Atitudinea fata de parintii nostri

Fetelor,acum sunt foarte furioasa pe mine! Nu shtiu ce am citeodata, dar vorbesk rastit shi cam dur cu mama, care imi este de altfel foarte aprroape (shi la propriu shi la figurat!) Imi este o ciuda pe mine de imi vine sa imi dau singura palme...cred ca e ceva hormonal, am shi io unele perioade, nu sunt mereu ashea...Mereu imi spun ca data viitoare ma voi controla ca sa nu o mai supar.
Voua vi s-a intimplat asta, vi s-a schimbat atitudinea fata de parintii voshtri dupa ce atzi avut bb? Sper ca makar un bb ma va schimba, ma va face ashea, mai "lipicioasa"

Dana-the beast

danat

ariadne spune:

sigur dana, mi se intampla si mie uneori sa ridic tonul din nimic, asta dupa ce am nascut, probabil datorita problemelor, stresului ,etc. insa intre timp am reusit sa ma controlez destul de bine, chiar si sotul meu imi reprosa ca nu ma mai multumeste nimic si ca nu mai stiu sa vorbesc pe un ton normal.
ei uite ca am reusit sa fiu un om calm si sa nu mai reactionez la primul impuls.
in una din vizitele mamei mele la noi sa intamplat ca intr-o zi sa sparga doua vaze, saraca a amutit, i-am explicat ca imi este egal cu zero, duca-se...insa tot nu ia venit sa creada ce fetita dulce si intelegatoare are si sincer chiar ca nu mi-a pasat.
si mai nou, eu sunt cea care ii fac observatie sotului meu cand ridica uneori tonul( defapt are o voce destul de puternica, probabil vorbitul in soapta la el inseamna normal pt.mine), sa nu mai spun de fata noastra ce soprana este, daca vorbim intre noi fara sa ne adresam si ei, pai poti sa-ti astupi urechile.
eu zic ca totul se reduce la stres si agitatie, este bine sa inghiti intii de cateva ori si dupa aceea sa spui ceva, impus, in timp va deveni obisnuinta.
si oricum sper ca si mama ta este la fel de intelegatoare ca a mea.

Veve spune:

Nu-mi mai aminti!
Dupa ce-am nascut-o pe veve biata mama si-a luat concediu fara plata si-a zburat peste mari si tari ca sa-si ajute "fetita"(eu adica [:P]) ...care fetita s-a nimerit sa sufere de-un "baby-blue"...spre bleumarin,care-a transformat-o-ntr-un monstrulet..Drept pt.care,cit timp a stat saraca mama aici,am facut-o varza cu nervii si cu toanele mele idioate.Dupa ce ca statea inchisa-n casa (de felul ei e foarte activa),plimba si legana la bebe aproape numai ea zi si noapte,murea de dor de casa si plingea pe furis ca sa nu ma supere,tot eu eram cea nemultumita ...Asa ca dupa ce plinsesem atit de dorul ei si ma chinuisem s-o aduc aici cu viza pe 6 luni,dupa 3 luni am hotarit ca gata:ii ajunge si ei si mie.Asa c-am facut aranjamentele necesare si-am trimis-o acasa.Ea s-a bucurat la inceput,ca-i era dor de cei de-acasa si se plictisise ingrozitor inchisa in casa si cu fiica-sa isterica pe deasupra.Dupa ce-a plecat eu am bocit-o zi si noapte si-o sunam de 5 ori pe zi sa-i spun ca nu pot fara ea si ca-mi iau copilul si vin in tara iar ea acu' ma roaga s-o aduc din nou aici ca s-a saturat de Romania!
Nu cred c-o sa reusesc vreodata sa-mi impac constiinta cu felul in care m-am purtat cu ea,mai ales ca mama e o fiinta atit de intelegatoare si buna si mi-a fost mereu alaturi!Da' ce sa-i faci? Unde nu-i cap...Mama n-a fost niciodata suparata pe mine pt.lunile de cosmar in care-am tinut-o,si ea e motivul cel mai dureros pt.care regret Romania! ...
Si poate deschideti si voi subiecte mai vesele ca mai am un pic si m-apuca jalea...

