555-OB-GYN
Raspunsuri - Pagina 78
arian spune:
quote:
Originally posted by suede
Buna ziua!
Am ajuns si eu aici..raspundeti la orice intrebari din domeniul medical?
Multumesc!
Zambeste..maine poate fi mai rau!
Trei indicii deloc ascunse ale acestui topic se pot cu usurinta constitui in raspuns al acestei intrebari:
1. titlul topic-ului (555-OB-GYN);
2. primul mesaj al topic-ului: "Dam drumul din nou cabinetului de ginecologie [...]. Postati aici intrebarile sau comentariile din domeniul obstetricii si ginecologiei [...]"
3. cele peste 50 pagini de raspunsuri dintr-unul si acelasi domeniu medical.
Comentariu final: consider partial incorect indemnul din semnatura: "Zambeste..maine poate fi mai rau!". Vad ca traiesti in Romania, fapt pt care singura forma acceptabila a acestui indemn ar fi "Zambeste..maine VA FI PRECIS mai rau!"
arian spune:
quote:
Originally posted by aissaquote:
Originally posted by arianquote:
Originally posted by aissa
Daca mai apucati sa ne raspundeti si noua.... as vrea sa imi indicati cateva cauze care pot avea ca efect lipsa menstruatiei, in afara unei sarcini (am 2 teste negative). Azi e ziua 53 de la ultimul ciclu, de regula aveam ciclu cam la 30-32 de zile, maximul a fost 42.
Voi merge la dr cat de curand, astept sa treaca aceasta perioada a Sarbatorilor, dar pana atunci nu am liniste si fac scenarii...
Ce poate fi?
Cele mai frecvente cauze de amenoree secundara, in afara sarcinii, ar fi tulburarile echilibrului hormonal sexual feminin si afectiunile inflamatorii genitale.
Dezechilibrele hormonale mentionate apar fie in cazul existentei unor formatiuni secretorii la nivelul ovarelor (cum ar fi asa-numitele chisturi functionale sau corpul galben restant), fie printr-o tulburare a secretiei hipofizei sau hipotalamusului (tulburare ce poate fi tranzitorie sau definitiva), fie prin disfunctii majore ale altor glande endocrine din organism (tiroida, suprarenala). Diagnosticul se stabileste finalmente prin interpretarea valorilor dozarilor hormonale.
Inflamatiile pelvine sa insotesc de obicei cu dureri abdominale joase, secretie vaginala modificata ca aspect si cantitate, eventual stari subfebrile sau chiar febra si frison. Diagnosticul in aceste cazuri este eminamente clinic.
Si intr-un caz, si in celalalt, diagnosticul de probabilitate (si implicit directia abordata in investigatiile ulterioare) este stabilit prin examen clinic, adica prin discutie cu ginecologul si prin examinare directa pe masa ginecologica.
Exista numeroase alte potentiale cauze de amenoree secundara, dar insirarea lor aici nu ti-ar fi de nici un folos, concluzia unica fiind una si aceeasi: trebuie efectuat examenul clinic ginecologic.
Va multumnesc si eu pt. raspuns. Am fost la medic, mi s-a facut eco vaginal si rezultatele sunt (ziua 56 de la ultima menstruatie):
Uter:
- pozitie: AVF (intermediara)
- dimensiuni 55/40 mm
- echostructura miometru: neomogena
- endometru: nesistematizat 8 mm
Anexa dreapta:
- ovar micropolichistic, 29/20 mm
- trompa nevizualizabila
Anexa stanga:
- ovar micropolichistic 28/17 mm cu formatiuni .... (ilizibil) 20 mm - folicul dominant?
- trompa nevizualizabila
Douglas fara lichid
- Chist Nabac sau Nabath sau... (nu inteleg ce scrie pe fisa si nici pe net nu am gasit nimic asemanator, poate va dati dvs seama ce vrea sa zica....) pe buza superioara a colului uterin 10 mm. La spusele mele ca pe vremuri am avut o rana cauterizata mi-a zis ca de acolo poate fi. Si mi-a zis ca nu e nimic care sa ma sperie.
Mi s-a dat tratament cu Duphaston pastile, 2/zi timp de 10 zile pt.declansarea menstruatiei.
