Prietenia si interesul

La prima vedere prietenia din interes e o chestie de blamat, dar v-ati gandit vreodata ca orice relatie de prietenie implica intotdeauna o forma de interes?
Nu ma refer la interesul pentru un castig material, ci interese de genul: atentia celorlalti, fuga de singuratate, ajutorul cuiva in caz de nevoie.
Exista prietenia neconditionata la modul absolut?
Daca ar fi asa, probabil nu am mai avea prieteni. Nu credeti?


"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."

Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"

ileanna spune:

Daca o luam asa, si actele de caritate se fac din interes: nevoia puternica de a simti ca poti sa influentezi ceva, ca existenta ta nu este o intamplare ci un fapt important care iti da puterea sa imbunatatesti ceva in lumea in care ai venit. Asta este definitely un interes.

Sau ... ii poti spune motivatie. De asta ne trezim dimineata, pt ca avem o motivatie. Akuma ... ce ne diferentiaza este chiar motivatia. Sau putem ajunge sa-i spunem atitudine. Se zice ca atitudinea face diferenta.

Si pot exista motivatii absolut pragmatice si pe termen scurt: ex. sunt prietena ta pt ca tu lucrezi la farmacie si eu am nevoie de medicamente fara reteta. Dar nu te apreciez pentru asta. Cand nu voi mai avea nevoie de ele ... s-a zis cu prietenia noastra.

Sau pot fi prietena ta pentru ca imi place atitudinea ta, conceptia pe care a ai despre viata. Ma remonteaza si completeaza felul tau de a fi. Voi avea nevoie de asta pana cand voi invata de la tine si o voi face si eu in felul meu. Dar te apreciez pentru asta. Si te voi aprecia si dupa ce o voi putea face singura. Tu intri in patrimoniul meu sufletesc.

In fine ... nu reusesc prea bine sa conceptualizez. Stau din ce in ce mai prost la capitolul asta. Dar sigur va apare un reply conceptualizator aici si abia astept sa-l vad (cunosc si apreciez mult potentialul unor forumiste )



Never say NEVER.

Bfly spune:

Multumesc pentru creditul acordat Ileana!
Sa inteleg ca tu vrei sa fii prietena mea? Asadar, ce interes ai? ...Glumeam si eu! Sper sa nu te superi!
Lasand gluma la o parte si privind asupra modului in care ai comentat subiectul, iti pot zice ca sunt de acord cu tine in privinta actelor de caritate, dar numai pe jumatate. Cu siguranta e vorba de un interes personal si egoist (asa cum l-ai descris tu), atunci cand oferi un ajutor doar pentru a nu te simti intamplator pe lumea asta. Actul de caritate prin definitie este o actiune facuta fara a mai astepta nici un fel de beneficii, fie ele si de ordin spiritual. Pe de alta parte, in contextul subiectului postat de mine, actul de caritate nu poate genera o relatie de prietenie si nu este realizat intr-o astfel de relatie.
Exemplul 2, cel cu farmacista: in nici un caz nu este vorba de prietenie in situatia descrisa de tine, ci este cel mult o relatie de amicitie, bazata desigur strict pe interes.
Al treilea exemplu se refera la nevoia de afiliere si de dezvoltare personala - aici e problema, de fapt! Este un interes faptul ca vrei sa inveti de la mine sau nu? Cu alte cuvinte, dupa ce ai invatat de la mine si ti-ai dezvoltat propria atitudine fata de viata, ti-ai depasit limitele si ai dobandit pozitia pe care ti-o doreai, nu mai sunt prietena ta? Ma admiri si ma placi in continuare? Sau treci la alt nivel?


"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."

Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"

Bfly spune:

Scuze! Sunt cam neatenta...stiu! Acum am vazut ca ai raspuns de fapt si la ultimul exemplu! Ceea ce ma framanta pe mine de fapt este ideea ca orice relatie de prietenie, cel putin atunci cand se infiripeaza implica si un interes. Desi ar trebui sa te plac ca prietena si atat. Nu sa-mi doresc neaparat sa invat de la tine! Dar cred ca e absurd ce zic aici! Nu exista nici o relatie daca nu te apreciez intr-un fel sau altul!


"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."

Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"

Elle_seb spune:

Sa crezi ca orice relatie de prietenie implica intotdeauna o forma de interes mi se pare o parere mult prea pragmatica si pesimista. O prietenie adevarata se naste din capacitatea de a empatiza cu celalalt, interese si preocupari comune, ajutor reciproc chiar si de natura materiala, respect si apreciere a persoanei in cauza.
Nu putem spune despre o persoana care face acte cariabile pentru ca pur si simplu vrea sa fie de ajutor si sa faca un bine celui de langa el - ca o face din interes, ci ca motivatia lui este starea de bine a celui de langa el. Asta nu are nici o legatura cu interesul, chiar daca ajutand pe cineva ne face si pe noi sa ne simtim mai bine si ne creeaza sentimentul ca suntem utili cuiva.
O persoana care face acte caritabile pentru a-si atrage interese de orice fel reprezinta o cu totul alta discutie.
Daca am un prieten foarte bun care intampina dificultati materiale nu ma gandesc de doua ori inainte de a-l ajuta. O fac si gata. Si nu am pretentia ca dupa asta imi este dator cu ceva.
Pe de alta parte sunt persoane care, prin ajutorul oferit celor din jur, isi "cumpara" cumva siguranta ca acea persoana, la randul ei, va trebui sa-l ajute in virtutea faptului ca si ea a fost ajutata la nevoie.
Exista clar diferenta intre interes si motivatie, asa cum spune si Ileanna. Daca nu am avea nici o motivatie, de orice natura, am fi niste fiinte solitare, nesociabile, neasociabile.
Daca cineva mi-ar cauta prietenia si compania pentru ca imi admira caracterul, felul de a fi, si daca ar cauta sa invete ceva de la mine, clar nu m-as simti folosita, ba dimpotriva, m-ar flata.
In definitiv, e o chestiune de perceptie a ficaruia vis-a-vis de modul de a interactiona cu cei din jur.
Trebuie sa fie tare trist si frustrant sa ai mereu senzatia ca cine iti cauta prietenia nu o face total dezinteresat.

