Este normal sau sunt eu exagerata
Raspunsuri - Pagina 3
corinadana spune:
quote:
Originally posted by Cristina_C
Pe mine ma ajuta sa ma gandesc ca are un inger pazitor.
Si-mi mai este frica de ceva: daca gandesc negativ, pot atrage raul. Si-atunci alung gandurile negre. Si, daca vin inapoi, le alung iar.
Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...
DA, da! De ce ti e frica nu scapi- era un proverb nu?
corinadana mama Ralucai
http://community.webshots.com/user/corinaraluca
Elise spune:
a, si eu am obsesii din astea: sar noaptea din somn si ma uit daca respira.
Bineinteles ca respira. Ma culc la loc, gindindu-ma ca o iau pe aratura - si dupa doua ore iar sar.
Ba exista si variatii mai sofisticate: de vreo 2 ori am aruncat cite un biberon de laptic pentru ca brusc m-a pocnit ingrijorarea ca are microbi. 
Si, daca tot am avut presentimentul asta, de ce sa risc? Mai bine ii fac alt lapte....
Elise & BBLisa
adita9 spune:
Cred ca orice mama are angoase legate de siguranta copilului ei. Nu este nimic patologic in asta. Problema apare atunci cand nu reusesti sa-ti ti in frau grija excesiva si incepi sa interzici copilului sa faca lucruri normale. (sa nu alerge ca se poate ranii, sa nu se joace in nisip pentru ca este insalubru, sa nu manance dulce pentru ca face carii, etc.).
giulia71 spune:
Atata vreme cat frica se incadreaza in limitele normalului, este ok, ba din contra este chiar benefic.
Insa atunci cand frica este exagerata si apare ca rezultat al unor ganduri persistente si "urate sau horror", recunoscute de individ ca fiind bizare, pe o perioada mai lunga de timp, este cazul ca persoana implicata sa se adreseze unui specialist (psiholog).
In anumite cazuri, simptomele se remit de la sine dupa o perioada linistita, dar sunt si cazuri in care aceste simptome se inrautatesc, frica trasformandu-se in panica sau pe langa simptomele existente apare si depresia.
Atunci este necesar ca persoana sa se adreseze unui specilist pentru un ajutor calificat.
Patologia se incadreaza de cele mai multe ori in sfera tulburarilor de depresiv-anxioase, care nu au nici-o legatura cu nebunia, iar tratamentele (psihoterapie si/sau medicatie antidepresiva) sunt incununate de succes.
Sa auzim de bine!