Invatam impreuna

Cei mai multi dintre noi avem temeri , emotii.Multi nu le arata , altii nici nu le recunosc.Cum poti parea degajat , desi simti ca pamantul iti fuge de sub picioare?Sunt atatea momente in viata , cand trebuie sa arati ce stii , sa faci o buna impresie , sa rezolvi o problema si e nevoie de o doja de curaj.As vrea sa imi spuneti despre voi ce fel de persoane sunteti , daca ati reusit sa va schimbati , sa va depasiti.
Eu incerc sa-mi depasesc timiditatea , pentru ca cei mai multi te taxeaza pentru nesiguranta.Nu-mi place ca ma stresez prea tare si asta nu survine din educatia pe care primit-o.Ieri am avut primul examen ca studenta oral si scris , in toata noaptea n-am reusit decat 2 ore sa dorm.Acelasi lucru l-au patit si colegi de-ai mei.Voi cum pacaliti somnul?O carte plictisitoare , un ceai de tei ce ar mai fi?
Am citit o parte din ce s-a mai scris pe forum , dar as vrea mai multe pareri.Sa discutam despre noi , autodepasire si problemele ce tin de caracter cu care ne/ne-am confruntat.

columbiana spune:

denisa,

numar vreo 20 de ani prin scoli (si am senzatia ca ma intorc curind in examene , la 40 de ani) si n-am reusit sa scap de emotii. mai mult, datorita pacatoasei inventii canadiene de sali de curs si anfiteatre fara geamuri, unde cind s-a inchis usa devine buncar, mi s-a facut rau de vreo doua ori in timpul examenului, desi eram bine pregatita. astept si eu sugestii...

sa o ajutam pe Emma
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=79512&whichpage=1

Elise spune:

eu n-am fost timida niciodata, mai putin atunci cind m-am indragostit prima data...si cred ca si a doua oara.

In rest, probabil n-am avut emotii datorita educatiei de acasa - parintii mei nu ma felicitau nici in somn, niciodata nu eram suficient de buna, tot timpul trebuia sa "dau " mai mult.

Asa ca daca tot nu eram suficient de buna nu riscam nimic... nu era mare miza, banuiesc ca asta a fost mecanismul.
Nu ca eu, personal, as fi de acord cu stilul asta de educatie.

Elise & BBLisa

flaviutza spune:

Eu nu ma omor cu emotiile. am dat la examene de mi-au sarit capacele, si pot sa spun ca oralele sunt favoritele mele.

Sincer, nu stiu ce legatura au astea cu educatia primita..cred ca tine mai mult de personalitatea fiecaruia.mai timid, mai tupeist

ALEXIA,2 ANI ,7 LUNI
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

coltofeanu spune:

Imi amitesc ca la primele examene am avut emotii ... dar , dupa aceea , m-am obisnuit cu atmosfera din amfiteatru si ma simteam mai stapana pe mine . Eu cred ca sunt firesti emotiile , totul este sa stii sa le tii sub control. Se mai vorbeste despre emotiile constructive ... astea cica sunt bune!

Despre timiditate pot sa iti spun ca fiecare om are o frantura in sufletului lui , depinde de temperament si cred ca , un pic si de educatie ...

carla28 spune:

emotii am avut si am de multe ori, in fel si fel de situatii, examene, interviu, cand urmeaza sa merg intr-un concediu asteptat de mult timp,cand astept o veste, o confirmare, in fata unui bebe, un peisaj deosebit, in fata familiei, a prietenilor, etc

din punctul meu de vedere, emotiile sunt normale, important este sa le controlam incat sa nu ajunga ele sa ne controleze viata.

eu incerc sa nu las sa se vada emotiile atunci cand nu trebuie, adica in fata unui profesor la examen oral, cand imi sustin o lucrare sau un referat, in fata clientilor cu care lucrez, la un interviu, dar in rest, ma exteriorizez, las sa se vada ceea ce simt.

la mine functioneaza autosugestia atunci cand nu vreau sa se simta emotiile. La un examen imi spun ca stiu, am invatat, n-am de ce sa imi fac griji si chiar daca se intampla sa pic un examen nu e capat de tara, mai am si alta ocazie sa ma corectez.

