Cum sa-l fac sa mearga in vizita la ex
Raspunsuri - Pagina 6
Alex2 spune:
Cere sfatul unui psiholog care ar putea declara la tribunal ca tatal nu poate avea o relatie favorabila cu fiul, si ca fiul este traumatizat psihic de obligativitatea vizitelor lui.
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
boreal_1974 spune:
Si eu sunt in aceiasi situatie delicata. Desi la divort fostul meu sot a declarat ca nu este interesat de ore de vizita, acum si-a adus aminte ca are un copil. In tot acest timp nu m-am opus sa-l viziteze, dar niciodata nu am fost de acord sa ia copilul mai mult de cateva ore. In tot timpul, copilul patea cate ceva. O aduce lovita si plangea ca nu mai vrea sa mearga cu el. Acum, in prezent nici nu mai vrea sa-l vada, iar el, in prostia, care-l caracterizeaza, isi inchipuie ca am invatat eu copilul sa se comporte asa. Desi nici inainte nu se omora cu vizitele, acum vrea un program prelungit, ceva de genul 2 sapt iarna, vara 1 luna si la 2 week-end-uri 2 zile. Cum Dumnezeu sa fac, daca copilul nu vrea sa-l vada nici macar 10 minute. In prezent sunt in proces cu el si am merg pana in panzele albe, si copilul tot nu o sa i-l dau asa cum vrea el si av lui. Are pensie alimentara de 700.000lei , pe care nu i-a mai platit-o de 1 an si ceva, in conditiile in care el are o firma destul de prospera, dar si-a adus adeverinta cu salariul minim pe economie. Intrebarea mea este, daca tribunalul va lua seama de dorinta copilului si nu ma va obliga sa inchid usa in urma lui, atunci cand il va lua de la mine, pt a-mi arata mie cine este el si ca toata lumea tb sa joace cum canta el.
As dori din tot sufletul sa vada si acesti judecatori, intreaga situatie luata per ansamblu si sa nu se mai cramponeze de niste legi, in care ei, tatii sunt acoperiti de simplu fapt ca dupa nu stiu cati ani le-a venit subit mintea la cap. Sa fim seriosi. Eu una am la ora actuala 2 servicii pt ca acestui copil sa nu-i lipseasca nimic, iar el vrea ca vacanta de craciun sa si-o petreaca la el. In decembrie batea din pinteni sa-si vada copilul ca avea cadoul de mos, iar eu m-am impotrivit, pt ca cel mic avea varicela, si de atunci, a inceput calvarul pt el. In ianuarie, cand l-a vazut, i-a adus cadoul, dar stupoare, acesta consta in 3 mere, 2 banane si o sticla de suc de lamaie( Fanta ), greu cadou.....Cand l-am intrebat unde este cadoul pt care a facut atat de mare caz, a zis ca nu i-a cumparat nimic, ca acest copil nu are nevoie de nimic, are atatea si ii ajunge. Sa nu-i crapi capul!!!!!!!!!!!!!!!
Am tot citit pe net tot felul de legi, in care spunea ca si sub 10 ani copilul poate fi intrebat despre ceea ce se intampla, sper sa nu ajunga si fiul meu in aceasta situatie, insa daca va trebuie, el este martorul care va elucida totul.
Eu, una, nu ii voi permite sa-mi ia copilul si sa nu stiu de el nu 1 saptamana ci doar 1 zi, cred ca mai bine ma baga la puscarie de acum, pt ca nu am sa fiu de acord cu asa ceva.
ELYSA spune:
Sunt deacord cu tine,si eu as face acelasi lucru!Trebuie sa recunoastem ca sunt si tati care au grija de copii dar ex-ele sunt scorpii.Ideal ar fi sa existe o lege care sa permita copiilor sa-si spuna parerea macar in fata unui psiholog al tribunalului si sa ia de bun ce spune acel copil.Al meu are doar 6 ani si-mi spune ca nu-i corect sa hotarasca cineva ce trebuie sa faca el.Eu am sa-l duc totusi la un psiholog dar nu stiu cat va lua judecatorul in consideratie acea constatare.Sper sa iasa bine pana la urma si ptr.noi si ptr. voi.Mult noroc si tine-ne la curent cu ce se va intampla la urmatoarea infatisare! 
