Durerea unei pierderi de sarcina (11)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 29

cristina_ana spune:

Michelle, barbatii nostri nu au cum sa ne inteleaga in totalitate, ei au trait totul la intensitate mult mai mica decit noi. Si eu am avut impresia ca nu ma intelege deloc, ma certa cind ma vedea ca pling si nu vroia sa discute cu mine de ce s-a intimplat. Dar nici sa nu te gindesti la despartire!!!! Acum trebuie sa fiti mai uniti ca oricind. O sa treceti de perioada asta grea si ai sa vezi ca lucrurile or sa inceapa sa intre in normal. Nu te indeparta de el. Sunt sigura ca si el sufera foarte mult cind te vede in starea asta. Lasa-l sa te ajute, numai impreuna o sa reusiti sa mergeti mai departe.

Cristina, 7+

POZE

Pepsi spune:

mama ce-ati mai scris fete dragi!

laura, vezi draga ca si eu am ceva dulapuri care necesita putina curatenie mare figura esti! si cu visul eu zic la fel ca si fetele sa dai pomana la copilasi, si cine stie poate la urmatoarea sarcina ne vii cu gemeni, ca poate visul inseamna doua suflete ce vor sa vina la tine, si pica bine cu decizia ta de a incerca din nou!o fi un semn. oricum si eu dau acuma cu sarbatorile la organisme care se ocupa de copii.

cristina, ma bucur ca esti bine, si ma bucur ca ti-e rau , ca asta inseamna ca e bine, si eu tot cu cozonaci ma dregeam, piine si fulgi de porumb! ai grija si tu cu voiajul la parinti, sa nu obosesti!si eu dormeam mult in primele luni, eram tare obosita!si ca sa nu cumva sa uit(alt simtom de ia o pauzare gravi) da-mi voie sa-ti zic anticipat un mare LA MULTI ANI, ai primit cel mai frumos cadou de ziua ta! fie ca visul sa ti se implineasca mamico!si ai ghicit cu bunataturile, acuma ca m-au lasat greturile e clar ca fac din nou multe bunatati, am deja o lista, va veni Mosu mascat(unul din prietenii nostri), vom fi 4 familii, si e primul Craciun in casa noua!

nana, m-ai facut sa pling cu cuvintele tale frumoase, si eu sint scorpion! spor la prestat, poate va fi cu noroc luna asta(ca mergi acasa, ca si andreea, te vei relaxa, colinde, sarbatori, si hop....sare iepurasul cind nu te astepti, ca auzi ce zice Laura, se prinde mai repede dupa antibiotic.prietena ta sigur nu si-a dat seama ca-ti face rau povestind tot, si e bine ca ai finuta ta de care esti atasata, si eu ma simt cel mai bine aici cu fetele, niciodata nu am fost atit de activa la un subiect ca si aici, ma simt super , sint dependenta de fete!

mari, inchide ochii, si imagineaza-ti ca ma iei de mina, respira de citeva ori profund, acuma, deschide ochii, ei, simti cum a mers de la mine optimismul la tine? asa te vreau, capul sus, burta inainte, iti tin pumnii in continuare, sa asculti ce zice dr, nu fa efort, si daca ea zice ca nu e bine ca mergi 200 km asa sa faci, ca daca nu te bat!, stiu ca e greu, dar sa vina ai tai la voi, avind in vedere starea ta, poate nu e bine de calatorit apoi, tu esti cea mai importanta persoana din univers acum, si cele 3 comori, ai grija de voi, daca dr da ok-ul pleci, daca nu te rog sa stai cumintica!

mirelush, bineinteles ca vei avea si tu un bebe la care sa-i dai toata iubirea de care esti capabila! nici sa nu indraznesti sa gindesti altfel! merci de lamuririle cu nana, frumos gest!chiar ca are suflet mare!si lasa gindul la test, continua cu prestatul nu se stie niciodata.

didialex, si eu stiu ca chantal e din Arad, imi pare rau de cristina, am o prietena ce a nascut la 36 saptamini si nu au apucat sa-i dea injectia de maturare, si au tinut-o in incubator 6 saptamini si acuma e ditamai bebeul, e o fetita superba, si-o iubesc mult!ii tin pumnii sa iasa bine, si sa-l salveze pe bebe!poate ar fi mai bine sa mearga la Timisoara totusi!