Irina & Veve cea cumintzica foc!

vilma spune:

Stai Veve sa mai zic si eu. Am inbolnavit-o pe mama inca din timpul sarcinii cu tot felul de "isterii": ca nu pot sa stau in 2 camere daca vine copilul, ca n-am cu ce sa ma imbrac, ca mancarea (pe care tot ea saraca o gatea) e prea ...nustiucum...si a tinut starea asta pana cand a facut copilu' vreo 4 luni. Cam dupa asta, am inceput sa-mi revin la normal....
Daca nu e nici un subiect de laudat mamele, mi-o laud si eu pe a mea aici, ca e cea mai buna mama!!! Sa ne traiasca!

Veve spune:

Sa ne traiasca,dragele de ele!
Banuiesc ca tu nu locuiai cu mama ta si-avea o scapare,dar eu stateam cu-a mea bot-in bot 24/24! Vai de ea!si cind iesea saraca afara la o tigara ma enervam ca de ce nu sta cu veve?!A fost mai rau ca la stapin,saracuta! Doamne,ca sarit-am mai fost de pe fix!Brrrr!ma sperii si eu!

Irina & Veve cea cumintzica foc!

danat spune:

quote:

---

Originally posted by Veve

Sa ne traiasca,dragele de ele!
Banuiesc ca tu nu locuiai cu mama ta si-avea o scapare,dar eu stateam cu-a mea bot-in bot 24/24! Vai de ea!si cid iesea saraca afara la o tigara ma enervam ca de ce nu sta cu veve?!A fost mai rau ca la stapin,saracuta! Doamne,ca sarit-am mai fost de pe fix!Brrrr!ma sperii si eu!

Irina & Veve cea cumintzica foc!

---

Mai fetelor dragelor, voi mai aveatzi un motiv (care se chema sarcina sau chiar bb ), dar io, ce motiv am ca shtitzi ca la mine inka nimik ....

danat

Lucia spune:

Dragele mele,


Un sfat de la o mama patita. Si eu am stat doi ani cu mama si tata cand am nascut, la tara, sa ma ajute cu bb. Nu va spun cat de isterica am fost si cate toane de nebuna am avut. Dar dupa aceea am regretat foarte mult, mai ales ca tatal meu a murit cand baietelul avea trei ani si eu simt ca n i-am spus niciodata cat de mult il iubesc. tineam foarte mult la el dar nu i-am spus-o niciodata. Sper ca a simtit lucrul acesta.
Ce sa spun cat de mult m-a ingrijit mama si m-a protejat enorm, ca de altfel si acum face la fel, dar eu cred ca in sinea lor sunt putin gelosi parintii cand apa nepotei. Si cred ca acest lucru se intampla, independent de vointa lor; fara sa doreasca acest lucru. Mama este o bunica nepmaipomenita cu o daruire la maxim fata de nepotei; se priveaza de orice placere sau confort pentru ei dar totusi cand vede ca ma supara Alex reactioneaza si zice sa-l pun la punct fiindca mi se va urca in cap.
Parerea mea este sa ne controlam mai bine in fata parintilor fiindca nu sunt nemuritori si mai tarziu o sa tanjim dupa ei si dupa tot ce este legat de ei.