Am intrebat daca tratam ovarele a zis ca nu (?) pt. ca presupune anticonceptionale.
V-as ruga, daca mai aveti vreme, sa ma lamuriti si pe mine cum "arata" valorile primite la eco, ce parere aveti despre "tratament" si daca din ce se vede e ceva care sa ma sperie. De ce nu se vad trompele? Endometrul nu e fff mic pentru ziua in care ma aflam?
Va multumesc oricum!
Rezultatul ecografiei este, in linii mari, bun. Miometrul neomogen poate fi expresia unei fibromatoze la inceputurile sale; daca ai peste 35 ani, aspectul poate fi chiar normal. Endometrul este gros, lucru altfel asteptabil in conditiile unei asemenea perioade de amenoree; nu este insa excesiv de gros, deci pare cvasinormal.
Trompele normale nu se vizualizeaza ecografic.
Ovarele poarte de ambele parti multiple chisturi, cel mai probabil functionale, ceea ce constituie si un indicator al cauzelor generatoare ale amenoreei din momentul de fata: dezechilibrul hormonal.
Terapia de declansare a menstruatiei este una standard.
Nu inteleg insa de ce contraceptivele ies din discutie in vederea tratarii ovarelor micropolichistice - singurele lucruri la care ma pot gandi sunt fie ca s-a exprimat dorinta de obtinere imediata a unei sarcini, fie s-a descoperit vreo afectiune mamara de care nu pomenesti nimic. In fine, ar mai fi aspectul legat de fibromatoza incipienta, dar aici un contraceptiv oral cu putin estrogen ar putea fi indicat fara probleme pt un timp limitat.
Chistul Naboth este o glanda cervicala cu canalul infundat, fapt pt care secretia ei s-a acumulat in interior si i-a dat aspect chistic. Poate avea legatura cu cauterizarea din antecedente sau nu. Oricum, este o problema minora si foarte usor de rezolvat.
Urmeaza deci cu incredere indicatiile medicului curant!
arian spune:
quote:
Originally posted by alinaxeni
Buna seara,Arian.
Am si eu o nelamurire si as vrea sa-mi dai un raspuns daca poti.
In luna iulie am facut o conizatie pt.o cervicita(CIN 3) si un chiuretaj biopsic.Rezultatul la biopsie a fost:
Endocol-cheaguri,mucus,resturi glandulare endometriale
Endometru-polip glandular endometrial
Erad-displazie moderata (CIN 2)realizata prin hiperplazie de strat bazal
La control dr. mea mi-a spus ca e bine si atat,nici o lamurire,nimic.
As vrea sa-mi spui daca tu vezi vreo problema la acest rezultat si ce ar mai trebui sa fac incontinuare.
P.S.-mai trebuie sa-ti spun ca in urma cu 2 ani am suferit o chisterectomie ovariana cu refacerea capsulei ovariene si drenaj.
alina
Sincer, eu vad ca practic doctorita a raspuns intru totul intrebarii tale. Nu constat nimic care sa impuna un tratament absolut necesar a fi instituit imediat. Daca te intereseaza in plus ce este cu CIN-urile mentionate, ai la link-ul de mai jos explicatii pe cat de simple, pe atat de complete, insotite de imagini mai mult decat sugestive (singura cerinta: trebuie sa cunosti putina limba engleza):
www.gynalternatives.com/cervical.htm" target="_blank">http://www.gynalternatives.com/cervical.htm
Oricum, constat ca a fost probata existenta unui polip endometrial (care a fost extras la chiuretajul uterin). Acesta, alaturi de displaziile cervicale evidentiate, si posibil si de chistul ovarian extirpat, evidentiaza o activitate hiperestrogenica care trebuie "tamponata". Cu alte cuvinte, ar trebui administrat secvential un progestagen. Totodata, sanul fiind un alt "organ-tinta" al activitatii estrogenice, nu ar fi rau un examen clinic al acestuia, insotit de o ecografie mamara.
arian spune:
quote:
Originally posted by Dianadi
Buna ziua, Arian si La multi ani!
O prietena mi-a trimis informatii despre site si m-am inscris chiar ieri. Mi se pare foarte util si altruist.