?
boreal_1974 spune:
Va multumesc mult pentru raspuns. Incerc din rasputeri sa nu plang in fata colegilor de birou, insa acest lucru este imposibil, ei deja s-au obisnuit cu aceasta situatie. Insa, acasa este altceva, acolo tb sa fiu vesela si fericita pentru ca el sa nu simta absolut nimic. Am tot citit pe forumuri juridice, despre mame care si-au pierdut copii din cauza faptului ca muncesc prea mult sau ca sunt fumatoare.....va dati seama ce se intampla in tara asta, si pana unde se poate ajunge?????????
In prezent am gasit un avocat care mi-a oferit o solutie extrema: decaderea din drepturile parentale. Nu stiu daca o sa mearga, insa o voi incerca si pe asta. Abia peste 2 saptamani am infatisarea, si cred ca am sa albesc pana atunci. Oricum, daca va exista posibilitatea sa-l duc pe fiul meu la tribunal sa se discute cu el despre toata situatia, o voi face, desi cred ca va fi destul de traumatizant. Deja am incercat sa discut cu el despre ceea ce se intampla si singura lui reactie de moment a fost ca vrea sa se uite la tv. L-am lasat in pace, iar dupa 2 ore a venit la mine cu ochii in lacrimi si mi-a spus: " M-ai intrebat ce cadou sa-mi iei de ziua mea, uite vreau sa-mi promiti ca nu ma vei da de langa tine!". Am crezut ca se face gaura in cer si in podea, imi venea sa urlu, imi venea sa pun mana pe telefon si sa-i spun idiotului: " uite ce ai facut cu viata linistita a copilului nostru, oare merita pretul?" Dar, ce folos, atat il duce capul, atat va face!?
Oricum, va multumesc pentru raspunsul vostru, si am sa va tin la curent cu ceea ce se va mai intampla. Va pup!
Alex2 spune:
Imi pare rau ptr trairile copilului. Imi pare rau ca tatal l-a adus in starea asta. Ptr ca cei mici sunt prietenosi, cel putin al meu asa e, si este sociabil si prietenos cu toti. Cel putin la varsta asta, si nu se teme ca daca il ia cineva in brate il pierde pe tati. Asigura-l pe copil (nu am inteles prea bine daca e fetita sau baietel) ca mami va fi mereu langa el, chiar si atunci cand va fi mare si va avea casa el/lui si cand va avea nevoie de mami, mami va fi mereu langa ea/el. Copilul nu trebuie sa vada o primejdie in persoana tatalui, ci un prieten.
Cat despre decaderea din drepturi, in cazul in care el nu accepta asta (am auzit cazuri cand el a fost de comun acord ca sa scape de pensia alimentara) cred ca va fi ceva de luptat. Dar avocatul tau, in functie de situatia pe care tu o stii mai bine, poate decide. Daca asta vrei (eu ma abtin sa votez pentru) iti doresc succes.
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
aiuras spune:
Des nu sunt in situatia niciuneia dintre voi imi permit sa spun ceva pentru ca am trait aceasta experienta cu nepotul meu.
Dupa divortul parintilor tatal a simulat ca se intereseaza de el si programul de vizite a fost asa: in feb. imediat dupa divort, de 1 iunie, de Craciun, apoi numai de Craciun timp de 3-4 ani apoi a renuntat ca a murit bunica dinspre tata care probabil ca tinea sa-l mai intalneasca.
Ultima data cand s-au intalnit cu tatal sau in anul 2005 la marirea de pensie cand tribunalul a cerut acest lucru.
Adica: mult zgomot pentru nimic.
Copilul trebuie sa se simta in siguranta, bine protejat, mai ales daca are un parinte unic. Asa ca experimentele cu plimbatul custodiei copilului trebuiesc contracarate ferm.
Ideea mea este ca binele copilului trebuie sa primeze si pentru echilibrul lui viitor trebuie sa il cunoasca pe tata asa cum este el bun sau rau. Asa este viata lui si trebui sa se obisnuiasca si sa o ia ca atare. Si apoi, doar nu vreti sa vina peste 10-12ani si sa planga ca a fost impiedicat sa se intalneasca cu cupilul?
Dar daca copilul este prea mic si considerati ca nu este ingrijit cum trebuie atunci exista si bolile copilariei, scutiri medicale, etc.
Cred insa ca este prea mult pentru orice copil sa duca in suflet povara neintelegeri/supararii pe parinti si ar trebui sa fie incurajat sa fie cooperant.