E normal?
Raspunsuri - Pagina 3
casandra spune:
Trebuia sa ii spui si tu ca daca iti trebuia unul de la tara, iti luai unul de la tara.
Cristina_C spune:
Ei, de fapt a vrut sa spuna ca el, fiind de la oras, n-ar da in tine niciodata
.
Acum, serios, nu e iesit din comun sa nu te ajute in casa, dar e grosolan sa-ti aminteasca mereu ca el castiga cel mai mult (sau ca numai el castiga) si sa-ti spuna ca altul, in locul lui, te-ar bate.
Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...
Roxali spune:
Si macaronaru meu cat a fost mic nu prea statea cu el...pe motiv ca nu stia ce sa-i faca cand plange, adevaru e ca lucra 13 ore pe zi, deci , era si obosit...treptat, copilu a crescut si mai "pune "mana pe cate ceva , dar gandindu-ma logic nu este numa vina lui , ceea ce a vazut in familia lui o viata, asta face, mama muncea -mai mult canica si barbatu la munca.Acum chiar daca muncim cot la cot, am noroc cu mama...oricum daca nu vine de la sine
.
Ali
lorelaim spune:
Apropo de barbati "de la tzara"... Aveam vreo 20 de ani si ma intorceam cu trenul de-acasa la facultate. Era seara tarziu si in fata mea in vagon se aseaza o pereche tanara de la tzara... cu 3 copii: aprox 4ani, 2ani, si bb mic la taza. Mamica parea f obosita (era si tare slabuta)si cum s-au asezat i-a dat bb sa suga. Taticul (un tinerel tare frumusel si spalatel) a desfacut merindea si s-a apucat sa-i hraneasca pe ceilalti doi copii. Mi-a ramas in memorie cat de frumos se purta acel tanar sot DE LA TZARA! Mamica l-a rugat ba de apa si el s-a ridicat si i-a dat imediat, ba de o paturica si el a dat jos bagajul si a scos paturica, etc. El i-a culcat pe cei mici pe banchete in jurul lui, etc.
Si tatal meu a fost de la tzara... dar a fost un MARE DOMN! ca atitudine in viatza...
Nu conteaza numai educatia... ci si DRAGOSTEA! Un sotz daca IUBESTE atunci RESPECTA si respectul si dragostea il fac sa ajute femeia care-i este sotzie si mama copiilor sai.
Din DRAGOSTE un om face multe... dar trebuie sa IUBEASCA CU ADEVARAT...
Ipearina: intreaba-l pe sotzul tau daca te iubeste... Daca-ti spune DA atunci intreaba-l cum se "potriveste" dragostea pe care o are pt tine cu vorbele pe care ti le-a adresat.
Deci... da - potzi sa-tzi iei
MissParker spune:
Varul meu a devenit anul asta tata, munceste si aduce bani in casa in timp ce sotia sta cu copilul, ii face varului meu si contabilitatea la o firmulita particulara si face si cursuri serale ca sa nu piarda contactul cu piata de munca (e economista). El imi scria mie asa "din putinul timp liber pe care il am, cea mai mare parte ii este dedicata copilului. Oricum, e bine ca ea [sotia] poate sa fie cu copilul 24 din 24, caci m-am lamurit ca la varsta asta prezenta mamei este esentiala". Suna al dracului de bine si nobil si altruist pe hartie, insa realitatea este alta: un tata care isi IUBESTE copilul vrea sa stea cu acel copil pentru ca II PLACE LUI, nu se gandeste ca vai, teoretic si psihologic vorbind copilul are neaparata nevoie de prezenta lui X sau a lui Y, un tata care isi iubeste copilul VREA sa-si petreaca timp cu acel copil DE DRAG, din iubire, de placere.
Dar de unde nu e nici Dumnezeu nu cere.
Ca sa nu fiu acuzata de prea mult cinism, sa precizez ca experienta mea personala din copilarie a fost ca tatal meu a inceput sa se intereseze de mine din clipa cand am inceput sa vorbesc. Unii tati nu pot avea o legatura sufleteasca intensa cu copiii lor (care ar incepe imediat dupa nastere), ci asteapta pana cand copilul mai creste putintel pentru a crea o legatura intelectuala, rationala. E trist, dar asa sunt majoritatea barbatilor.
Ipearina, poate ca timpul va rezolva problema cu atitudinea sotului tau fata de bebe. Dar atitudinea lui fata de tine este de nescuzat. Poate ca n-o fi de la tara, dar a vorbit ca un taran-marlan autentic.