roxy spune:

si pe mine m-au ajutat enorm ai mei parinti cand am nascut ,si binenteles nu doar atunci,ci si atunci pentru a nu stiu cata oara.Binenteles ca nu am fost multumita si nu le-am multumit pentru eforturile pe care le faceau .Sotul meu a plecat cu serviciul in Brasov cand aveam 8 luni,noi locuind in Bacau si am hotarat ca este mai bine sa merg sa nasc la parintii mei la Suceava,decat sa stau singura,asa ca mi-am luat cele necesare si am venit acasa ,la tata si la mama care nu mai puteau de bucurie ,ca ma pot ajuta.Nu stiau ce sa mai faca ca sa nu ma "deranjez",sa fiu linistita pana sa nasc.Cand am nascut ,veneau de 3 ori pe zi la spital ca sa vada ce facem ,mai ales ca bebelusul meu a avut probleme,iar timp de trei saptamani cat am stat in spital,cu toate ca mergeau si la servici ,veneau si la mine,dimineata ,prinz si seara,sotul reusind sa vina doar sambata si duminica ,pentru ca dumionica pleca din nou la Brasov.Tot eu eram cea care se enerva ,ca vezi doamne ,trebuia sa merg din camera pana la usa de la intrare la maternitate ,dar ei ca veneau pe o canicula ingrozitoare,ca am nascut in iunie si era tare cald...
Dupa ce am venit acasa ,tot nu eram multumita ca mi se parea ca mi-ar stirbi din statutul de mama pentru ca mama mea din dorinta prea mare de a ma ajuta si ca sa pot eu sa ma odihnesc ,pentru ca nascusem prin cezariana ,nu ma lasa sa il ridic pe bebe pera mult in brate ,sa ma trezesc noaptea si multe altele ,pentru care in loc sa le multumesc ,eu faceam spume la gura .
Dar las ca mi-au esit pe urechi toate astea ,de cand sunt in Germania ,singura ,sotul toata ziua la servici iar eu cu toata casa pe cap
Vezi daca atunci cand ti-e bine nu apreciezi ,dar stiu ca probabil la fel am proceda ,oricate sfaturi ne-am da .
Roxy


huianur

claudiap spune:

Dana,
nu trebuie sa te mire ca mai ridici tonul la parinti. Ce vrei, sunt alta generatie, au alte conceptii, iar daca sunt ca parintii mei, care vesnic au de dat sfaturi (chiar daca nu le ceri parerea, ei tot si-o dau), ce mai vrei?!>..:)

Si eu ii mai pun la punct, asta cand sunt suficient de enervata si stresata (sau cum ziceai tu, in zilele dinaintea "valului rosu":)). In rest, ii ignor, spun ca ei si fac ca mine si toata lumea e happy: ei ca eu am zis ca ei si eu ca am facut ca mine!

Auzi, dar nu ti s-a intamplat sa te ia pe tine la trei pazeste? Ca mie asa mi se mai intampla, mai ales cand e plecat tata la tzara si nu mai are pe cine cicali. Atunci, e tot timpul botoasa, totul ii pute si ii sare tzandara din orice, si cum eu sunt prin preajma, evident ca le iau eu in plin!

Dar oricum ar fi, sunt mamicile noastre la care dam fuga ca sa ne ajute cu orice fleac! Si, mai ales dupa ce avem la randul nostru copii, realizam de fapt, cate sacrificii au facut ele pentru noi...sacrificii la care, sincer, eu una nu m-am gandit niciodata foarte serios pana acum.

alexy spune:

Eu nu pot sa spun ca m-am rastit la mama vreodata mi-ar fi rusine si cred ca ar ramine foarte mirata daca s-ar intimpla asa ceva nu mai zic de tata imi este o rusine numai cind se uita la mine si fac ceva ce nu-i convine si simt ca-mi vine sa intru sub pat si vorba aia
am ajuns sa ma descurc singura sa-mi ingrijesc o familie,zilele astea
cind imi era rau chiar ma gindeam cit se mai chinuie o mama cu copilul
ei si cit sunt de nerecunoscatori uni copii.

ncristina spune:

Dana, la fel simt si eu pentru mama. Ma linisteste un singur gand: ca ma iubeste asa mult (cum de altfel o iubesc si eu) si ca stie ca in sufletul meu nu vreau sa o supar. Cred ca mamele stiu asta si nu se supara.

cristina