michelle, draga mea, cind eram pe masa de eco la medicul al doilea ce a confirmat ca bebe meu a plecat la ingerasi, plingeam, si repetam oare e ca am baut cafea din cind in cind, sau mai uitam sa-mi iau vitamina, sau il ridicam pe Dominic in brate, etc, la care doctorita(gravida si ea avansat) imi zice doamna, sint femei care se drogheaza si beau pina in ultima zi, si au copii ok, nimic din ce ati facut nu a dus la ce sa intimplat, imi aduc aminte sa eram terorizata prima luna, si ma uitam pe agenda sa vad oare ce am facut eu cind bebe meu se ducea la ingerasi? nici acum nu am aflat de ce-ul? tu, macar ai avut un diagnostic, ai facut tot ce s-a putut, nu te-ai pripit in decizii, si uite iti dau un articol sa vezi si tu
Hidrocefalia este acea stare in care din anumite cauze, acest ciclu de recirculare a lichidului cefalorahidian este intrerupt. Cand se intampla acest lucru, apare o acumulare de lichid la nivelul creierului care, netratata, poate duce la tulburari neurologice sau chiar la moarte. Este foarte important de retinut ca hidrocefalia este rezultatul unui anumit eveniment produs la nivelul sistemului nervos si pronosticul unui astfel de caz nu depinde in mod curent de hidrocefalia in sine cat de cauzele datorita carora aceasta a aparut. In timp ce multe cazuri de hidrocefalie nu au o cauza care sa poata fi determinata, exista totusi anumite evenimente care pot declansa hidrocefalia: hemoragia craniana, infectii, traume, tumori, probleme vasculare sau defecte structurale in creier. Unele din acestea pot apare in cursul vietii intrauterine, altele pot fi evenimente petrecute dupa nastere, iar o mica parte din acestea sunt pur si simplu mostenite genetic. , vezi si aici zic ca multe cazuri nu au o cauza care sa poata fi determinata, pe cind altele au, deci e clar ca ceva a fost! si vezi zice ca o mica parte sint mostenite genetic, deci nu cred ca tre sa se produca din nou la o alta sarcina! cind am fost la medicul meu cu a treia sarcina l-am intrebat daca imi poate garanta ca acuma va fi bine, a zis ca nu poate, ptr ca medicina nu e o stiinta exacta, si ca se poate intimpla orice la oricine! ma bucur ca te gindesti la un alt bebe in citiva ani, si NIMENI nu-ti va putea garanta ca va fi bine, ne asumam toate acest risc, dar ma uit in fiecare zi la Dominic si-mi zic MERITA!!! acuma cu faptul ca vrei sa-ti parasesti sotul e normal, uite la mine, dupa ce l-am nascut pe Dominic in anul ala, am zis ca-l parasesc de n ori, era muuult stres, eram singuri, el avea scoala in plus, era greu, acuma, cind l-am pierdut pe al doilea, la fel am vrut sa-l parasesc, ma gindeam ca e si el devina de am pierdut copilul, ii reprosam lui, ca doar nu gaseam de ce-ul? si la un moment dat, nu am mai cautat de ce-ul, si mi-a fost mai bine, si cu timpul relatia a revenit la normal, e normal sa te certi cu sotul tau, il vezi ca un dusman, dar nu uita, si ei sufera in felul lor, inca de 2 ori, 1 data ptr copilas, si o data ca-si pierde sotia! vorbiti, nu lasati sa se instaleze necazul, sa prinda radacina, pe noi ne-a ajutat mult, faptul ca am mers cu cortul citeva zile, eu, el si Dominic, ne-am mai relaxat, poate e momentul si voi sa plecati putin, citeva zile, sa luati aer curat, sa va regasiti, sa vorbiti!merci de urari si de rugaciune, am plins!

gabi, cind te citesc, parca ma vad pe mine inainte sa-l nasc pe Dominic, ma panicam ca nu voi fi in stare sa ma ocup, mai ales ca e baiat, etc. si stii cum a venit totul natural, nici nu-ti dai seama, ce fac instinctele! o ai in tine, nu-ti fa griji, am alaptat pina la 1 an si 6 luni, eu zic ca m-am descurcat bine, la fel va fi si la tine, asteapta numa sa tii mogildeata in brate, si sa simti ca el e UNIVERSUL, ca el depinde de tine, ca ptr el traiesti, si ai sa rizi cum de ai putut sa-ti faci griji!

