vreau sa mor!!!!!

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 12

Mergi la pag.

Elise spune:

eu iti recomand sa asculti Marco Masini, Perché Lo Fai - uite www.vh1.com/shared/droplets/util/track_sample.asx?trackId=11409216" target="_blank">aici un demo - si sa-ti revii.

Ar fi de preferat sa intelegi cuvintele.
Da' merge si fara.

Elise & BBLisa

liliana_28 spune:

Draga didadi,

Aseara ma gandeam la tine. Nu imi iese din cap cat de usor ai renunta tu la viata.
Pana la varsta de 18 ani am avut si eu perioade de genul asta. de cate ori eram super suparata(ma simteam tradata) imi flutura prin minte ideea de a pune capat zilelor. Dar de fiecare data .....imi trecea.
Intr-o zi.......intr-o situatie similara celei de mai sus......am stat eu si m-am gandit asa......cat de frumoasa este viata.......si chiar nu are rost sa renunt la ceva asa frumos. viata iti este data de Dzeu si...tot El ti-o si ea. Tu.....nu ai nici un drept sa faci asa ceva.
Gandeste-te mai bine.....convingete cat de frumoasa este viata si....ai sa vezi ca privesti situatia cu alti ochi.

Hai.........incearca si ai sa vezi ca o sa fie bine.

Pupici

Nunta-graviduta cu Calinut + Poze Calinut la 1 anisor si 4 lunici

www.dropshots.com/liliana_28" target="_blank">Calinut

fannna2003 spune:

in toata povestea ,asta daca as fi in locul tau,se pare ca nu sunt implicate decat inima ta( care se agata de inima lui) si creierul tau(e singurul care-si da seama ce asta nu e dragoste)...il regasesti pe el undeva??..
"ma simt ca o sluga,ma tine numai in casa,si nu fac decat sa ma uit pe geam sa-l astept si sa fac mancare.nu depind de el cu absolut nimic pt ca am ...."
ai numai 25 de ani draga mea...lumea e plina de atatia EI...eu si multe altele am trecut printr-un divort, am ramas cu un copil in urma divortului etc ...ce trebuia sa facem???? sa mergem inainte...nu uita ca in viat fiecare sut in fund e un pas inainte..stiu ca nu crezi dar ceea ce tu numesti dragoste nu e dragoste, e dependenta,e disperare, e orice vrei tu dar DRAGOSTE NU E...
cum te vezi peste 20 de ani?..cu siguranta in mijlocul unei familii,unde vor roii in jurul tau copii ,unde sotul tau va fi la bine si la rau langa tine.
dragostea inseamna si respect nu numai fluturasi in stomac...ai sa intalnesti cu siguranta jumatatea ta...poate mai curand decat crezi...deschide ochii si cauta iubirea, ea exista...asta e numai o naluca de care te-ai agatat...e frica de singuratate si vreau sa-ti spun ca e mult mai rea singuratatea in doi

pentru copii mei:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi."
cu dragoste,
mama

belle_vue spune:

Si pe mine m-a socat pasajul pe care il citeaza Fanna, legat de tinutul in casa si gatit, mai ales partea cu gatitul! Eu sunt la a doua casnicie. In prima n-am avut copii, asa ca ori gateam impreuna ori ieseam sa mancam undeva (sunt destule locuri in care poti manca relativ ieftin si bine -- vorbesc despre Bucuresti). Eram deci o familie si nu ramanea raspunderea gatitului numai asupra mea. Acum, am un copil si urmeaza al doilea, asa ca sunt mult mai atenta la chestiunea gatitului, dar tot nu ramane numai asupra mea. Iesim undeva sa mancam sau luam mancare pt acasa de 1-2 ori pe sapt -- si sa nu-ti imaginezi ca aici e prea ieftin sa mananci in oras. Dar conteaza mai mult sa avem grija unii de altii, deci sa micsoram conditiile de stress, efort etc. ---

Aici vroiam sa ajung: tu din cate spui ai parte numai de STRESS si EFORT (emotional, psihic, fizic) in relatia asta si nici macar nu esti maritata/cu copii, adica sa ai bataia de cap a legaturilor administrative, suferinta copiilor etc de luat in calcul.