Problemele mele sunt expuse mai jos:
Am ovare micropolichistice, am avut o rana pe col, cauterizata, recidivata (un doctor foarte bun mi-a spus ca acestea nu sunt un impedime.
Valoarea FHS-ului meu este 11,6, doctorul endocrinolog nu mi-a dat multe sperante nici pentru in vitro, insa alti medici foarte buni au spus ca nimic din analizele mele nu ma impiedica sa raman insarcinata.
In vara am fost operata de un mic fibrom (1 cm) pentru ca “actiona ca un sterilet”. Stiu ca il aveam de ani de zile, nu ma deranja.
Doctorul, in care am incredere, a spus sa vin in octombrie insarcinata, dar eu amanat, ca sa mai incerc. Intre timp am luat ceaiuri, branca ursului, tincturi.
In noiembrie cand mi-am facut 2 ecografii au aparut ovare foarte polichistice, 2 fibroame putin mai mari 1 cm si 2 cm, o structura macrolezionara dreapta sau posibil chist endometriozic. Ma voi duce la control in ianuarie, sunt programata.
Dar ma intreb de ce s-au intamplat toate astea? De unde au aparut cele 2 fibroame si celelalte in asa scurt timp?
Nu am mai avut astfel de necazuri. Poate plantele cu efecte usor estrogene sa fi influentat situatia, sa fi produs exces de foliculina?
Un medic mi-a spus ca acestea sunt altfel de fibroame, sunt pe perete, cel operat (care era un obstacol) era “endocavitar”.
As vrea sa urmez si un tratament homeopat, dar ma voi duce si la medicul meu. Pana atunci ce imi poti spune? Ce inseamna toate acestea?.
Multumesc mult!
Daiana
In primul rand, activitatea de aici nu este tocmai altruista, ci un fel de troc: dau sfaturi aici in contul pacatului de a intrerupe sarcini inclusiv in zilele de sarbatoare religioasa (astazi, de exemplu, a fost ceea ce crestinii numesc "boboteaza" - zi ce a contribuit binisor la prosperitatea financiara a subsemnatului).
In al doilea rand, nu ar fi rau sa tragi singura concluziile care se impun din propria-ti experienta cu tratamentele naturiste aplicate ca alternativa la indicatiile medicului...
Ce sa insemne toate cele descrise? Nimic altceva decat o activitate hiperestrogenica marcata. O rezerva: daca formatiunea chistica ovariana mare este intr-adevar de natura endometriozica, cu ea este alta poveste. Este posibil ca cele doua fibroame intramurale (din grosimea peretelui) sa fi existat inca din momentul primei interventii, dar fie au fost foarte mici si au trecut neobservate si ecografic si intraoperator, fie au fost observate dar avand pozitionarea mentionata au fost considerate inofensive functional. Oricum ele nu pot influenta nici obtinerea unei sarcini, nici buna evolutie a acesteia.
In rest, obtinerea unei sarcini POATE fi influentata negativ de o eroziune cervicala (rana pe col), in functie de etiologia (cauza generatoare) acesteia. Daca opinia cu privire la fertilitatea ta emisa endocrinolog s-a bazat in exclusivitate pe o valoare a FSH, ea a fost una extrem de hazardata - mergi in continuare pe mana acelor "alti medici foarte buni" (de ce sunt acestia foarte buni - pt ca ti-au dat raspunsul pe care il doreai?).
De aici incolo, nu mai pot decat sa-ti urez succes!
arian spune:
quote:
Originally posted by Ingrid S
Buna ziua, Arian!
Sunt insarcinata in 33 de saptamani si la examenul de exudat faringian de acum cateva zile mi-au descoperit Staphylococcus aureus. Nu mi-am facut exudatul de vreo 2 ani, asa ca nu stiu de cand il am.
1. Ce efecte poate avea asupra sarcinii aceasta bacterie? Se poate trata incepand de acum sau trebuie sa astept dupa nastere si cu ce?
2. Am o forma mai urata de Candida, urmez un tratament cu crema Myconazol, dar am refuzat sa iau ovule Betadine dupa ce am citit prospectul. Daca nasc cu cezariana, se poate amana tratamentul pana dupa nastere, cand pot lua ovule si face spalaturi sau trebuie urmat si acum, dar cu alte ovule? (Gynozol, spalaturi cu Tantum Rosa etc).
