caracterul copilului sau alintul?

Buna adresez aceasta intrebare in scopul de a ma linisti si dea gasi o rezolvare
Baitelul meu de 1 an si 4 luni, cam alintat zic eu, in momentul in acre nu i se da ce vrea el sau nu il las sa faca ce vrea el are accese de furie tipa, bate din picioare, etc
Ce sa fie oare caracterul sau alintatura? Si care e rezolvarea la aceasta problema?

Eliza5 spune:

E la varsta la care incepe sa-ti testeze reactiile si limitele.
Uite cum as zice eu sa procedezi.. Te asezi la nivelul lui in asa fel incat sa il privesti in ochi, ii explici ferm cu o voce calma de ce nu se poate sa ii dai ce isi doreste el in momentul ala, si gata. Nu te gandi ca nu te intelege. Te intelege foarte bine, si de fapt cel mai important in povestea asta este tonul. Important e sa fii ferma si sa nu te impresioneze urletele, tipetele dau datul cu fundul de pamant. Usor in teorie, mai greu in practica.
.

Ileana Cosanzeana spune:

Buna con_cris! Eu cred ca este vorba de putin din amandoua, dar cea mai importanta parte o detine alintatul! Faptul ca poate nu i-ati refuzat (mai)nimic il face sa reactioneze asa de violent atunci cand este refuzat. Incearca urmatoarea metoda: de fiecare data cand scenariul se repeta si incepe sa tipe si sa se tranteasca il iei frumusel de mana si il duci la el in camera. Acolo ii explici (coborandu-te la nivelul lui si privindu-l in ochi) ca nici tu, nici tati (si despre oricine ar mai fi vorba) nu acceptati un asemenea comportament si daca se va repeta consecintele vor fi aceleasi: il vei duce la el in camera unde va ramane inchis pana se va potoli. Incearca sa iti mentii calmul si sa nu tipi la el, dar nici sa folosesti un ton rugator si in nici un caz mangaieri si pupici. Fii ferma ca sa ai credibilitate si- cel mai important- ceilalti adulti din camera tb sa se coalizeze cu tine (strica totul cu faze de genul "lasa-l ca-i mic si el", etc)Eu cred ca atunci cand va realiza ca nu e de glumit, isi va schimba cu siguranta comportamentul. Inca o data repet, fii calma si explica-i ca unui om mare de ce il duci la el in camera, ce nu ti-a placut in comportamentul lui, etc astfel incat copilul sa isi inteleaga foarte clar pedeapsa!
Multa bafta si sa imi spui daca a functionat! (Dupa mai multe incercari, evident...

Ramonika spune:

trateaza-l cu indiferenta, chiar daca iti va fi foarte greu.

---

Ramonika si pisicile Vladutz Bubulina Maritza Fulgushor

Eliza5 spune:

Ileana, sunt de acord cu tine pana la un punct (sper sa nu te superi pe mine ). Eu cred ca un copil mic nu trebuie inchis singur in camera lui nici un minut pentru ca poate dezvolta teama, frica de propria camera. Va reprezenta pentru el camera in care este pedepsit, camera in care este abandonat, nu va fi refugiul lui asa cum ar trebui sa fie.

acina spune:

Eliza asa cred si eu.

Anca si Andrei(13.02.2006)

Pozele Noastre
Buburuzul Mic
Povestea Nasterii

con_cris spune:

Multumesc pentru sfat si sper sa mearga, cu toate ca am incercat sa-l mai pedepsesc punandu-l in patut, dar nu a dat roade. Baiatului meu nu i s-a refuzat nimic niciodata si acum i se pare, cred, ceva neobisnuit, dar nu se mai poate ca deja a crescut si da dovada de needucatie

marcellinna spune:

Eu tin minte ca-mi tratam fata cu foarte multa indiferenta cand facea capricii de-astea.
A trebuit un pic de rabdare din partea mea dar a meritat.
O lasam sa se tavaleasca si sa tipe in mijlocul camerei fara sa o inchid in camera (o invitam chiar "poti sa tipi cat de tare vrei ca tot nu-ti dau/fac aia sau ailalta")si ii spuneam motivul refuzului meu, de doua trei ori si apoi tratam cu indiferentza.
Mai greu era cand facea de-astea pe strada dar s-a lecuit destul de repede.
Venea ea singura apoi la mine ...spasita, sa-mi ceara sa o bag in seama dar nu mai cerea "obiectul" scandalului.

belle_vue spune:

De regula, tipul asta de comportament apare catre 2 ani si e asociat cu frustrari legate de faptul ca nu poate sa comunice prea bine ce doreste, ca nu are indemanare/abilitate sa faca anumite lucruri, plus unele interdictii absolut necesare. Se vede treaba ca puiul tau a pornit-o mai devreme. Sa dea Dumnezeu sa se si opreasca mai devreme!