Felicia
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.
ariella spune:
Uiiiiii...urat din partea lui. Trebuie sa-i dai de inteles ca nu esti un robot, ai nevoie de intelegere, de dragoste, de ajutor.
Dar, in afara de scaparea aia, cum ca ti-ar da una dupa cap daca ar fi de la tara, a mai avut si alte iesiri urate? Cum se comporta in casnicie?
ipearina spune:
Multumescu mult pentru sfaturi, le-am citit pe toate cu atentie.
Chiar de sarbatori am avut iar o mica altercatie. Sotzul meu a stat cu bebe - el la televizor, iar bebe cu jucariile langa el, din cand in cand plangand dupa mine pt ca e obisnuit sa stea cu cineva care se joaca cu el si care-l baga in seama - , iar eu mai mult la bucatarie cu pregatiri pt masa de revelion si mancare bebe (bineinteles ca lasam toate treburile ca sa-i dau lu bebe sa manance si sa-l schimb). Dupa 2-3 zile in care doar a stat langa el in pat la televizor (si l-a dus la o scurta plimbare de gura mea), iar eu bagata pana peste cap la bucatarie, sotzul meu a oftat si mi-a spus: "Nu mai pot, mai vreau sa fac si altceva, imi doresc sa fac si altceva, nu-mi place sa fiu numai doica!" Iar am dat pe spate cand am auzit ce a spus si i-am zis ca nu e doica, e tatal copilului.
Daca el are nevoie si de altceva dupa cateva zile in care n-a facut mare lucru pt bebe, eu ce sa mai zic? Eu am mare nevoie de variatie! Si de fiecare data i-am explicat pe un ton calm si cu argumente. Niciodata nu tip, dar de fiecare data spun ce cred si ce simt. Iar daca ii cer sa faca ceva totul incepe cu "te rog frumos". Culmea este ca si-a dorit foarte mult acest copil, il iubeste foarte mult, dar considera probabil ca e normal ca numai eu sa-mi pun carca la bataie. I-am explicat de atatea ori ca noi n-avem mama si soacra in preajma ca sa ne ajute si ramane totul pe spatele nostru, dar asa cum eu il inteleg pe el si el trebuie sa ma inteleaga pe mine. Asa cum el are nevoie de odihna, refacere, asa si eu. Asa cum are el nevoie de intelegere si mici surprize, tot asa si eu. De multe ori am plecat cu copilul in alta camera si m-am jucat cu el desi picam de oboseala, tocmai ca sa fie liniste in casa, iar sotzul meu sa poata dormi dupa o zi de munca. Este foarte greu sa-mi mentin calmul cu atatea nopti pierdute si totusi reusesc.
Daca am vazut ca nu se poate in nici un fel (intr-adevar, tatal lui nu face nimic acasa, intr-adevar inainte de copil eu am facut tot menajul si probabil acum i se pare nefiresc sa-i cer sa ma ajute), i-am spus pe un ton serios si calm ca din februarie imi reiau serviciul, ca nu am de gand sa mai stau in concediu si m-a intrebat cine il creste pe bebe; i-am raspuns ca e capul familiei si sa gaseasca solutii. Cateva zile s-a oferit sa spele vasele, a dat cu aspiratorul fara sa-i cer, a stat cu bebe, l-a schimbat de cateva ori. Probabil s-a speriat ca plec la serviciu, desi nici prin cap nu-mi trece asa ceva! Nu stiu insa cat va tine aceasta stratagema.
anamaria spune:
eu nu cred ca solutia este sa-l ameninti ca te duci la serviciu mai repede... (ba eu una, chiar m-as gandi serios sa ma duc, daca el castiga suficient cat sa platim o dadaca decenta si de incredere 
)
totusi incearca sa discuti cu calm cu el, iesiti toti trei in oras, la plimbare sau la un resturant... plecati un we la munte... stiu ca acum, iarna, e mai dificil, e frig afara si e mai greu cu bebe, dar sunt sigura ca exista solutii! poate ceva prieteni cu care sa va vizitati, stiu eu?!
ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este faptul ca te face sa te simti inferioara dpdv al banilor, el aduce mai multi si deci te intretine... nu se face asa ceva cu femeia pe care o iubesti si e mama copilului tau!
sigur ca poate si el este obosit, dupa munca, poate e stresat samd... dar nu este vina ta, si ar trebui sa-l faci sa se convinga sa lasa problemele de serviciu la serviciu!
uite cum faceam noi: in zilele saptamanii, ma descurcam eu cum-necum cu bebe. seara ma ajuta si el la baie, imi turna apa pt limpezit si apoi varsa caditza la baie - era foarte grea si eu chiar nu pot, sufar cu spatele. masa de seara o dadea el la bebe, mai putin cand eram pe bibe, doar uneori, dar dupa ce a inceput sa pape in funduletz el era responsabil cu cina!
in we insa aveam program comun, faceam treaba prin casa, mancare, ieseam impreuna la plimbare sau mergea el la plimbare cata vreme ma duceam eu la coafor.
recunosc ca am avut parte si de ceva ajutoare din partea parintilor...
ceea ce ma deranjeaza si pe mine de fiecare data - dar pana la urma m-am convins ca trebuie sa ma lamuresc ca asta nu se poate schimba... este faptul ca barbatzii astia nu pot sa aiba ei initiativa, pur si simplu pe ei ii lasa reci kestiile care pe noi ne scot din pepeni gen dezordine, copil plangacios din diverse motive (printre care si ca e murdarel de kk... 
) asta e si n-ai ce-i face, dar crede-ma ca faci treaba cu ei daca reusesti sa-i rogi frumos, de cateva ori eventual, pana la urma te alegi cu ajutorul dorit si solicitat....
multa bafta si sa auzim de bine!
_
ANAMARIA, mama soldatzeilor de plumb 
Bogdan - 04.07.2000 si 
Tudor - 13.06.2003
poze cu frumosii mei (si nu numai )
************************
DE CE SA REPETI VECHILE GRESELI, CAND EXISTA MULTE ALTELE NOI PE CARE POTI SA LE FACI?
ipearina spune:
Tocmai ca doar in week-end ii cer ajutorul! Iar daca-i propun sa iesim la plimbare impreuna sau sa plecam undeva la munte toti trei, trebuie sa trag de el, e genul care vrea sa stea numai in casa la televizor sau sa doarma in week-end, iar eu sunt satula de stat in casa in timpul saptamanii. Nu am cum sa plec singura la plimbare, bebe plange dupa mine, e obisnuit cu mine, eu ma joc mereu cu el, plus ca inca il alaptez. Pana la urma va trebui sa se obisnuiasca sa mai stea cateva ore cu cineva, dar unde sa gasesc pe cineva de incredere, unde sa gasesc o bona adevarata, ca se gaseste atat de greu!
diana1971 spune:
Buna Ipearina
Mi se pare total nesimtire din partea lui pt ca acel copil nu este doar al tau e si al lui...copilul are nevoie de prezenta tatalui in viata lui chiar daca el crede ca e prea mic si nu conteaza...crede-ma copiii inmagazineaza tot si mai tarziu astea se vor traduce in anumite afinitati,sentimente,etc.Sa nu se mire daca la 14 ani copilul va discuta doar cu tine,te va vrea doar pe tine in preajma,samd...indirect se autoexclude...intreaba-l daca asta doreste !!!!????...daca da...e ok macar sti cum stai.
Eu am un baietel de 1 an si am nascut cu cezariana ceea ce a facut dificila prima perioada pt mine;sti ce facea sotul meu?? cand plangea copilul venea din dormitor(eu dormeam cu bb in camera )ma ridica din pat sa-l alaptez si aducea copilul,nu stiu ce ma faceam fara el.Cu gatitul si munca in casa am facut amandoi de la inceputul relatiei iar cu copilul...am discutat cu el si i-am explicat ca fac cu nervii numai in casa...si el mi-a spus ca sambata si duminicasa ies cateva ore cu fetele sau sa merg sa mai vad si altceva....asta ar trebui sa faca si sotul tau.
Pe de o parte si Ileana are dreptate insa pe langa dorinta lui de a face ceva mai trebuie sa existe respect si bun simt...si daca nu o face din dragoste pt tine...macar de bun simt... el profita si mai ales nu se intampla unlucru important...nu se implica in rel cu bb.
Incearca sa-l rogi sa-ti aduca servetele umede,sau pampersul,...arata-i ce prostioare face cand il schimbi ... reactionati in 2..implica-l...faceti tot impreuna pe cat posibil.
Mai e o prob..si daca ar sta cu copilul el nu stie sa faca nimik si nu e normal...stie sa-i dea laptic? stie sa-l prepare..??? pai vezi ... nici nu ai siguranta in el.
Poti sa-i mai spui si asta..un sot ofera siguranta familiei iar el nu...si sa lase baietii de la tara ca astea sunt ineptii,sa-si revina sa deschida ochii sis a lase balivernele pt cine il ia in serios...copilul nu are de 2 ori aceasi varsta si pierde momente unice.
te pup si succes
Diana