Elle_seb

May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos

Elise spune:

nici eu nu cred ca prietenia e bazata pe vreun interes - din contra, cind intervin interesele s-a dus prietenia.
E o mare diferentza intre prietenie si relatii sociale... utile.

Elise & BBLisa

ileanna spune:

Bfly ai tratat exemplele pe care le-am dat ca pe niste conceptii de capatai. Erau pur si simplu niste exemple, la o scara oarecare. De ex eu nu am treburi la farmacie dar altceva nu mi-a venit in cap .

Si inteleg ca nu vorbeai deloc despre prietenia declarata, avand in spate un interes mercantil. OK atunci. Tb sa te hotarasti la ce fel de interes te referi. Sau ce denumesti tu acela interes.

Off topic: pana la urma lucrezi la farmacie sau nu? Ca sa ma hotarasc daca vreau sa fiu prietena ta sau nu .

Sun de acord cu elle_seb, fara motivatie am fi doar niste animale. A face bine cuiva este pentru unele persoane o motivatie atat de stringenta incat se transforma aproape in necesitate.



Never say NEVER.

tzitziri spune:

Intrebare intrebatoare: presupunand ca o relatie de prietenie porneste de la pasiuni, scopuri, ambitii, preocupari, hobby-uri comune (adica orice implica lipsa oricarui interes).....
Oare nu ne 'folosim' de acei prieteni cand si daca le plangem pe umar? Nu am avut nici un interes initial, dar oare cand avem nevoie de cineva sa ne asculte, sa ne compatimeasca, sa ne ia apararea, atunci nu ne manifestam un oarecare interes in relatia respectiva?
Exemplu: relatia cu o prietena s-a cam racit de cand fiecare era la casa ei. Racit in sensul de intalniri din ce in ce mai rare, discutat mai mult pe mail si atunci nu cine stie ce discutii filozofice. Ea se desparte de el....iar prietena ei este umarul pe care plange, prietena pe care o redescopera, persoana care a fost mereu in 'umbra' dar acum iese in prim plan ca sa dea raspuns unor intrebari existentiale sau sa isi expuna pur si simplu parerea obiectiva.
Nu e si asta pana la urma manifestarea unui 'interes' mai mult sau mai putin constient?Cineva care sa ne ajute la nevoie?

Bfly spune:

tzitziri, se pare ca tu ai inteles perfect la ce ma refer! Nu este vorba de faptul ca te astepti de la fiecare prieten pe care il ai sau pe care ti-l faci la o atitudine interesata (in sensul rau al cuvantului), dar se iveste o situatie in care se manifesta un interes de un anumit gen. Sigur ca o relatie de prietenie se bazeaza pe respect si incredere reciproca, afinitati, preocupari comune, intrajutorare, completare sufleteasca, insa dincolo de toate aspectele astea avem nevoie de prieteni pentru a nu ne simti singuri si pentru a avea "pe umarul cui sa plangem" cand suntem raniti. Interes se defineste aici drept acel scop constient sau nu prin care urmarim sa ne procuram un echilibru personal de natura emotionala, materiala, spirituala. Motivatia nu e un scop, este doar motorul actionarii catre un scop.

Off topic: Ileana am tratat primele 2 din exemplele tale ca fiind in afara subiectului, nu ca pe niste conceptii de capatai, plus ca am si explicat de ce la fiecare. Nu inteleg de ce te-ai ofuscat! Pana la urma ce vroiai sa exemplifici, pentru ca mi-e teama ca nu te-am inteles eu prea bine?
Din pacate, nu lucrez la farmacie, dar poti conta pe ajutorul meu chiar si asa!




"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."

Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"

Elle_seb spune:

Daca o prietena la care m-as duce sa-i plang pe umar cand trec printr-o perioada mai grea s-ar simti folosita nu as ma considera-o prietena. Unde sa gasesti suport daca nu la prieteni? Exista oare cineva care nu are nevoie de suport moral la greu? Care e in stare sa treaca prin toate greutatile vietii singur? Fara sa simta nevoia sa se exteriorizeze, sa caute o companie? Mi-e greu sa cred. Si daca, asa cum este si normal, ai acel prieten care sa te asculte si sa te sustina, hai sa lasam ipocrizia la o parte: cati dintre noi se gandesc ca il foloseste pe acel prieten?

Elle_seb

May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos

Lemoni spune:

Aici sunt de acord cu Elise. Foarte bun raspunsul tau.