Este atat de greu cu copiii in clasa I?
Raspunsuri - Pagina 2
mikim spune:
Fetita mea este nascuta pe 22 august. Deci va avea 7 ani si un picut pe 15 septembrie. Sincera sa fiu, eu as mai tine-o acasa un an, dar ma tem ca va fi prea mare la scoala. si apoi cu restul, la cati ani va termina liceul, facultatea 
...
As fi preferat sa fie nascuta in alta luna, sa mearga la scoala la 7.5 ani...
magnolia spune:
Daca tu crezi ca va fi prea mare la 7 ani si cateva saptamani , vreau sa te informez ca fiul meu are in clasa 2 fetite care , in clasa 1 -a , au implinit 8 ani la 18 septembrie , respectiv 1 octombrie! Si se descurca f. bine , vin cu placere la scoala , nu stiau sa citeasca sau sa scrie ( cum stia fiul meu ) , dar au invatat f. repede , fara mare efort , si , ce-i mai important ( dupa parerea mea ) , cu maaaaare placere si fara stress. Ca atunci le era pregatit creierul pt. asemenea activitati , ba chiar , la baieti , un pic mai tarziu!
( Sper sa nu se supere pe mine mamele de baieti , asa ca va informez ca eu am 2 
) Cu drag , magnolia.
filofteia spune:
quote:
Draga Filofteia , nici eu nu am rezistat argumentului ca trebuie sa fie in clasa cu cei de la gradinita ...Din fericire , eu am avut noroc , ca al meu a facut , cu succes , fata celor din grupa lui ( cu un an mai mari decat al meu ) , dar prietenul lui , cu 3 zile mai mare , nu face fata , desi e un copil f. inteligent , dar , fiind baiat , poate era mai bine sa amane scoala , asa cum au facut si alti 3 colegi de grupa , nascuti in ianuarie , martie si mai , si care au mers cu un an mai tarziu , dar se decurca foaaaaarte bine acum , cand sunt in clasa 1 ( al meu e intr-a doua deja!- iar eu , cred , sunt batrana!)Nici nu ma gandesc sa procedez la fel cu Mihai , care e nascut in aprilie! Va merge la scoala la 7 ani si 5 luni !
Ei la noi situatia este mult mai complicata ... merg la scoala nu numai cei de gradinita, ci si prietenii din parc, si verisoara (din partea mea) si varul (din partea sotului)... el ar ramane realmente cu "bebelusii" cum spune el... si stii cum sunt copii...
Oricum este inalt pentru varsta lui (din toamna ne intreba lumea in ce clasa este) si spun eu ca si la minte este destul de avansat. Mai ciudat este ca stie sa scrie cuvinte in engleza, desi in Romana nu stie decat cateva (mama, tata, ASIA - mare fan ASIA, apa...).
Iar eu chiar imi pun o altfel de problema...ca daca mai sta un an acasa va fi si mai greu sa-l mobilizez... cu cat creste cu atat devine mai indaratnic...
Si eu am auzit de copii care au cate 3-4 caiete la aceeasi materie, dar asta depinde de invatatoare, asa ca noi ne-am orientat la una care nu este exagerata si in plus are fetita de o seama cu Adi.
Mikim poate ca ar trebui sa ai o discutie serioasa cu tati sa invete sa se bucure de fetita... La noi mare noroc ca este baiat si dupa trei ani ... incet ...incet cu ajutorul meu, tati a invatat sa se bucure de copil... asa cum este, ca pana la urma este un copil bun. Si eu l-am facut pe Adi pentru ca am vrut eu... cu mari scandaluri, dar acum il adora. Eu am ales singura sa "mai dau inapoi" la serviciu, pentru ca acum dezvoltarea lui Adi este cea mai importanta si mi se pare cea mai mare realizare.
Sper ca ati fost rabdatoare ca m-am intins cam mult!
magnolia spune:
Filofteia draga , , parca vorbesti despre mine
si situatia mea !
Eu nu am zis ca e rau sau e bine sa-l dai la scoala la 6 , la 7 , sau la 8 ani , am vrut doar sa evidentiez ca fiecare situatie are avantajele si dezavantajele aferente.
Ca dovada , ca , cu primul baiat am procedat intr-un fel , iar cu al doilea , am alte planuri!
In general , cred ca mai bine te ghideaza copilul in aceste situatii tulburi , asa ca , poate , solutia corecta e sa lasam copilulu sa aleaga - parerea mea actuala...
mikim spune:
quote:
Mikim poate ca ar trebui sa ai o discutie serioasa cu tati sa invete sa se bucure de fetita...
Sotul meu si-a dorit un copil chiar mai mult decat mine...
Insa provenim din doua medii opuse, sa zic asa, de crestere a copilului. Au am avut niste parinti care ne-au respectat foarte mult, care nu ne-au pedepsit sau batut niciodata (pentru a nu ne umili), care nici macar nu ne-au certat, au comunicat cu noi ca de la om la om chiar si cand eram mici. Este adevarat ca si noi, cei 4 copii, am fost mai degraba genul ala, mai maturi, si care nu am facut probleme majore. Ar fi multe de spus aici...
El provine dintr-o familie care nu a putut comunica cu copii, i-au hranit, spalat si, in rest, multe ordine si observatii. Sotul meu in primul an de casnicie, student in ultimul an la cea de-a doua facultate, primea inca sfaturi ca trebuie sa invete daca vrea sa-si ia examenele...
