51 cm si scor apgar 10/9. Bineanteles, cel mai frumos bebelus din lume. Tatal lui a fost primul care l-a tzinut in bratze. A sunat imediat mama, pe celular, sa vada daca am plecat la spital. Spune: "ce faci?" Raspund de pe masa: "tocmai am nascut". Ea, nevenindu-i sa creada: "ce ai nascut?". Am fost foarte amuzatzi de intrebare. Ne-am sunat prietenii. Nu ne-au crezut la inceput, au spus ca glumim, cand am nascut ca abia vorbisem pe la 10 seara cu ei si nici vorba sa nasc. Am fost vedete locale in spital. Mi-au spus ca e un caz la 1000 cu o astfel de nastere prima data. Cand am ajuns in rezerva noastra, m-am simtzit ca in vacantza. M-au pus sa ma uit la un video despre ingrijirea lui bb, dar eu le stiam pe toate, citisem pana nu mai putusem, asha ca m-am simtzit ca si cand chiuleam de la scoala si m-am uitat la un film. Eram intr-o stare de euforie. I-am multzumit lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa nasc atat de usor, un bebe sanatos si minunat, aici, singura, departe de familie si in primul rand de MAMA mea, care mi-a fost intotdeauna un sprijin. Dupa doar 24 de ore mi-am cerut externarea pentru ca nu imi dadeau formula pentru Bogdanel,iar colostrul meu nu era suficient. Cei de acolo nu il hraneau, spuneau ca nu vreau eu sa alaptez, asha ca am renuntzat la o zi in plus de stat in spital. Abia asteptam sa ajung acasa. Glumim si azi adeseori spunand ca dat fiind faptul ca a doua nastere trebuie sa fie mai scurta decat prima, daca se intampla sa mai avem vreun bebe, ar fi indicat sa ne punem cortul in fatza spitalului, pentru ca daca ne mutam si vom locui la o distantza mai mare de 5 minute de spital, s-ar putea sa avem o nastere la domiciliu sau in masina. Au urmat saptamani si luni minunate, cu probleme foarte mici si ii multzumesc zi de zi lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa ne descurcam. Cel mai important lucru pentru parintzi este sa aiba copii sanatosi. Asta este ceea ce va doresc tuturor!
Ruxi
Raspunsuri
papadie spune:
Sa va dea Dumnezeu numai bucurii impreuna !
"Īn afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)
cl spune:
Felicitari! Sa tot nasti bebei! Sanatate si tot binele din lume!
si ,
Claudia si Alex (4ani si 5 luni)
Banti spune:
Asta da nastere usoara si rapida! Sa va traiasca baietelul si sa fiti sanatosi si fericiti!
Ioana
raly spune:
Bravo, Ruxi!!
Asa ceva imi doresc si eu si cred ca toate viitoarele mamici,mai ales la primul copil.Pe mine ma apuca frica numai cand ma gandesc...
Multa fericire si noroc in viata lui Bogdanel,si tie felicitari pt asa o nastere model!!!
ruxij spune:
Va multzumesc f. mult pentru urari si va doresc din tot sufletul numai bine pentru voi si copilasi.
Ruxi