andreea,chiar ma intrebam ce mai faci? e bine ca nu-ti vei pierde niciodata speranta, doar ea moare ultima nu? in plus vezi ca eu astept inca sa ma imbat , deci vino si tu cu vesti bune cit mai repede, iti va prii vacanta asta ai sa vezi!

eu, sint super fericita ca azi a terminat sotul meu ultimele 2 examene din 14 cite a avut, si ne duce la cinema pe mine si Dominic, si bebe din burtik!si vineri termin serviciul la 12 si mergem sa mai luam cadouri de Craciun, si duminca vin prietenii la noi si unul se mascheaza in Mos ptr copii, si vor fi bunatati si vom asculta colinde frumoase, sper sa si ninga, va fi super!
va pup pe toate

Flavia +15, mama lui Dominic 17 mai 2004
http://community.webshots.com/user/pepsidominic

cristina_ana spune:

Flavia, iar m-ai facut sa plang. Scriu si plang. Ce frumos ai descris tu Craciunul, alaturi de familie si prieteni, cu mos, cadouri, copii si veselie. Asa as vrea sa fie si la mine intr-o zi. Multumesc mult de urari!
Andreea, cred ca esti tare fericita alaturi de familie si prieteni! Atunci cind ii vedem mai rar pe cei dragi stim sa-i apreciem mai mult si bucuria e mai mare.

Cristina, 7+

POZE

Michelle81 spune:

Simt ca nu mai pot,ca nu mai vreau sa vad pe nimeni...parca nu mai am sentimente.Sotul asteapta prea mult de la mine,el imi cere sa nu maiplang sa revin la viata normala,dar eu nu pot fetelor,nu pot,ma doare prea mult...simt ac s-a rupt cea mai mare parte din mine.Poate ca-l voi pierde pe sot desi il iubesc dar il vad cat sufera alaturi de mine...nu vreau sa-l mai vad suferind,poate e mai bine daca ma despart de el,caci sa revin la viata normala nu mai pot.am doua sarcini pierdute iar acum am dat vina pe el,caci a trebuit sa caut un vinovat..Va rog sa ma intelegeti,sunteti singurele care-mi intelegi durerea..Nu stiu ce sa mai fac...dupa moartea fetitei viata mea a devenit un chaos..nimik nu mai e cum a fost..nici relatia cu sotul..il inteleg cand spune ca nu mai poate,pt ca plang mai tot timpul si nu mai am chef de viata...dar nu pot astfel..mi-am pierdut fetita care a fost viata mea!!Nu pot sa trec peste asta...Voi pierde totul poate:sotul,familia,prietenii...dar nu stiu cum sa fac sa-mi ascund durerea!OF Doamne fetelor va rog sa ma ajuatti ca nu mai stiu incotro s-o iau..Parca NIMIK nu mai conteaza pt mine!!!

Laura Ioana spune:

Doamne, Michelle, tare as vrea sa-ti dau un pic de putere din putinul pe care-l am si eu Si sotul meu a avut si are aceeasi atitudine pe care o descrii la sotul tau : nu ma lasa sa plang si nu vrea sa discute despre ce s-a intamplat. Cel mai tare ma intristeaza uneori ca nu mi-a spus niciodata ce simte, ce a simtit, desi incerc sa-l provoc sa-mi raspunda. Sunt convinsa ca a suferit si sufera in continuare, dar…barbatii sunt barbati si asa au ei impresia ca te sprijina, ca te protejeaza….Cand ne mai certam si eu i-am spus de multe ori ca vreau sa ne despartim si il invinovateam, dar tot alaturi de el gasesc alinarea. Viata nu mai e cum a fost si cum ar fi trebuit sa fie, vrem nu vrem trebuie sa ne obisnuim cu ea….stiu ca e foarte greu, dar uite ca vin sarbatorile cu speranta, ai hotarat ca vrei un bebe, nu te lasa doborata, chiar daca simti ca te lasa puterile, nu te lasa

Flavia ziceai ceva de neshte dulapuri? Hai ca ma bag Pai ce credeai ca in noaptea asta dorm? Nuuuuu bip bip bip bip bip ma-sa! Scuzati limbajul de cartier Si nu am mai baut pepsi, da-s mai tare ca ieri noapte (la ora asta reusisem sa adorm) M-ai facut sa-mi dea lacrimile la faza cu gemenii Felicitari pt examenele sotului.