De multe ori in face observatii si nu are dreptate. Fetita incepe sa planga si nu stie cum sa-l lamureasca, sa-i explice ca greseste. Altfel nu ar plange. Atunci intervin eu,
si ne certam pentru ca, zice el ca fata e o plangacioasa, invatata prost de mama ei, si ca astfel nu va face nimic in viata (zicea si la 2 ani asa)
. Altfel e un tata bun, cred ca cel mai bun tatic dintre tatici prietenelor ei...
filofteia spune:
Mikim, dar cand o cearta fara sa aiba dreptate dupa aceea isi cere scuze fetitei?
La Adi eu am observat ca asta este foarte important... asa ca l-am invatat si pe tati daca isi da seama ca a gresit sa ceara scuze copilului si astfel totul trece mai usor, iar copilul a invatat sa-si apere parerile mai hotarat... si sa nu planga din prima. Ca eu stiu din proprie experienta cat de tare dor observatiile atunci cand sunt facute fara o baza...
mikim spune:
As putea spune ca nu. Barbatii nu prea au cuvinte, cred. Oricum, cu copiii cred ca trebuie sa fii mai explicit. Poate mai rau este ca nu o intelege pe ea si reactiile ei referitoare in anumite situatii. Spre exemplu, duminica era putin racita. A vrut un suc de portocale. I l-am facut, insa dupa cateva ore am observat ca nu bause aproape deloc din el. Fetita mea nu e o mancatoare de fructe, asa ca i-am spus ca nu se va face bine daca nu mananca macar acum, ca au vitamina C si alte argumente. Atat i-a trebuit lui, ca a inceput o interminabila discutiecum ca nu mananca cum trebuie si ce trebuie, ca sunt singurul parinte care da dimineata la prima ora ciocolata copilului (avea ceva Kinder de la Mosu' Nicolae si m-a intrebat daca are voie; am lasat-o; va mai aduceti si voi aminte cum era cand eram mici?) etc. Mai tarziu fetita mi-a spus ca sucul era amar si de asta nu l-a baut. Si asa era! Eu i-am spus ca trebuia sa ma informeze si pe mine, mi-am cerut scuze s.a. Dar taticul nu s-a obosit...
Si voi sunteti parinti si stiti ca o chestilica mica se transforma intr-un munte cu prichindeii astia ...
filofteia spune:
quote:
Atat i-a trebuit lui, ca a inceput o interminabila discutiecum ca nu mananca cum trebuie si ce trebuie, ca sunt singurul parinte care da dimineata la prima ora ciocolata copilului (avea ceva Kinder de la Mosu' Nicolae si m-a intrebat daca are voie; am lasat-o; va mai aduceti si voi aminte cum era cand eram mici?) etc.
Pe mine una au inceput sa ma lase rece comentariile de genul asta, iar daca tati a vazut ca in rest copilul este sanatos, chiar daca mai manaca o inghetata cand tuseste un pic... si ca eu una nu mai reactionez la comentariile lui a lasat-o mai moale...
In plus a vazut ca Adi incepuse sa-l "ocoleasca" , cat de bine se pricep copii la asta... Asa ca pana la urma a acceptat ca este mai bine sa stie ce se intampla, iar copilul sa aiba incredere in el... decat sa fie ocolit.
A invatat sa-i spuna copilului ca este obosit si ca nu are chef in acel moment de el, sau sa-i explice ca vor face impreuna un anumit lucru, dar dupa ce termina el ceva...
Ce mai, eu cred ca tatii trebuie educati spre binele lor si al copiilor, caci nu cred ca vreun parinte se doreste ocolit.
Asa ca hai sa ne relaxam, ca odata si odata tot trebuie sa inceapa si scoala asta ... si vedem noi atunci cum ne descurcam cu tatii...ca trebuie sa gasim o cale de negociere...
mikim spune:
Filofteia,
Iti multumesc din suflet pentru sfat. Cred ca asa va trebui sa fac, sa ignor.
Si Karla a inceput sa-l ocoleasca si sa nu mai comunice cu el, insa in cazul nostru el considera ca si aici tot eu sunt devina, tocmai fiindca el considera ca amandoi trebuie sa ne comportam ca el, ca el stie sa educe copilul. Ar trebui sa citeasca si el forumul asta, sa vada si alte opinii!
magghyc spune:
Draga Mikim,
O sa te superi, dar trebuie sa iti spun - problema este in modul in care gandesti tu.
Copilaria petrecuta cu niste parinti 'perfectionisti' care merg pe varianta " tre sa fii primul" poate fi un minunat cosmar.
Copiii au nevoie sa fie copii.
Si au nevoie sa stie ca parintii sunt alaturi de ei indiferent daca o dau in bara sau nu.
Si mai au nevoie sa stie ca - din cand in cand - toata lumea o da in bara. Important nu e sa te sinucizi pentru ca esti o dezamagire, sau sa te ascunzi de teama ca o sa fii aratat cu degetul, ci sa te lupti mai departe.
Gandeste cu cine vrei sa fie copilul tau in competitie? Cu ceilalti copii sau cu el insusi?
Si mai gandeste-te ce vrei sa faci din el - un adult fericit si sigur pe el sau un frustrat premiant?
Iar clasa I poate fi o chestie extrem de frumaosa, pentru toata lumea. E ca un cokteil, daca parintii si invatatoarea 'merg' impreuna e imposibil ca sa nu se vada in copil ceva frumos.
Iti doresc puterea de a-ti accepta copilul asa cum e,
Mama lui Nic cel Mic
"Omnia mea mecum porto"
Nic cel Mic