Meseria potrivita..

De mult timp imi doresc sa fiu psiholog,de mai mult de zece ani..Acum am 29 si vreau sa incep o noua facultate(am mai inceput de trei ori,dar nu am terminat niciodata)..

Dar sunt intr-un impas,nu stiu ce sa aleg..imi plac limbile straine,deci asta ar fi o optiune.Ador istoria,imi place sa citesc si ma intereseaza tot ce tine de trecut--ar fi a doua optiune(istorie,arheologie).Iar a treia este visul meu psihologia,INSA,nu stiu daca e o alegere buna.Sunt instabila si cu o tendinta depresiva,foarte influentabila,parca absorb emotiile celorlalti.Mi-e frica ca nu e o meserie pentru firea mea sensibila,mi-e frica ca odata intrata in universul asta sa nu ma dezechilibrez si sa imi fac rau.Ma intreb,cum sa ii ajut pe ceilalti cand eu am nevoie de ajutor(probleme cu comportamentul alimentar)..


Nu stiu ce sa fac,nu imi mai pot permite inca un esec..De aceea va intreb,cum v-ati ales meseria?Cum ati stiut ca vi se potriveste?Ce anume v-a influentat in luarea deciziei?

Ce sfat mi-ati putea da,avand in vedere cele scrise mai sus?



Cu drag,

Clara si Sacha cel voinic

blue eyes spune:

Clara, descrierea ta seamana mult cu a mea. Eu a trebuit sa aleg limbile straine. Aspectele decisive au fost: timpul la dispozitie, baza mea de cunostinte(mai solida pentru lingvisica-filologie),factorii sociali etc. Psihologia a ramas hobby. Daca as fi putut alege sa studiez psihologia, ar fi ramas lingvistica hobby. Sunt multumita cu alegerea facuta.

In cazul tau nu stiu ce sa zic, prefer sa citesc parerea unui specialist, Principesa.


_
O relatie sanatoasa are ca baza: schimbul intelectual, apropierea emotionala si sexualitatea.
_
Cadoul prefect pentru copil? Lasa-i copilaria! Cadoul perfect pentru femeie? Descopera-i feminitatea! Cadoul perfect pentru barbat? Apreciaza-i masculinitatea!

Principesa spune:

Clara, ca sa ii ajuti pe altii, adica daca inteleg eu bine, pentru a deveni psihoterapeut, in procesul de formare si tu trebuie sa urmezi niste sute de ore de dezvoltare personala, context in care ai ocazia sa iti descoperi problemele, sa le intelegi si sa rezolvi din ele.
Dar daca tu spui ca te simti a fi prea sensibila, sugestia mea ar fi sa incerci de pe acum o psihoterapia, care te-ar putea ajuta atat pentru problemele tale cat si pentru o orientare vocationala.

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

miria_cristina spune:

Ar trebui sa te gandesti nu doar ce ti-ar placea sa faci, ci si la ce te simti sigura pe tine si priceputa. In plus, o profesie o faci si ca sa-ti asigure venitul, asa ca ar trebui sa iei in calcul si aspectul material, cred eu.

Pana la urma, tu trebuie sa te hotarasti.

Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

blue eyes spune:

Miria Cristina, parerea mea e ca ambele domenii sunt de viitor.

Clara, vad ca tu ai scris ca ai mai inceput vreo 3 facultati. Ce domenii acopereau? Iti place psihologia pentru ca simti ca ai vocatia sa intelegi si sa ajuti oamenii sau sa te ajuti pe tine insati?
Mai scrii: Mi-e frica ca nu e o meserie pentru firea mea sensibila,mi-e frica ca odata intrata in universul asta sa nu ma dezechilibrez si sa imi fac rau Da, si eu sunt de parere ca psihologia poate face mai mult rau dacat bine, daca nu e patrunsa si inteleasa in complexul ei, chiar si sub indrumarea unor profesori. E ca un trandafir: daca nu stii cum sa-l apuci, risti sa te intepi.

In alta ordine de idei, date fiind interesele tale umanistice, ai putea studia antropologie, orientandu-te spre antropologia sociala si culturala, care acopera intr-o oarecare masura interesele tale: istorie, arheologie, psihologie(sociologia include si psihologie), limbi si culturi straine.