Mentionez ca am citit toate postarile despre Candida (cu zecile) si n-am gasit ceva similar de aceea am intrebat.
Multumesc pt raspuns.
Ingrid
Nu-ti face griji referitoare la sarcina, in legatura cu stafilococul identificat in faringe. Tratamentul este in principiu simplu si poate fi aplicat si pe parcursul sarcinii, mai ales in trimestrul III, cum este cazul tau.
Candidoza vaginala este preferabil a fi tratata pana in momentul nasterii, indiferent daca aceasta va fi pe cai naturale sau prin operatie cezariana. Tratamentul va fi strict local, cu lavaje vaginale si ovule cu substante antimicotice. Care anume vor fi preparatele comerciale utilizate ramane la alegerea ginecologului tau.
arian spune:
quote:
Originally posted by O fata de la mare
Este o contradictie intre sentimentul vinovatiei pentru pacatul de care vorbiti si faptul ca totusi efectuati intreruperi de sarcina chiar si in zi de sarbatoare.Ca sa nu mai vorbesc despre dracusorul de la sfarsit si de “prosperitatea financiara a subsemnatului”, care mi se par semnele unei afirmatii ceva mai cinice.Poate ca dupa o astfel de zi este normal.
Nu mai stiu unde am citit ca nu ar trebui sa ne scandalizeze deloc ca un doctor, mai ales unul care are la propriu in mana o viata, sa injure chiar. Se potriveste probabil cu duritatea situatiei.
De altfel citeam in topic mai demult ca felicitati o doamna care nu facuse nici un avort in 25 de ani…
Trebuie sa recunosc ca si eu, ca si altele care au trecut prin forum, am fost cel putin mirata ca rezervati atata rabdare si sarguinta de a da un raspuns cat mai explicit si complet si, pe deasupra, intr-o maniera foarte personala-ma refer aici, prin contrast, la acel stil impersonal care te face sa te simti cateodata la doctor doar un obiect anatomic.
Sa fie oare “de vina” faptul ca vreti sa faceti putina lumina in viata unor femei bulversate de vreo boala, de vreo o suferinta si care ajung si pe aici pentru ca in alta parte nu prea au gasit ajutor? Cineva care se pricepe si se pomeneste cu o problema in fata isi pune cel putin intrebarea: as putea sa fac ceva? Si uneori se implica.
Faptul ca sunteti aici este poate si un mod de a respecta juramantul lui Hipocrates-sper sa nu ma insel asupra denumirii, prea multa istorie medicala evident, nu cunosc.
Mai poate fi si extinderea experientei dvs de medic, cine stie? E vorba de cazuri adunate dintr-o lume intreaga, nu? Desi cand ajungem la doctor suntem toti foarte asemanatori
Iar despre faptul ca sunteti altruist nu e frumos sa discutam aici, pentru ca, si daca ati fi, ar fi urat sa va recunoasteti asa.
Stiu ca monologul meu nu a fost chiar punctual, dar el s-ar fi vrut in doua puncte.
Unul era referitor la prezenta dvs pe forum si al doilea, iata-l: domnule doctor, de ce nu ne faceti odata morala aici, pe forum in privinta avortului? Se spune ca Romania “sta bine” in topul avorturilor si, desi am motivele mele personale sa nu fiu de acord cu un avort as fi vrut sa aud si o parere a unui om si medic responsabil, in aceasta privinta. Parerea este cu atat mai importanta cu cat vine din interiorul desfasurarii evenimentelor, ca sa zic asa.
Iertare imi cer, daca intrebarea vi se pare nelalocul ei, practic eu nu am venit cu o problema personala, dar poate ca nu ar fi rau sa va exprimati o opinie. Sunt sigura ca ar conta. Multumesc.
Paragraful marcat in final cu dracusor era intr-o oarecare masura o gluma. Buna sau proasta, asta tine de gustul fiecaruia in ce priveste umorul negru si mai ales luatul peste picior al rigorilor religioase.
Cred, la randul meu, ca aici ar trebui sa punctez doua lucruri deosebit de importante, pe care mai nimeni in afara celor din tagma medicala (si nici macar acestia toti!) nu le tine in prim plan atunci cand ridica probleme legate de actul medical.