Asa cum scria Fanna, dragostea inseamna respect, si trebuie adaugate grija fata de celalalt, atentia la ce-i prieste sau ii face placere, respectiv la ceea ce-l deranjeaza etc. IN AMBELE SENSURI. Nu poti numai sa dai, la fel dupa cum nu poti numai sa primesti, fiindca atunci nu mai e vorba de dragoste. E sclavie si santaj emotional pe de o parte si egoism, narcisism suprem pe de alta parte.

Tu esti cea care sufera, dar la drept vorbind as zice ca el e destul de aproape de un sindrom pasiv-agresiv (cauta pe net semnificatia termenului -- o sa incepi sa intelegi ce ti se intampla), adica aproape bolnav psihic, din moment ce are satisfactii ca urmare a faptului ca te face pe tine sa suferi. Gandeste-te cum suna asta! E patologie curata si cu cat iesi mai repede din situatia asta cu atat mai bine pt tine. M-am confruntat cu asa ceva si stiu despre ce vorbesc: NU EXISTA "vindecare" pt genul de comportament pe care-l practica omul despre care vorbesti. Deci n-ai nici o sansa sa primesti altceva de la el vreodata. E timpul tau si viata ta pe care le irosesti -- sa zicem ca dobandesti ceva experienta din toata povestea asta, dar e mult prea scump platita. Mai ales ca, asa cum a mai atras cineva atentia, o sa-ti mai trebuiasca o bucata de timp dupa "sfarsitul" oficial ca sa-ti revii cu adevarat la o stare normala. Dar se poate, fii convinsa si increzatoare! O sa fii din nou cea de care ti-e dor si inca mai mult decat atat! Spre asta trebuie sa tinzi in fiecare clipa in care ti-e greu!

Mami de Theodor (27.10.2004) si Bebe din burtica (DPN 5 feb 2007)

Those who can't laugh at themselves leave the job to others

doroty spune:

Didadi cred ca te inteleg.Esti intr-o stare de inertie in care ma simt si eu de multe ori. E foarte greu sa iesi din starea asta daca ceva nu intervine: o persoana, un eveniment, etc., sau iti trebuie o vointa foarte puternica pe care tu nu o ai, se vede.

Viata ta e foarte monotona, te duci la servici , vii de la servici, apare el, face ce face de obicei, pleaca el...

Ma intreb daca nu ai vrea, de fapt, ca el sa ramana, sa aveti o viata obisnuita de cuplu ?

Ti-ar fi de mare ajutor sa vorbesti cu persoane apropiate, sa te detasezi macar pentru cateva minute de problemele tale ascultand si implicandu-te, poate,si in problemele apropiatilor. De ce prietenii vechi nu te mai cauta? De ce rudele nu sunt aproape de tine? Gaseste o solutie sa vorbesti cu cineva nu numai pe net.Nu ai nici colege/colegi mai apropiati? Inteleg ca el te-a indepartat de prieteni(asa zici tu) dar ai totusi multa libertate de miscare si nu faci nimic decat.

Ce-ar fi sa-i propui sa va casatoriti? Daca tot zici ca-i iubirea vietii tale... Sau mai bine spunei ca tu ti-ai propus sa te mariti nu neaparat cu el...
Ai mare nevoie de o schimbare care sa te rupa din monotonia in care traiesti si daca tu nu esti capabila de actiune atunci roaga-te la D-zeu (cum bine spui ca faci)sa te ajute in vreun fel si sunt sigura ca iti va da un semn ,poate te v-a suna un prieten vechi... sau cine stie...Ai mare incredere!

Sanatate si liniste sufleteasca. Doroty cu minunea de baietel, Onut

didadi spune:

Doroty,cum sa spun asa ceva cand el vrea sa plece.I-am cerut asta de nu stiu cate ori,tace din gura nu spune nimic,Dar simt ca nu-i place.Mi-a spus demult,ca el nu vrea sa se casatoreasca niciodata.Majoritatea cunostintelor lui sunt la casele lor,cum e normal.El a spus ca nu-i trebuie.A vazut la altii ce inseamna.Deci,nici gand de asa ceva.Sunteti toate niste scumpe,nu stiu cum sa va multumesc.Cand citesc ce-mi scrieti,simt ca-mi da tarie si parca sunt mai furioasa pe el.Va pup!!

catty spune:

DIDADI, stiu prin ce treci. Sper sa nu va plictisesc, dar o sa va spun o poveste din tineretea mea. Avem 16 ani cand mi-am intalnit "marea dragoste", credeam eu atunci. El era cu 3 ani mai mare ca mine. La inceput a fost frumos, tandru, galant, etc. Pe parcurs insa lucrurile s-au schimbat. Nu aveam voie sa ies cu prietenele mele in oras la un suc pe motiv ca erau curve, nu aveam voie sa imi iau o fusta mai scurta, nu aveam voie sa ma machiez si alte cele. Pe la 18 ani incep eu sa ma destept si sa ma revolt. Urmarea? Cateva certuri, despartiri, impacari si iarasi aceeasi situatie. Eu insa il iubeam si credeam ca viata fara el nu are nici un sens, asa ca induram totul fara sa mai zic nimic. Era aproape de BAC si am facut prostia sa fumez o tigara si el sa se prinda. Mi-a facut atunci un scandal monstru, m-a facut curva, desi eram virgina, m-a jignit cumplit si exact in prima zi de BAC mi-a dat papucii. La 3 zile dupa s-a intors la mine si eu ca o tampita l-am primit inapoi. Parca eram hipnotizata de acel om. Intru la facultate, vreau si eu in discoteci si baruri sa ma distrez, nu se poate asa ceva ca numai golanii fac asta. In cele din urma, in sesiunea din anul 1 de facultate imi spune ca daca vreau sa fumez o pot face, ca el ma iubeste si ma accepta asa cum sunt. A doua zi ma trezesc cu el dupa mine la examen, ma vede fumand, incepe sa urle ca sunt curva de fata cu toti colegii mei, ma face de ras si la sfarsit zice ca era sigur ca asa o sa fac pt ca eu nu sunt de nasul lui si a pierdut 3 ani degeaba cu mine. Am simtit ca mor atunci. Nu puteam vedea viitorul meu fara el. Nu imi putea inchipui cum este sa fiu singura. Am incercat sa il fac sa ne impacam, numai ca m-am desteptat cand la 1 saptamana de la despartire l-am vazut cu una in parc sarutandu-se si am inteles ca eu eram "fetita" cuminte cu care iesea si care trebuia sa fie scalava si ailalta era femeia de "regulat". Mi-a fost f greu. Un timp plangeam mereu, ma simteam abandonata si singura. Apoi incet incet am inceput sa imi fac prieteni, sa ma distrez, sa ma linistesc.
Acum sunt casatorita de 5 ani, am un sot de nota 1000. Este tot ce mi-am dorit de la viata si ma simt fericita, iubita si implinita. Ne lipseste un bb, dar daca vrea DD intr-o zi va veni si el si atunci viata noastra va fi fantastica.
Morala mea este ca Dumnezeu iti inchide o usa, dar iti deschide o fereastra spre fericire. Cauta forta in tine sa te dezlipesti de el. Gandeste-te ca esti o femeie norocoasa, ai o situatie financiara buna, o familie care te iubeste, ai viata inainte si poate chiar dupa colt este domnul perfect pt tine. Nu merita sa iti distrugi sanatatea si tineretea aiurea. Daca ai avut pana sa il cunosti prieteni adevarati, atunci ei voi fi alaturi de tine si te vor ajuta sa treci peste aceasta situatie dificila.
Eu sper sa gasesti credinta in Dumnezeu care sa te ajuta si sa iti dea forta de care ai atate nevoie.
Sper ca nu v-am plictisit prea tare,
Pupici tuturor.

catalina

"Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata SUNT PREA FERICIT"

didadi spune:

Catty,am plans cand am citit povestea ta,sunt foarte sensibila si orice chestie mai dureroasa ma face sa plang.Sper ca trec si Dumnezeu sa ma ajute sa uit.Sa fiu linistita si sa-mi gasesc si eu jumatatea asa cum trebuie,asa cum viseaza orice femeie.Sa-ti ajute Dumnezeu ca si pana acum si sa faci un cu sufletul bun ca si tine.

doroty spune:

Ce te atrage pe tine la el, de fapt?
De ce el vrea sa te paraseasca?
Poate dand un raspuns la intrebarile astea gasesti cheia, zic.
As fi si eu curioasa sa mi le spui.

Sanatate si liniste sufleteasca. Doroty cu minunea de baietel, Onut