Da m-am gandit si eu sa dau de pomana unor copilasi, dar sa vad cui! Parca nu am mai vazut copilasi amarati, dar maine (adica azi) cumpar niste fructe, dulciuri, ceva si-oi gasi eu cui sa le dau, nu?

Mirelush deci n-avem nici o sansa sa vedem vreun test de la tine mai devreme de 26?

Andreea ma bucur ca esti bine, cred ca petreci minunat alatrui de familie. Doamne ajuta sa iti fie ascultate rugaciunile

Cristina ai fost la eco, ca nu mai stiu

Mari sa stii ca ma gandesc la tine si-ti tin pumnii sa fii bine

Poze Laura

Laura Ioana spune:

Beeey, da voi chiar dormiti? Io nu Gata si dulapurile, oare la noapte ce naiba mai fac? asa voi arata la ambii ochi, ce ma fac? Ma duc sa ma mai benoclez la tv si poate se trezeste si sotul, mai vorbim si noi un pic...ma duc sa-l intreb daca doarme Oare e grav ca rad de una singura pe aici?

Poze Laura

gripo spune:

Scuzati-ma ca bag si eu un ochi p-aci, dar vreau sa-i scriu si eu un mesaj lui MICHELLE: ceri prea mult de la tine, intr-un timp extrem de scurt. Eu am avut o sarcina oprita in evolutie la 9 saptamani si am avut depresie timp de un an, de fapt m-a tinut pana am ramas insarcinata, si nu am avut problemele tale, asa ca nu te grabi sa "uiti" si sa ingropi durerea prea repede, e imposibil. Lasa-te prada durerii, in sensul ca trebuie sa o accepti, sa admiti ca exista, si plangi cat poti tu de mult. Fereste-te de prietenii cu copii sau cu sotii insarcinate, fereste-te de tot ce-ti face rau si plangi pana o sa-ti sece lacrimile. Sufletul tau trebuie sa planga, si, la un moment dat, desi nu crezi, o sa inceapa sa se atenueze. Tot ce descrii tu sunt faze normale ale suferintei, nu esti nebuna, si nici nu trebuie sa ceri mai mult decat poate inima ta sa dai. Daca vei astupa, macar pentru o perioada durerea, ea va rasari inmiit mai mare, si poate sa te dezechilibreze mai rau. Cat despre sotul tau...si al meu la fel a reactionat, si un an intreg ne-am certat si i-am reprosat ca se poate gandi la orice altceva decat la faptul ca trebuie sa avem un copil, si etc..(n-are rost sa mai spun, fiecare dintre noi stim), dupa ce suferinta a luat sfarsit, mi-a marturisit ca a plans si el de nenumarate ori, dar n-a vrt sa-mi mai spuna, ca sa nu ma incarce mai rau. Astia sunt barbatii, asa cred ei ca e mai bine, asa ca, indiferent spre ce directie se indreapta relatia voastra, nu te pripi cu hatararile, daca Doamne fereste relatia nu supravituieste, oricum asta va fi sfarsitul, nu-l grabi tu...fii egoista si plange-te la el, chiar daca nu te baga in seama, sau pare ca nu te intelege, tu trebuie sa iei de la fiecare din ur tot ce are mai bun pentru a te ajuta, si daca asta inseamna ca sa te vaiti intr-una si sa vorbesti intr-una despre nenorocirea care te-a lovit, atunci asta sa faci.

Sper ca am fost destul de explicita in explicatii, dar ideea de baza este ca trebuie sa treci prin toate fazele suferintei pentru ca sufletul tau sa se vindece, adik sa invete sa traiasca cu durerea asta. Nu trebuie grabit procesul, nu-ti va face niciun bine graba, ba poate numai rau.