In primul rand, altruisti sunt (chiar cu riscul unei eventuale lipse de modestie) absolut toti medicii practicanti din Romania, sau de oriunde altundeva unde conditiile de munca sunt similare celor de la noi. Ocazional, toata lumea constata importanta sociala si individuala a muncii medicului - iar ocaziile respective sunt in general cele generate de suferinta fizica proprie sau a celor dragi. Cu exceptia acestor ocazii insa, nimeni nu vrea sa stie cam care sunt conditiile in care medicii trebuie sa-si desfasoare activitatea si, nicidecum in ultimul rand, care este rasplata pe care o primesc pentru efortul depus. Poate pentru Isus satisfactia ca a savarsit opera Tatalui (ma rog, cel putin in opinia lui) era suficienta - oricum, si aici era vorba de o rasplata extrem de valoroasa pentru cel ce o primea. Pentru un medic insa actul medical este, in conditiile lumii reale in care traim, in primul rand un act profesional. Este adevarat, acesta aduce cu sine si numeroase satisfactii in plan moral, emotional, poate chiar religios. Dar PLATA intr-o lume reala nu poate fi constituta in exclusivitate din satisfactii imateriale. Salariile ridicole ale medicilor ii transforma, in context, pe toti intr-un soi special de Isusi.
Problema este ca Isus traia din mila Domnului (sau, ma rog, a celor care se milostiveau de el) - medicii nu se pot situa intr-o astfel de postura. Mai prozaic, cizmarul nu iti repara pantofii daca nu il platesti; nu sta sa-si faca probleme de constiinta ca vei umbla prin frig si zloata cu talpile dezlipite. Medicul, indiferent de conditii, isi face intodeauna probleme referitor la starea pacientului sau. Iar prin asta, din orice unghi ar fi privita situatia, devine cel putin egalul lui Isus. Numai ca medicul mai trebuie sa si traiasca intr-o lume in care nimic nu este disponibil gratuit - nici macar serviciile religioase (ca tot facem o oarecare paralela cu acest domeniu). Iar pentru asta trebuie sa castige bani. Drept care este obligat sa presteze servicii medicale care nu sunt pe placul anacronicelor concepte religioase.
Si asa am ajuns la cel de-al doilea aspect pe care il vreau subliniat: ORICE medic este in principiu impotriva intreruperii sarcinii prin chiuretaj uterin. Motivele acestei opozitii sunt insa de natura pur medicala, iar nu religioasa. Unii pretind ca au convingeri religioase care ii impiedica sa savarseasca astfel de "pacate", oricand, nu numai in timpul sarbatorilor. Sincer, nu stiu ce sa cred despre acestia, dat fiind faptul ca nu pot intelege cum cineva ar mai putea crede in povestile biblice dupa ce a trecut printr-o scoala medicala. Altii se abtin de la "pacatul" in discutie doar in timpul sarbatorilor religioase. Pe acestia ii inteleg foarte bine: este vorba despre teama de ceva care, chiar daca nu a fost probat ca exista, nu a fost probat nici ca nu exista - asa ca este preferabila situarea de partea sigura a liniei de demarcatie. In plus, mai este vorba si de imaginea publica: "da bine" sa fii un bun crestin declarat, in ochii pacientilor.
Bun, avem deci medici altruisti si care se opun intreruperii de sarcina prin chiuretaj uterin in primul rand din motive medicale. De ce o fac, totusi? Pentru ca asta este meseria lor! Pentru ca trebuie sa traiasca! S-ar putea ca unii sa se simta vinovati de "pacatul" savarsit. Dar ideologia crestina este atat de stramb contruita, incat aproape orice pacat este absolvabil. Si atunci... de ce n-as fura boul, daca apoi fac o duzina de opinci din pielea lui si le dau saracilor??? Biserica m-a iertat! (am spus "biserica", nu "dumnezeu") Altii, din categoria carora trebuie sa recunosc ca fac parte, nu simt nici urma de vinovatie: efectueaza un act medical perfect legal, la cererea expresa a unei femei informate (atat medical, privitor la riscurile la care se expune, cat si - cel mai probabil - religios).