_
O relatie sanatoasa are ca baza: schimbul intelectual, apropierea emotionala si sexualitatea.
_
Cadoul prefect pentru copil? Lasa-i copilaria! Cadoul perfect pentru femeie? Descopera-i feminitatea! Cadoul perfect pentru barbat? Apreciaza-i masculinitatea!

clara25 spune:

Va multumesc pentru raspunsuri si vin cu precizari..Psihologia a fost visul meu,a fost una din putinele certitudini din viata mea.De doua ori am si inceput cursuri in sensul asta,prima data la 20 de ani,insa din cauza unor probleme emotionale si a unei conjuncturi defavorabile nu m-am dus la examene.Cand au descoperit ai mei nu m-au mai lasat sa continui.A doua era informatica la 23 ani,dar am plecat din tara si a trebuit sa o intrerup(oricum nu era de mine)..a treia oara a fost tot ceva legat de psihologie,dar nu facultate,insa am avut o problema administrativa..

Principesa,crede-ma am vrut de multe ori sa fac acest demers(de a face o psihoterapie),dar mi-e frica.Banuiesc ca va fi foarte greu,bulversant..sunt convinsa ca problema mea legata de mancare e doar un mecanism de protectie care ma apara de niste angoase puternice.Nu sunt pregatita sa le fac fata si nici nu vreau sa le descopar.Incerc sa ma vindec singura..

Blue eyes,antropologia in cadrul carei facultati se studiaza?Oricum,inclin spre psihologie pentru ca ma gandesc ca daca si de data asta esuez inseamna ca nu e de mine.Si nu o sa am niciodata regretul ca nu mi-am urmat visul.Mai am vreo doua luni sa ma hotarasc..


Clara..

adi2003 spune:

Poate unora le vine sa zambeasca, dar eu cand am dat la Stiinte Economice, am ales acest profil din 2 motive:
- imi placea matamatica (daca nu era acest examen la admitere nici nu ma duceam). Drept urmare am luat o nota mai mare la examenul de matematica decat la cel de economie unde era toceala in mare parte, exceptie facand problemele de ec. care le-am rezolvat in totalitate.
- imi placea domeniul turistic, fiind si profilul terminat in liceu.

In timpul facultatii visam sa fiu la catedra, am ajuns 2 ani sa predau dupa care mi-a trecut pofta de profesorat foarte repede.
Apoi drumul vietii m-a condus spre domeniul contabil. De ce? pentru ca asa am gasit jobul si se potrivea cu studiile mele.
Tot asta fac si acum dar n-am prea mari satisfactii in domeniu.

Ce sa zic, cred ca aspiratiile unui om se schimba - nu neaparat de la un an la altul, ci in timp, dupa 2, 3 sau 5 ani.
Pe de alta parte, una e ceea ce vrem si una e ceea ce se poate/pe plan profesional.
Asa ca totul depinde de momentul x, de noi si de alti factori din exterior.

Florile mele

Principesa spune:

Clara, inteleg teama ta fata de psihoterapie pe care o consider fireasca. Vreau doar sa iti impartasesc niste informatii.
Este foarte grea sa te vindeci de ceea ce nu stii. Iar daca in terapie vei intra in contact cu aceste lucruri pe care nu le stiai, un terapeut te va pune in contact si cu resursele tale de a le face fata. Deci nu vei fi tu cea de acum doar cu mai multe probleme pe cap. Si in plus nu vei fi singura cu ele, asa cum esti acum si cum banuiesc ca ti-e tare greu. Vei primi suport emotional de la terapeut care va fi disponibil langa tine. Si poate va fi o experienta utila pentru tine sa incepi sa te bazezi pe cei din jurul tau, sa incepi sa acorzi incredere si sa ceri ce ai nevoie.
Mult succes!