La 1 an si 4 luni mi se pare devreme sa-l cataloghezi ca "alintat". Depinde foarte mult la ce anume face crizutele respective -- daca e vorba despre faptul ca vrea (are nevoie) de mai multa atentie din partea parintilor sau despre alte lucruri care-i sunt inaccesibile. Daca prima e valabila, e posibil ca temperamentul lui (nu caracterul -- ala se formeaza tarziu, spre sfarsitul copilariei, in adolescenta si chiar catre maturitate) sa fie de asa natura incat bb are mai multa nevoie de voi. Se spune ca bebelusii care solicita mai mult atentia parintilor au mari sanse sa devina copii si adulti plini de sensibilitate si intelegere pt ceilalti atunci cand primesc atentia respectiva la timpul covenit. Deci merita efortul.

Daca plange dupa lucruri/actiuni la care nu are acces, pt o parte iarasi exista solutii de tipul: creati un mediu mai putin solicitant pt copil si o sa-i fie mai bine si lui si voua. Ex: daca nu ai bibelouri si alte obiecte fragile in camerele unde sta copilul in mod curent reduci stresul de a sta cu ochii pe ele si de a trebui sa spui "NU" de fiecare data cand vrea sa le atinga etc. Sigur ca poate sa nu fie foarte convenabil pt parinti sa-si reorganizeze casa (sau macar o parte a ei) dupa modelul asta, dar pana la urma e mai usor sa te descurci in viata de zi cu zi.

Eu sunt de parere ca o anumita toleranta fata de copil si de ceea ce prefera sa faca e absolut necesara pt dezvoltarea sigurantei sale de sine si in raport cu lumea -- e o forma de respect, daca vrei, la fel cu respectul pe care il solicitam si noi, adultii, atunci cand avem toane sau chefuri pe care poate ceilalti nu le agreeaza prea tare.

Daca simti ca e intr-adevar vorba despre capricii si toane (si trebuie sa tii cont si de starea de oboseala, de pilda -- piticul meu nu face din astea decat atunci cand e obosit sau foarte plictisit de o asteptare lunga la medic etc., deci ar fi barbar din partea mea sa fiu intoleranta cand el are 2 probleme si nici una din ele din vina lui: e obosit/plictisit si frustrat), metodele sunt cele pe care le-au sugerat deja mamicile care ti-au raspuns: indiferenta, incercarea de comunicare (ii explici de ce nu se poate ce vrea el) sau de distragere a atentiei (ii dai altceva in schimb, subliniind calitatile obiectului permis si facand glume etc., ceea ce ajuta la dezvoltarea in mintea lui a ideii de optiune, si nu doar de interdictie).

Rabdarea ramane insa arma cea mai importanta.




Mami de Theodor (27.10.2004) si Bebe din burtica (DPN 5 feb 2007)



Those who can't laugh at themselves leave the job to others

Lemoni spune:

Apoi eu sunt sunt trecuta prin asa ceva exact la un an si 4 luni baiatul meu a devenit crizat.Crizele si manifestarile lui m-au facut sa ma speri foarte tare chiar am ajuns la medic ,episoadele lui erau cam asa ori plangea pana se invinetea si uita sa respire si lesina (asta in momentul cand nu faceai ce vroia el) ori se dadea cu capul de perete.
Normal ca am fugit la medic ca am crezut ca are epilepsie sau cine stie .
Raspunsul a fost este sanatos tun ,acesta boala se cheama Alint!
Sunt atit de mici dar tare smecherii ,un copil intotdeauna va incerca sa vada pana unde poate sa intinda sfoara, cat ii merge nu conteaza ce varsta are.
Am mai scris de multe ori la subiecte pe tema asta recomandarea doctorului o palma la fund ca va intelege.
Acum stiu ca vor fi comentarii pe tema asta nu vreau sa imi lovesc copilul (multumesc de rosii) dar cum mi-a explicat mie doctorul il doare mult mai tare sa se dea cu capul de perete, si apoi cand lesina cade si se loveste la cap (poate fi fatal in unele cazuri) mult mai periculos decat palma mea la fund cu o vorba calma si un NU hotarit se rezolva problema.
Deci asta nu este sfatul meu ci al doctorului si l-am primit in canada unde nici macar nu ai voie sa-ti atingi copilul ca vine politia la usa!!!!!!
Eu am avut reusite la scurt timp si un copil cuminte foc.Iar acum ne amuzam de fiecare data cand ii spun povestea.

Principesa spune:

Con_cris, faptul ca iti pui astfel de intrebari arata ca esti o mama suficient de buna. Prin faptul ca ai un copil absolut normal. Care nu este nici alintat, nu are nici tulburari de caracter, nu este nici needucat. Este un copil care se dezvolta firesc, explorand si care in contact cu limitele protesteaza.
Ai primit sugestii pentru gestionarea cat mai eficienta a protestelor.
Rezolvarile le vei gasi insa tu din mers. Pentru a gasi aceste rezolvari e bine sa fii linistita. Deci linisteste-te inatai si apoi vei vedea vedea.

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita