Un barbat de care-ti place mult iti face avansuri.
Raspunsuri - Pagina 9
oana_s spune:
quote:
Originally posted by ymcarquote:
Originally posted by Alex2quote:
Originally posted by dulcetica
In cotextul dat eu cred ca vrea ceva firesc.
Dar s-ar putea ca nu asta sa fie solutia. Omul e casatorit si cat o poate fericita? O viata furata, facuta din bucati?
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
Atunci cand altceva nu se poate (de exemplu pentru ca nu o lasa constiinta sa il paraseasca pe cel care are nevoie de ea), o viata furata si facuta din bucati este infinit mai mult decat nimic. Si impaca cat de cat si capra si varza. Si evita moartea sufletului. Si ii poate da energie sa supravietuiasca si sa mearga mai departe. Nu intotdeauna merge asa cu alba sau neagra. Viata este de cele mai multe ori o insiruire de compromisuri. In toate cele. Nici in profesie nu esti cel mai bun din lume sau somer, nici copilul nu etse cel mai perfect din lume sau deloc, nici masina nu ti-o cumperi pe cea mai tare din lume sau ramai pieton. La fel nu poti sa fi cel mai "cinstit" din lume si nici cel mai fericit din lume. Principiile aplicate de dragul principiilor sunt absurde si fac numai rau. Daca o situatie de mijloc este cea care rezolva cel mai bine problemele atunci este clar preferabila.
De ce va ganditi mereu la extreme in numele unor principii abstracte? V-ati gandit ce implica extremele in cazul asta?
daca ea divorteaza v-ati gandit ce se intampla cu sotul bolnav psihic? Cine garanteaza ca nu o ia razna de tot, ca nu se arunca in fata trenului etc? Daca o face, ea va mai putea trai stiind ca l-a terminat definitiv? In cazul asta eu tocmai asta consider inselare si incalcare a acelui "impreuna la bine si la rau". Si nu a avea o aventura.
Sau poate e preferabil sa isi duca crucea, ca de, principii! Si garantati voi cat rezista si cat o duc nervii? Credeti ca e usor de trait asa? V-ati gandit ca s-ar putea sa ii faca fix sotului un bine, in mod indirect, cu aceasta aventura? Pentru ca ea va fi ceva mai fericita, mai vesela si mai capabila sa ii suporte hachitzele cu un zambet pe fatza?
Parerea mea! Ca de obicei, rosiile sunt binevenite! Au ajuns la 8RON/kg in piatza....
My life stinks
Din ce scrii tu aici, as fi de acord cam cu 80%...doar ca din experienta mea de viata am constatat ca de obicei, nu iti ajunge sa traiesti din bucati...te implici emotional mai mult decat ti-ai fi imaginat la inceput si atunci totul se ruineaza...si ajungi in situatia in care ai fi fost la inceput daca ai fi rupt pisica in doua...daca nu chiar mai rau...si nu mai stii ce trebuia sa faci sau ce a ajuns sa ti se intample...si din vina cui...
Oana si Mara 11.08.2004
Elise spune:
quote:
Originally posted by ymcar
Faptul ca asta nu este reteta optima pentru toata lumea este perfect adevarat. Dar sunt cazuri cand este reteta cea mai buna.
E usor sa zici ca decat din mila mai bine lipsa atunci cand esti sanatos, valid, cu mintea acasa si te simti puternic. Roaga-te la Dumnezeu sa nu ajungi in situatia de a cersi tocmai mila! I se poate intampla oricui, oricat de puternic si principial se crede!
Nu e vorba de principii, ci de orgoliu - dar, asa e, sint cazuri si cazuri... Probabil sint si persoane care prefera sa se agatze. Chiar daca asta inseamna sa se innece amindoi, motiv pentru care eu nu m-as arunca la ceva ce stiu ca nu pot duce. Sau nu vreau. Nu poti sa alegi cit si cum iubesti, cit si pina unde poti sa speri, cit poti sa ii oferi cuiva.
Cumva, sentimentele cele mai profunde le ai pentru copilul tau. Daca ai avea un copil foarte, foarte bolnav, ai putea prefera sa faci un altul? Ca sa poti sa traiesti si tu?