Pe mine m-a mai ajutat fff mult si internetul. Fiind profesor, aveam destul timp liber, asa ca veneam acasa si stateam ore, zile, nopti pe net, in special pe yahoo, pe canasta, jucam la canasta pana cadeam rupta de oboseala, ma certam cu americanii, ma vaitam la straini ce-am patit,...nici nu stii cat sprijin am gasit in femei din atatea alte tari...multe traisera tragedii ca a mea, sau poate mai rele, si pana la urma trecusera cu bine peste, aveau copii, etc. Toate aceste povesti de succes, in sensul ca invinsesera durerea, ma faceau sa cred ca voi reusi si eu. Asa ca m-am vaitat la toata lumea, din tara si de peste hoatre, pana la urma a trecut. Te , si sper ca experienta mea sa te ajute intr-un fel.

Vivela spune:

Mirelush, , m-am inscris la mamici de iulie-august pt ca dupa calculele pe care le-am facut cica DPN-ul ar fi cam 29aug-2sept, si cum inca nu s-a deschis capitol de mamici de sept-oct, iar eu nu prea stiu s-o fac... De fapt nici nu stiu unde sa ma inscriu, asa ca am zis sa ma inscriu si colo si colo . Deci, Mirelush, n-ai scapat de mine, chiar daca sunt coleguta cu Cristina ( )o sa fiu coleguta si cu tine . Astept numai o minte mai creatza care sa deschida capitolul...

Flavia, stiu ca o sa ma descurc cu bebe, cred ca si in vis ideea era ca daca nu stii tu ce sa faci, te invata bebe. Colega mea, care a nascut acum 2 ani jumate, imi zicea ca a doua zi ce a iesit din spital, s-a trezit singura cu bebele (sotul era f ocupat), si o mai apucau accesele de panica, se gandea ca daca incepe bebe sa planga nici nu o sa stie ce sa-i faca. Si imi zicea ca parca bebe intelegea asta si cu cat era ea mai panicata, cu atat se linistea el mai mult, parca sa-i transmita ca nu are de ce sa fie speriata. Spunea ca doar trebuie sa il asculti pe bebe si o sa stii ce trebuie sa faci. Asa o fi...

Hmmm... am citit aici de reactiile sotilor vostri, credeam ca numai al meu e asa. Si eu am plans mult dupa bebitza mea (eram asa convinsa ca e o fetita!), si inca mai plang, ma mai apuca din senin, si el ma cearta, ca nu trebuie sa plang, sa trec peste asta... De fapt eu cred ca barbatii sunt neputinciosi in fata unei femei care plange, habar n-au sa reactioneze, dar asta nu inseamna ca nu sufera si ei. Aratarea sentimentelor clar nu e punctul lor forte, poate ca nici n-ar trebui sa avem pretentii de la ei, ar trebui sa-i luam asa cum sunt, ca pana una alta, rau cu rau, dar mai rau fara rau.

Michelle, draga mea, mereu ma apuca plansul cand citesc ce scrii, cat suferi... stiu ca pentru tine nu exista cuvinte de alinare, dar sunt convinsa ca Bunul Dumnezeu o sa-ti arate drumul pe care trebuie sa mergi. Nu face greseli, lasa deocamdata lucrurile asa cum sunt, incearca sa le accepti, si timpul va vindeca si rana asta. Nu-l indeparta pe sotul tau, e pacat sa pierzi, pe langa ingerasul tau, si omul pe care spui ca-l iubesti. Un om, un suflet pe care il cunosti si care ti-a fost alaturi in momentele grele trebuie tinut aproape. Nu-ti adanci singura rana, e pacat.
Si mie mi-a trecut prin cap lucrul asta la un moment dat, simteam ca sotul nu mai e pe aceeasi lungime de unda cu mine, ca nu ma intelege, si credeam ca trebuie sa ne vedeam amandoi de vietile noastre separat. Dar am stat si m-am gandit, intr-o zi, ca atunci cand a plecat el de acasa, a plecat definitiv, ca nu o sa-l mai revad niciodata. Si am simtit atunci ca nu mai pot respira, efectiv ma sufocam (niciodata n-am simtit sentimentul asta). Mi-am dat seama ce greseala era sa fac, viata ne da oricum lovituri, n-are rost sa le cautam si noi cu lumanarea.
Asa ca draga mea Michelle, iubeste-l in continuare pe sotul tau si incurajati-va reciproc. Fii sigura ca si el sufera, chiar daca nu sufera in felul tau. Nu trebuie sa-l parasesti ca sa-l scutesti de suferinta, dimpotriva, sunt convinsa ca l-ar durea si mai tare sa te piarda si pe tine. Durerea asta va va maturiza pe amandoi si cred ca sufleteste va lega pe viata. Gandeste-te mult inainte sa faci greseala asta.
Si daca simti ca povara e insuportabila, de ce nu incerci sa vorbesti cu un psiholog? Pe mine m-a ajutat la un moment dat, si cred ca te-ar ajuta si pe tine, dar trebuie sa accepti ajutorul.