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

belle_vue spune:

Clara, uite un link interesant apropo de stiintele sociale la universitatea din Liege (unde zice semnatura ta ca te afli):

http://progcours.ulg.ac.be/cocoon/programmes/EBSOCI01.html


In alta ordine de idei, psihoterapia derulata intr-o alta limba decat cea materna se loveste de obstacole mari, ca sa nu zic ca poate fi de-a dreptul ineficienta... (afara de cazul in care persoana respectiva e complet bilingva, adica a crescut cu 2 limbi in familie si le-a invatat/practicat in mod relativ similar)

Un aspect la care te sfatuiesc sa te gandesti in luarea deciziei esteacela ca stiintele socio-umane sunt extrem de contextuale, adica ceea ce faci tine foarte mult de mediul in care traiesti. Ca inginer, de pilda, poti sa lucrezi oriunde in lume cu instrumente identice, fiindca fizica si matematica sunt identice peste tot. Ca psiholog, antropolog, sociolog, politolog -- faci analize ale unui mediu socio-uman care are particularitati si variatii relativ mari de la o societate la alta, iar succesul analizei depinde tocmai de cat mai buna cunoastere a acelui mediu. Altfel spus, ca psiholog format in Belgia posibilitatile de a practica intr-o alta tara vor fi limitate -- poate mai mult chiar decat in cazul celorlalte stiinte sociale pe care le-am amintit (antropologia are un caracter mai "de laborator", iar cercetarea sociologica sau politologica se poate realiza si pe teme si probleme "supra-nationale" -- vezi cazul "studiilor europene", desi acolo e vorba despre o specializare de sine statatoare si destul de ideologizata, cam ca marxism-leninismul odinioara...)

Istoria e cu siguranta un domeniu mai mult decat pasionant, faptul ca se re-scrie in termeni diferiti in fiecare perioada e in sine un lucru fascinant (pe mine epistemologia m-a preocupat intotdeauna)...

Limbile straine inseamna ori asumarea unei cariere de "biblioteca", in sensul studiului de texte mai vechi sau mai noi in diverse limbi, analiza si interpretarea traducerilor etc. (adica ceva in directia lingvisticii), ori pur si simplu traducere dintr-o limba in alta -- dar dupa felul in care scrii nu te vad dedicata unei cariere de translator...

De ce spui ca mai ai 2 luni timp pt a lua o hotarare?

Mami de Theodor (27.10.2004) si Bebe din burtica (DPN 5 feb 2007)



Those who can't laugh at themselves leave the job to others

betiana spune:

Cand am optat pentru psihologie am facut-o din doua motive : am vrut in primul rand sa ma cunosc si sa ma echilibrez sufleteste (e greu cand treci printr-un proces de divort al parintilor) si sa-i ajut pe ceilalti.Eu zic ca aceasta disciplina m-a invatat sa ma remodelez si sa fac fata unor situatii limita.

clara25 spune:

Principesa,sunt de acord cu tine si stiu ca ai dreptate.Iti multumesc pentru mesaje.E adevarat ca daca voi fii studenta la psihologie e posibil sa-mi rezolv problemele,ma voi putea reechilibra..

As vrea sa te intreb ceva,off-topic,nu mai vreau sa deschid subiect nou.Ce problema crezi ca are o persoana care de cand se stie e obsedata de slabit?De ce nu reusesc sa arat normal daca imi doresc atat de mult?Tot timpul imi fac planuri,scrise despre cat voi slabi,asta e un ritual absolut necesar ca maine sa o iau de la capat..De unde auto-distrugerea asta?Eu ma gandeam ca inca nu am depasit stadiul oral..poate cand eram mica nu am primit afectiunea de care aveam nevoie si incerc prin mancare sa o inlocuiesc.In plus ai mei se certau mereu,batai,vorbe grele..


Belle-vue,intr-adevar este vorba despre facultatea din Liege.Insa nu intentionez sa raman aici,nu mi se pare locul ideal.Mediul conteaza ,dar cred ca problemele oamenilor sunt asemanatoare peste tot.Cat despre franceza zic eu ca ma descurc bine si in plus copilul meu e bilingv si asta ma ajuta mult.

Nu am asa mult timp la dispozitie pentru ca trebuie sa imi echivalez diploma,sa imi fac un dosar,sa adun toate informatiile.Iti multumesc pentru mesaj,am cautat mai inainte informatii despre antropologie,politologie,epistemologie..interesant,interesant..


Istoria imi place foarte mult,dar nu tin neaparat sa muncesc in domeniu.Mie imi place sa citesc si sa ma intorc in timp,sau mi-ar place sa caut comori demult uitate ca Indiana Jones

Ma duc si eu la


Clara..care va doreste o zi buna