Elise & BBLisa
magnolia spune:
Draga Paraluta , am intrat din nou aici , in primul rand sa-ti cer scuze... Nu aveam toate datele problemei ( ca nici tu nu ni le-ai dat - numai Dumnezeu poate sa inteleaga si sa ierte durerea din sufletul tau... ) , asa ca mi-a fost usor sa dau " sfaturi" , fara sa fiu in situatia ta.... Singura mea satisfactie ( sau lipsa de vinovatie ) este ca nici macar o clipa , nici macar in gandul meu tainic , NU TE-AM JUDECAT, si ma bucur ca am avut macar aceasta minima decenta ... Intre timp ., am citit mai mult despre tine si situatia grea in care te gasesti , si , chiar daca acum nu te pot ajuta , nici macar moral , te rog sa accepti scuzele mele sincere daca te-am ofensat , si , te rog sa ma crezi , iti doresc multa fericire si rezolvarea tuturor problemelor tale.
Poate un preot sau o rugaciune sincera te-ar ajuta mai mult , eu stiu ca tu ai suficienta putere si curaj sa treci peste aceasta piedica sau , cum spunea o buna prietena de-a mea , ( nu cunosc sursa exacta ), "Fiecare piedica din viata ascunde in ea un prilej de a creste , depasind-o!" *
Cu drag , magnolia.
marius spune:
Au fost odata ca niciodata doi baieti. Erau de aceeasi varsta si se intelegeau de minune, toata ziua erau impreuna se jucau, mancau radeau ce mai ca doi frati.
Intr-o buna zi viata i-a despartit. Unul a luat-o spre nord iar celalalt spre sud. Nu s-au mai vazut pana intr-o zi de vara cand soarta i-a adus din nou fata in fata. S-au recunoscut imediat unul pe altul. Unul din ei era casatorit celalalt era necasatorit. Si au stat si si-au povestit viata ce a curs din clipa despartirii si pana in momentul in care s-au reintalnit. Celui casatorit nu ii mergea prea bine, abia daca gasea de lucru cate ceva, chiar in clipa aceea era fericit ca reusise sa castige un ban si mergea acasa la sotia lui. Celuilalt ii mergea si mai rau, se imbolnavise nu prea putea sa faca mare lucru isi purta si el zilele amarate chiar si atunci nu mancase de cateva zile neavand nici un ban.
Dupa ce si-au mai povestit s-au salutat bucurosi de reintalnire si primul o lua agale si ingandurat prin soarele firebinte de vara. La un moment dat s-a oprit brusc s-a intors spre inapoi uitandu-se lung la prietenul lui si s-a asezat pe o piatra in marginea drumului. Si-a deschis palma uitandu-se la moneda lucitoare din palma, inforator de lucitoare, cinic de sclipitoare, a luat-o a dus-o la gura si a muscat din ea incercand sa o rupa in doua. In gura-i maselele sparte scrasneau a neputinta, sangele curgea pe barba crescuta, ochii ii erau tulburi .... si peste toate soarele firbinte lucea in moneda aurie.... sclipitor de lucioasa, cinic de sclipitoare... de rece si neiertatoare.
V-am compus aceasta povestioara nu intamplator.
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Decembrie 2006
vandal spune:
quote:
Originally posted by marius
Au fost odata ca niciodata doi baieti. Erau de aceeasi varsta si se intelegeau de minune, toata ziua erau impreuna se jucau, mancau radeau ce mai ca doi frati.
Intr-o buna zi viata i-a despartit. Unul a luat-o spre nord iar celalalt spre sud. Nu s-au mai vazut pana intr-o zi de vara cand soarta i-a adus din nou fata in fata. S-au recunoscut imediat unul pe altul. Unul din ei era casatorit celalalt era necasatorit. Si au stat si si-au povestit viata ce a curs din clipa despartirii si pana in momentul in care s-au reintalnit. Celui casatorit nu ii mergea prea bine, abia daca gasea de lucru cate ceva, chiar in clipa aceea era fericit ca reusise sa castige un ban si mergea acasa la sotia lui. Celuilalt ii mergea si mai rau, se imbolnavise nu prea putea sa faca mare lucru isi purta si el zilele amarate chiar si atunci nu mancase de cateva zile neavand nici un ban.
Dupa ce si-au mai povestit s-au salutat bucurosi de reintalnire si primul o lua agale si ingandurat prin soarele firebinte de vara. La un moment dat s-a oprit brusc s-a intors spre inapoi uitandu-se lung la prietenul lui si s-a asezat pe o piatra in marginea drumului. Si-a deschis palma uitandu-se la moneda lucitoare din palma, inforator de lucitoare, cinic de sclipitoare, a luat-o a dus-o la gura si a muscat din ea incercand sa o rupa in doua. In gura-i maselele sparte scrasneau a neputinta, sangele curgea pe barba crescuta, ochii ii erau tulburi .... si peste toate soarele firbinte lucea in moneda aurie.... sclipitor de lucioasa, cinic de sclipitoare... de rece si neiertatoare.
Aha....extraordinar....n-am inteles nimic...care-i morala?
Scuze....o cafeaua de dimineata nu si-a facut efectul...se pare...
Elise spune:
quote:
Originally posted by vandal
Aha....extraordinar....n-am inteles nimic...care-i morala?
Scuze....o cafeaua de dimineata nu si-a facut efectul...se pare...
pai...despre dualitate.
Bea shi tu espresso.
Si, continuarea? S-a rupt moneda in final, sau nu?
Elise & BBLisa
vandal spune:
quote:
Originally posted by Elisequote:
Originally posted by vandal
Aha....extraordinar....n-am inteles nimic...care-i morala?
Scuze....o cafeaua de dimineata nu si-a facut efectul...se pare...
pai...despre dualitate.
Bea shi tu espresso.
S-a rupt moneda in final, sau nu?
Elise & BBLisa
Care dualitate....una ar fi fost ca cel ne-casatorit sa aiba banu si banii n-aduc fericirea (ci o intretin) sau ma rog o chestie ....mai cu sens...domn' Marius explica domne' pt astia mai slabi de inger (citeste intelect).
Elise....espresso e pt mai tirziu...daca o iau de dimineata ma dau astia afara de la servici ca si-asa mi se zice 'mai stai locului ca ma doare capu'...
ymcar spune:
quote:
Originally posted by vandalquote:
Originally posted by marius
Au fost odata ca niciodata doi baieti. Erau de aceeasi varsta si se intelegeau de minune, toata ziua erau impreuna se jucau, mancau radeau ce mai ca doi frati.
Intr-o buna zi viata i-a despartit. Unul a luat-o spre nord iar celalalt spre sud. Nu s-au mai vazut pana intr-o zi de vara cand soarta i-a adus din nou fata in fata. S-au recunoscut imediat unul pe altul. Unul din ei era casatorit celalalt era necasatorit. Si au stat si si-au povestit viata ce a curs din clipa despartirii si pana in momentul in care s-au reintalnit. Celui casatorit nu ii mergea prea bine, abia daca gasea de lucru cate ceva, chiar in clipa aceea era fericit ca reusise sa castige un ban si mergea acasa la sotia lui. Celuilalt ii mergea si mai rau, se imbolnavise nu prea putea sa faca mare lucru isi purta si el zilele amarate chiar si atunci nu mancase de cateva zile neavand nici un ban.
Dupa ce si-au mai povestit s-au salutat bucurosi de reintalnire si primul o lua agale si ingandurat prin soarele firebinte de vara. La un moment dat s-a oprit brusc s-a intors spre inapoi uitandu-se lung la prietenul lui si s-a asezat pe o piatra in marginea drumului. Si-a deschis palma uitandu-se la moneda lucitoare din palma, inforator de lucitoare, cinic de sclipitoare, a luat-o a dus-o la gura si a muscat din ea incercand sa o rupa in doua. In gura-i maselele sparte scrasneau a neputinta, sangele curgea pe barba crescuta, ochii ii erau tulburi .... si peste toate soarele firbinte lucea in moneda aurie.... sclipitor de lucioasa, cinic de sclipitoare... de rece si neiertatoare.
Aha....extraordinar....n-am inteles nimic...care-i morala?
Scuze....o cafeaua de dimineata nu si-a facut efectul...se pare...
Uf, nici la mine! Chiar imi faceam probleme ca nu reusesc sa prind unde e spilul, dar se pare ca nu am fost singurul care nu a reusit, asa ca m-am linistit.
My life stinks
Elise spune:
eu am luat-o babeshte si am inteles asha: ca pretenu' care avea banu' (adica ala casatorit, despre celalalt se specifica textual " n-avea nici un ban") ar fi vrut sa il imparta intre familie si prieten.
Pentru ca nu putea sa aleaga.
Da' nu stim daca in final banul s-a rupt sau nu.
s-ar putea sa nu-si fi facut nici nessu' meu efectu', deci nu dati prea tare.... atita pot la ora asta.
Elise & BBLisa
clauditzadennis spune:
Marius, nu ne lasa cu ochii in soarele stralucitor, cinic de sclipitor, ca vine seara si iar o sa am insomnii...zi-ne si noua morala, sa pricepe si noi...