Gabi
http://new.photos.yahoo.com/ygabitza/albums
http://bd.lilypie.com/5Q2D0.png

jojo_miha spune:

MICHELLE ai face cea mai mare prostie daca te-ai desparti de sotul tau,spune-mi cine ti-a fost mai aproape decat el,cine te intelege cel mai bine-el ca a fost si copilul lui.Eu in spital nu-l vroiam decat pe el,am stat la rezerva si a stat cu mine in camera ,a plecat doar cat a fost sa faca un dus si sa se duca sa declare fata.Sfatul meu e sa vorbesti cat mai mult cu el,sa-si deschida si el sufletul ca are nevoie,mie mi-a zis sotul ce a simtit ,nu vorbeste des despre asta ca e barbat si stii cum sunt ei,dar eu il mai intreb el ce simte ,daca o viseaza ,cum era si cateodata am noroc si-mi raspunde.Cand am venit acasa din spital nu vroiam pe nimeni,nu vroiam sa mananc,il respingeam si pe el si i-am zis ca vreau sa mor si eu sa ma duc s-o tin pe Amalia in brate si el m-a intrebat ca nu ma gandesc si la el ,nu-i deajuns ca sufera ca si-a pierdut copilul sa ramana is fara nevasta ,ca ar prefera sa moara si el decat sa ramana el cu atata durere si mi s-a rupt sufletul cand mi-a zis asta.Acum el ma alinta si ma incurajeaza si-mi zice ca vom avea si noi un copilas.Asa ca vorbeste cu sotul tau si vei vedea ca va fii bine,si inca ceva eu vorbesc de fata mea mereu si de perioada cand eram insarcinata,mi se rupe sufletul dar pe-o parte imi face si bine.

Fetelor va pup pe toate si va doresc un Craciun fericit.

Happiness_4_us spune:

Michelle, iubita, stii ca nu esti singura si ca noi suntem alaturi de tine. Nu iti varsa nervii pe sot, el nu are nici o vina, sunt convinsa ca si el sufera la fel de mult ca tine insa nu e de natura barbatilor sa isi exteriorizeze sentimentele. Incearca sa te gandesti la asta atunci cand iti este greu, iar daca vrei sa vorbesti cu cineva si simti ca el nu te-ar intelege, intra aici si spune-ne noua absolut tot ce ai pe suflet. Noi te vom intelege si vom fi alaturi de tine. Citeam demult timp intr-o carte de psihologie ca femeile au tentinta de a desface firul in 4 iar barbatii intotdeauna sintetizeaza. Asta cred ca se intampla si la voi acum: tu incerci sa iti explici de ce DD ti-a luat minunea de fetitza cand ar fi fost atat de iubita si de fericita alaturi de voi, ati fi facut orice pentru ea si ar fi avut niste parinti care au atata dragoste de oferit, in timp ce sotul tau se resemneaza ca asa a vrut DD, nu incearca sa isi explice de ce si sufera in tacere la fel de mult ca si tine. Sunt sigura de asta.
Stiu ca este nu greu, f greu pentru tine, dar ultimul lucru pe care trebuie sa il faci este sa iti indepartezi sotul de tine. Gandeste-te ca pentru el suferinta s-a dublat: o data pentru ca nu mai este fetita si a doua oara pentru ca te vede si pe tine in ce stare esti si-i e teama ca te va pierde.
Ma opresc aici ca deja m-a apucat .
E greu, e tare greu, dar sunt alaturi de tine, draga mea prietena.
Te pup si te imbratisez cu multa dragoste.