Meseria potrivita..
Raspunsuri - Pagina 2
doareu spune:
Clara,
m-am recunoscut intr-o oarecare masure pe mine in ceea ce ai scris tu. Si eu am fost pasionata mereu de psihologie. Cu toate astea, am luat-o ca pe un "hobby". Eu am terminat facultatea de informatica insa in ultima vreme ma gandesc foarte serios la o a doua facultate - cea de psihologie. Mi-am dat seama ca as putea transforma hobby-ul incet incet intr-o profesie, chiar daca ar dura ani buni...
Te-ai gandit cumva unde ai putea sa studiezi? Ce limba ai prefera? Am inteles ca nu vrei sa ramai in Belgia... Eu as prefera engleza ca limba de studiu, insa in Germania e exclus, trebuie invatata germana la perfectie.
Principesa spune:
Clara, am sa iti raspund la intrebare. Inainte de asta am nevoie sa stiu la ce iti va folosi raspunsul meu.
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
clara25 spune:
Probabil ca ma asteptam sa imi spui ceva care imi va schimba viata,o idee care sa ma faca sa incep Marea Schimbare.Un fel de cheie a misterului.. pentru tine!
Oricum m-am hotarat sa dau la psihologie.Asa ca in cativa ani o sa am raspunsul la intrebari.Sper..
Clara
P.S.Doareu o sa studiez in franceza,la universitatea din Liege.Cat despre plecat din Belgia o fac nu pentru ca nu imi place aici,ci pentru ca imi doresc sa cunosc cat mai multe locuri,cat mai multi oamenii..
"Din adancul lacului cu noroi cresc nuferii"
MissParker spune:
clara25, am impresia ca esti foarte labila momentan si ai mai mare nevoie de o terapie decat de un studiu solicitant si stresant, oricat te-ar atrage pe plan intelectual. In plus, cum vrei sa devii psiholog si sa-i ajuti pe altii sa-si rezolve problemele, cand tu insati mai ai atatea de rezolvat?
Spui ca intuiesti ca ai niste angoase puternice carora nu vrei sa le faci fata si incerci sa te vindeci singura (!!??). Pai atunci de ce mai are lumea nevoie de psihologi??
Accepta sfatul Principesei si fa mai intai o terapie 
. Eu personal nici nu as avea incredere intr-un terapeut care nu a facut el insusi terapie.
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
MartaLarisa spune:
mda... eu insami am facut o facultate cu gandul de a-i ajuta pe ceilalti (asistenta sociala)... acum dupa ce am facut o a doua facultate ( psihologia), cand am trecut prin doi ani de terapie si alti trei ani de formare intr-o metoda analitica de psihoterapie, daca as lua-o de la inceput, mi-as pune intrebarea de ce vreau sa ii ajut pe ceilalti prin meseria mea, ce reprezinta ea pentru mine?!Apoi, din experienta, a studia psihologia nu ne rezolva problemele.
pe mine cei doi ani de terapie m-au ajutat si mi-au schimbat perspectiva asupra multor lucruri.
Principesa spune:
Clara, poate am sa te dezamagesc, insa sper ca vei castiga in realism. Eu nu cred in Marea Schimbare infaptuita printr-o idee. Nu este de ajuns o idee pentru o Mare Schimbare. Psihoterapia este un demers sinuos, uneori de ordinul anilor, in care schimbarile se petrec, dar intr-un anumit ritm. Psihoterapia consta de fapt in schimbari mici, treptate.
Problemele legate de schema corporala, dinamica anorexie-bulimie, au originea foarte timpurie. Eu nu i-as spune autodistrugere. I-as spune neacceptare, dezacord interior.
La ce iti foloseste conceptualizarea ca originea este in stadiul oral si ai fost lipsita de afectiune? Eu prefer conceptualizari care sa ma ajute la planificarea unui algoritm terapeutic.
Probabil ca traiesti o fantasma ca daca ai fi suficient de slaba atunci ai primi afectiune, acceptare, liniste. Eu as confrunta utopia acestei fantasme si as identifica strategii adaptative pentru satisfacerea nevoilor acum, in realitate, cu greutatea pe care o ai.
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
doroty spune:
M-am regasit si eu in cele ce spui tu despre viata ta, Clara.
Am o problema cu alimentatia si cred ca trebuie sa fiu mai slaba.
Am avut o copilarie nefericita cu doi parinti care se certau,un tata alcoolic si o mama autoritara.
Desi am intalnit acum 9 ani un barbat minunat langa care sunt si astazi , sechelele sunt foarte mari.Nici astazi nu sunt prea sigura pe mine si nu ma pot afirma desi stare mea s-a mai imbunatatit in ultimii 9 ani.
Am facut o facultate la care am intrat dupa trei incercari si nu practic meseria pt care m-am pregatit 6 ani decat intr-o mica masura care nu ma satisface.
M-am gandit si eu sa fac a doua facultate psihologia pt ca simt ca am aptitudini in domeniul acesta.
Am citit de curand o carte care m-a facut sa explorez si o alta dimensiune(mai putin evidentiata in zilele noastre)a vietii.Carte se numeste "Nimic nu e intamplator" de Robert H.Hopcke si dezvolta teoria sincronicitatii.
De aici am inceput sa fiu mai atenta in jurul meu cu semnele pe care mi le da universul.
Poate ca nu a fost intamplator faptul ca nu am intrat din prima la facultate ca iata nu am facut mai nimic cu ea.
Poate ca tu pt ca ai intampinat niste piedici cu psihologia nu ar trebui sa te incapatanezi sa o urmezi.
Incepi psihoterapia si eu vreau sa o fac dar nu cunosc pe cineva in care sa am incredere si nu stiu daca imi pot permite financiar.