arta de a ierta

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns desprecopii spune:

bine ai venit emag la - aici vei gasi multi prieteni.





Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
NOU:www.supereva.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns emag spune:

quote:
Originally posted by desprecopii

bine ai venit emag la - aici vei gasi multi prieteni.





Multumesc mult!
Bine v-am gasit!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns daniela_b spune:

Faceti un experiment: iertati-i pe toti cei care v-au gresit, incepeti cu voi insiva, apoi cu cei care au facut-o mai putin fata de voi si continuati cu ceilalti.
Veti fi cu siguranta mai impacati cu sine si cu timpul va va insufleti o noua energie, care pina mai ieri se risipea pe durere, ranchiuna sau ( in cel mai grav caz) ura.
Stiu, o sa spuneti ca e usor de spus si greu de facut.
Dar eu o sa va contrazic: e mult mai usor decit s-ar crede si va promit ca nu aveti nimic de pierdut!

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marusia spune:

Draga Meg...iertarea e un percept care ne face viata mai usoara ,dar ea are multiple conotatii.A ierta,nu inseamna si a accepta ca persoana care ti-a gresit sa mai faca in continuare ce a facut.Sensul iertarii nu e o dogma care te face victima,ci invingator.Inseamna ca ai maretia sufleteasca de a nu ura pe cel care ti-a facut ceva.Ura ne face vulnerabili si mici la suflet.Si concret vorbind,iertarea se manifesta diferit ca atitudine ,in functie de gradul nostru de implicare .Daca te-a inselat iubitul....il ierti,adica nu-i doresti raul...dar nu inseamna ca daca l-ai iertat ,accepti sa ramai cu el impreuna si sa accepti in continuare sa fii iar inselata.Il poti ierta...si-ti vezi mai departe de viata excluzandu-l pe el din viata ta.Daca ti-au gresit parintii,ii ierti si le acorzi circumstante ,pentru ca ei ne iubesc neconditionat si tocmai din prea multa iubire ,pot gresi.Dar in functie de gravitatea greselii te asiguri ca au inteles ca au gresit si ca n-o vor mai face.Si exemplele pot continua.Ca exercitiu spiritual,a ierta este benefic si atrage schimbari pozitive in felul nostru de a fi.Daca vreti sa ma credeti,de cand am adoptat atitudinea asta pozitiva ,mi se pare ca imi merge mult mai bine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denisabia spune:

Meg noi iti multumim ca imnpartasesti cu noi o parte din viata ta!Toata viata trebuie sa ierti sa poti merge mai departe cu sufletul impacat.Cand poti pune capul noaptea pe perna si sa dormi linistit fara dorinta de a te razbuna , de a purta resentimente inseamna ca te poti numi om.Mai exact un bun crestin ,desi fiecare isi rezerva dreptul la a-si trai viata dupa bunul plac.Ar trebui sa tragem o invatatura si sa ne ferim pe viitor.Ajuta mult cand acel om isi cere scuze sau macar simti ca in adancul sufletului regreta.Frumos ar fi sa incerce sa se schimbe ,dar de cele mai multe ori e tardiv.
Si totusi ierti ce e de iertat , pentru a lasa locul la ce vor veni , dar nu la infinit , fiindca te-ar tranforma intr-o victima.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danyelana spune:

Sufletul ne este mult mai usor dupa ce iertam cuiva care ne-a gresit. Nu e mereu usor dar macar sa incercam.

SARBATORI FERICITE
LA MULTI ANI



"L'inspiration, c'est de travailler tous les jours."
Charles Baudelaire




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miramar spune:

Mie imi e tare greu sa iert. Si sunt din fire o vesnic nemultumita. Si bine ati spus in primul rand nu reusesc sa ma iert pe mine pentru o alegere gresita pe care am facut-o cu ceva ani in urma si care imi afecteaza acum viata si nu ma lasa sa fiu fericita. Neiertandu-ma pe mine nu reusesc sa-i iert nici pe ceilalti, incepand cu sotul meu dar nu numai. Ba mai mult in ce-l priveste ma surprind ca ii vanez greselile si pe fiecare dintre ele o iau ca pe un afront personal, ca pe o mare dezamagire.

Voi cele care spuneti ca iertati cu usurinta - cum o faceti? Invatati-ma si pe mine va rog!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ileanna spune:

Merg pe ideea ca nimeni care mi-a gresit nu a facut-o din pura rautate si cu pura intentie ci pentru ca au judecat prost la un moment dat. Si ma gandesc ca suntem oameni cu totzii ... mai avem si momente cand suntem tampiti oricat de destepti am fi.

Sau ma gandesc ca deh ... atata l-a dus mintea pe idiot ... nici macar nu pot sa-l judec ... si plec mai departe. Pana la urma, mie mi-a facut doar o mizerie. Plec mai departe. El ramane cu el / ea insusi / insasi. Bine ca nu's io asa varza.

Imi imaginez cu exactitate ce-as putea sa-i fac, cat de prost as putea sa-l fac sa se simta, cat de tare as putea sa-l ranesc. Vizualizez si cum s-ar simti persoana ... mi se face mila si imi dau seama ori ca n-a gresit chiar atat de tare, ori ca nu ma ajuta cu nimic ranchiuna asta. Stii, ca o scrisoare pe care n-o trimiti si o tii in sertar.

si apoi is masochista: cand greseste cineva abia pot sa arat cat de admirabila si angelica sunt si nemeritata de tata lumea



Never say NEVER.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kasemada spune:



E bine intr-adevar sa ierti, dar cred ca si iertatul trebuie sa aiba o limita, pentru ca in ziua de azi daca ierti prea mult, risti sa fii luat de naiv si in bataie de joc...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ileana Cosanzeana spune:

Ce facem insa cu persoanele apropiate noua care nu vor nici sa ierte, nici sa uite, nici sa-si recunoasca propriile greseli? Se invart intr-un cerc vicios care duce la disperare pentru ca nu poti vedea iesirea...Ce sa facem cu astfel de persoane, sau mai bine zis mai este ceva de facut? Cum ne putem proteja noi, cei din jur, de negativismul si de tensiunile inerente acestor dileme???

Mergi la inceput