"Dependent de munca"?

Am si eu o hai sa-i zicem "problema" cu al meu scump sotzior... Credeti ca exista "DEPENDENTA DE MUNCA"? De la o vreme mi se pare ca s-a molipsit de asta (a mai avut si altadata perioade de munca intensa, dar acum parca e ceva de speriat).
Incet, incet,ziua lui de munca a ajuns de 14 ore si chiar mai mult, de luni pana...luni (de, e inginer de...Internet). Poate ca eu m-as resemna, daca ar fi vorba numai despre mine, dar imi pare rau ca pierde primele luni din viata fetitei lui. Cand ajunge acasa cade lat, uneori nici nu mai apuca sa manance...
Nu imi este frica decat ca ne-am putea instraina, cu timpul, iar micutza noastra ar ajunge sa nu il mai recunoasca. Ce spuneti, exista vreun leac la boala asta?
Va multumesc mult,Miki si Ella
http://www.babiesonline.com/babies/p/pitzica/

lilach spune:

Si noi am trecut prin perioade "dependenta de munca" in urma cu multi ani. Si acum se intimpla din cind in cind dar nu pentru ca sotul meu doreste ci din cauza ca are multe proiecte ...este arhitect si trebuiesc predate proiectele.
Sint sigura ca daca ai reusi sa-l prinzi la cite un sfirsit de saptamina mai liber sa discutati ce anume te framinta poate va intelege si el.
Probabil vor fi si certuri dar poate pina la urma isi va da seama ca nu este totul sa lucrezi ca totusi cel mai important lucru este familia. Sa stii ca nu va va fi usor asta este o boala si de obicei o fac cei la care le place foarte mult meseria care si-au ales-o.
Discuta cit mai mult cu el dar incearca sa nu ii reprosezi ceea ce face.
Uita-te intotdeauna la partea plina a paharului.
Succes...


ella& laura,andrei,andra

ruxij spune:

Stiu ca e f. neplacut, dar nu prea exista solutzii. Ai putea sa ii mai spui discret, din cand in cand, ca l-ai dori mai mult acasa, dar fara sa para repros prea direct, sa nu se supere si sa faca mai rau, daca se poate mai rau. Sau sa mai organizezi cate ceva in cate un weekend, o vizita pe undeva, eu stiu, ceva care sa il tenteze si sa ramana cu voi in weekendul respectiv. Cred ca nu va putea rezista la nesfarsit asa si va lua si o pauza pentru ca va obosi. Sotzul meu cam asha face. Lucreaza ce lucreaza de luni pana luni, timp de luni de zile, poate chiar un an la rand, dupa care o lasa mai moale, ca nu mai poate. Rezistentza fizica are o limita. Acum intra iar in faza lucrului non-stop. In locul tau as astepta sa oboseasca, ce sa faci? Imi pare rau ca nu am o solutzie mai buna, dar te-am intzeles f. bine si am vrut sa itzi spun totusi cateva cuvinte.

Ruxi

Ela spune:

Hi, I´m Ela and Í am a workoholic! (sper ca asa se scrie )

Asa as fi incepu acum 2 ani!
Iti scriu pentru ca am fost si eu pe acolo - spre disperarea sotului si a fratelui meu!
Si eu faceam si mai rau - ca "aduceam" acasa si problemele de la serviciu si ma suparam cand ei nu mai faceau legatura intre situatii si nu puteau sa aprecieze ce "geniala" fusesem eu!

Ai foarte mare grija - incercati intr-adevar sa vorbiti, insa e important sa-l intelegi - poate acum isi vede visul cu ochii (ma refer la situatia profesionala) si are nevoie de suport mai mult ca oricand!
Chiar daca pare frustrat ca nu-i iese nu´s ce sau ca lucreaza cu vreun coleg care-l calca pe nervi - acum "e pe val"!
Ai rabdare - nu va fi mereu asa, poate e o situatie mai speciala, de inceput de drum, cand sunt multe de facut si probabil satisfactiile (nu neaparat materiale) sunt pe masura muncii lui!
Incet-incet - dupa ce mai pune lucrurile la punct - nu va mai lucra in ritmul asta - nu mereu, in orice caz!

Si dupa ce nebunia asta o sa se mai linisteasca - o sa vezi ce recunoscator o sa-ti fie ca ai avut rabdare si l-ai inteles si
ajutat!

moto spune:

Draga Miki uite... aici,acum este ora 9 seara si inca sotul meu nu a venit acasa de la servici ,am incalzit mancare a de 3 ori iar pe Sebi l-am tinut pana la 8/30 si nu i-am facut baita ca sa-l vada si sotul meu cand vine acasa dar nici astazi nu a apucat sa-l vada Sebi pe sotul meu....acum 1 luna tot asa seara vena de la serv. iar bb-l nostru cand il lua sotu meu in brate incepe sa urle inter-un hal ....si nici cum nu statea la el ...dupa wichend se obijnuia cu el si totul era ok ...dar eu vorbesc tot timpul cu sotul meu la telefon iar el imi spune daca mai are de stat sau nu ....dar intotdeauna intervine ceva ....si trebuie sa mai ramana o ora,doua...si mie imi este greu ..toata ziua singur acasa dar ma gandesc ca asta este si ma bucur ca are un servici si ca lucreaza, ne intretine,ptr ca eu nu mai am cum sa lucrez si are si un servici bun i-a partea buna a lucrurilor nu cred ca sotul tau nu ar vrea sa fie cu voi acasa ...sisotul meu cand vine pica de oboseala si cateodata nici nu mai are chef sa manance....deci nu esti singura,iar bb-ul Ella care se plimba pe faleza la mare spune si tu?...cine-i ca ea ...iar eu cred ca Ella nu ii ca Sebi ...fetele sunt cu taticii mai mult...Delia si Sebastian ...

ponicid spune:

Daca poti, consoleaza-te macar ca nu esti singura.
Sotul meu asa face de la 30 ani si acum are 46.
Se castiga greu existenta in ziua de astazi!

Daniela, mamica de Ana-Maria

missiday spune:

Tincutza, bun venit in club!!!Din pacate nu pot sa-tzi spun ca o sa treaca cu timpul....