o alta metoda este sa ma relaxez, ma rup de ceea ce imi provoaca emotie si ma concentrez pe ceva ce imi place, citesc o carte buna, ma uit la un film, stau de vorba cu o prietena, etc

Carla


"Oamenii pot uita ce le-ai spus, dar nu vor uita nicioadat cum i-ai facut sa se simta"(Carl W.Bueechner)

denisabia spune:

Uf se pare ca sa te deschizi sufleteste , sa vorbesti despre tine e mai greu.Cititi , cititi dar nu raspundeti.Speram ca ne puteati indruma , caracterul omului se poate educa.Cel putin asa imi place sa cred.Intai ar trebui sa gasesti cauza si apoi sa incerci sa schimbi.As fi surprinsa sa aud ca aceste probleme sa nu va fi afectat macar odata in viata.

mamica dulce spune:

Si eu am avut cele mai bune rezultate tot la examenele orale in studentie.La fel,in afara universitatii nu era situatie in care sa nu duc la capat ce mi-am propus,ai mei m-au lasat sa ma descurc singura,de la scoala de soferi,la inscrieri,admiteri,pasapoarte,doctori si tot asa.Si eram buna,fara falsa modestie:)Nu tupeista,ca asta n-am fost niciodata,dar super infipta si stapana pe arta conversatiei si foarte important,pe limbajul corpului.Ma refer la zambet,privire,gesturi,atitudine pozitiva,degajare etc nu la blugi mulati
Unii au asta instinctiv dar crede-ma ca se poate invata,la fel cum se si poate uita!!

Insa,de cand am venit in Germania si comunic 80% pe net sau la telefon si citesc muuuuult mai mult decat comunic m-am prostit rau de tot.Parca mi-e frica sa mai vorbesc liber,am inceput sa gesticulez cand vorbesc,sa spun doar necesarul, sa vorbesc prea repede,sa ma simt complexata de ceea ce spun,de accent.
Si asta doar din lipsa de exercitiu.Timiditatea e un sentiment nou pentru mine si nu-mi place deloc,nu de putine ori ma simt foarte complexata de mine si m-am interiorizat foarte mult.
Acum imi impun sa vorbesc rar,clar si sa nu gesticulez mult si fara sens,sa-mi revin.
Si sa stii ca da rezultate,deci totul depinde de motorasul pe care il activezi in cap, de ceea ce-ti impui!
Bafta! :)

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

XIO spune:

Aha studenta la Medicina deci

Am fost si eu stresata pana cand am picat un examen din cauza asta . Culmea , stiam toata materia si imi placea la nebunie , dar am ajuns in fata profului(care era un tip de 43 de ani , impozant , extraordinar de destept , cu o cultura generala de te dadea pe spate si un sarm de mergeam toate fetele la el la curs numai ca sa-l vede...m-a facut sa iubesc materia aia ) . Am scris , am ajuns la oral , m-a intrebat ceva , s-a uitat la mine...si gata a fost tot. N-am mai zis nimic , n-am mai stiut nimic.
La urmatorul examen din celalalt semestru m-am dus calma , razand , facand glume cu el . examen luat

De atunci sunt inarmata cu o doza de tupeu impachetata in bun simt . Stapanesc arta conversatiei, vorbesc detasat , natural , glumesc foarte mult si din cauza asta sunt agreata de mai toata lumea.
Mi-a trebuit o palma peste cap ca sa-mi dau seama ca timiditatea e caca.
mai am emotii , normal , dar odata ajunsa in fata examenului se duc toate.

Elise spune:

cred ca singurul antidot posibil este sa pui raul in fatza si sa te gindesti: daca nu iau examenul asta, ce?

Are loc vreun cataclism? Se termina viatza aici? Ramin "dezonorata" pe vecie ?
Sau il dau la toamna?!

Cred ca daca poti sa accepti "worst case scenario", nu iti mai facia tit de multe probleme.

Elise & BBLisa

mobriq spune:

Apropo de examene, poate ajuta si daca NU pui profesorul pe un piedestal, daca te gandesti ca e si el/ea un om ca toti oamenii, cu calitati si defecte, ca un examen este dificil si pt el (e ceva munca in a aprecia obiectiv cunostintele studentilor), ca probabil a trecut la vremea lui prin ce treci si tu acum ... .


Monica si Eduard (2 ani jumate!)