Cam asta era ideea ironiei din fragmentul de mesaj la care ai facut referire: ea era adresata modalitatilor de-a dreptul hilare prin care biserica pretinde ca intermediaza "curatirea spirituala" a credinciosilor. Nu am nimic cu cei care cred in ceva, fie acela Dumnezeu, Allah, Buddha sau mai stiu eu cine. Dar nu pot suferi biserica in general si pe cea crestin-ortodoxa in special.
In final, doua cuvinte despre referirea la juramantul lui Hippocrate. Este adevarat ca acolo este specificat in clar ca nu ai voie sa "dai femeii un pesar" pentru a intrerupe sarcina. Juramantul in cauza este, asa cum bine ai intuit, o chestiune istorica, de traditie. Unele prevederi ale sale, intre care si cea mai sus mentionata, erau influentate de preceptele religioase ale vremii, care aveau putere dominanta asupra oricarei forme de activitate umana. De atunci si pana acum au trecut mai bine de 2000 ani! In momentul de fata, legile societatii civile sunt cele care dicteaza. Acesta ar fi adevarul-adevarat referitor la aparenta incalcare a juramantului medical traditional. Daca ducem aspectul moral la absurd, atunci exista si aici o "portita" de scapare (nu se prea potriveste cu morala aceasta tehnica avocateasca, dar...): sarcina este intrerupta prin evacuarea instrumentala a continutului cavitatii uterine, iar nu prin inducerea chimica sau hormonala a unui avort - ori numai aceasta din urma apare drept interdictie stipulata in juramant.
Referitor la morala contra avortului provocat, ideea in sine ar fi excelenta. Eficienta sa ar fi insa in mod cert nula. Explicatia este simpla: in topicul de fata exista cca 500 de raspunsuri medicale. Acestea acopera aproximativ 90% din afectiunile ginecologice curente si din problemele obisnuite ale sarcinii. Cu toate acestea, si in ciuda indemnului ca inainte de a scrie o noua intrebare fiecare sa-si caute singur raspuns in cuprinsul topicului, problemele care se ridica sunt unele si aceleasi. Foarte putini se obosesc sa citeasca 50 pagini - este mult mai simplu sa scrii direct ce te doare. In astfel de conditii, cine va veni sa citeasca informatii privind complicatiile, accidentele si incidentele chiuretajului uterin??? In opinia mea, nimeni sau aproape nimeni.
arian spune:
quote:
Originally posted by Dianadi
Si eu as dori sa mai adaug ceva pentru Arian si nu numai, cu toata consideratia.
Cred ca intr-o buna zi, Arian, vei putea gasi solutii mai bune decat acest "troc". Dintr-un punct de vedere "ajuti" femeile care nu-si doresc copii si care oricum s-ar duce in alta parte. Dar acest lucru iti creeaza discomfort psihic, si asta se intampla tuturor medicilor care o fac.
De vreme ce consideram viata unui copil, a unui bebelus nepretuita si pe ei ii salvam primii dintr-un dezastru, ar trebui sa consideram la fel si viata copilului in devenire.
Cred ca o educatie religioasa a societatii ar fi foarte benefica din toate punctele de vedere, inclusiv din acesta. O prietena a mea, care este catolica, mi-a spus ca a vazut un film in care era filmat fatul in timpul unui avort si vedea cum se strangea si suferea, a fost foarte impresionant. Eu stiu ca viata e sacra si nu avem dreptul sa o luam. Prea multi oameni intelepti au spus acest lucru ca sa nu aiba dreptate. Isus a spus-o in primul rand.
La 20 de ani nu gandeam asa, acum ma bucur ca gandesc altfel si voi gandi asa pana la sfarsit, si dupa.
Problema intreruperilor de sarcina pare insolubila, dar nu este. Se pot face multe lucruri in aceasta privinta, fara a ne intoarce la ce a fost.
Toate cele bune,
Daiana
Am raspuns unei bune parti a problemelor ridicate aici in precedentul meu mesaj in acest topic. Reiterez faptul ca nu am mustrari de constiinta pt intreruperile de sarcina pe care le efectuez si am convingerea ca in aceeasi situatie se gasesc cei mai multi ginecologi din tara romaneasca.
Cateva lucruri mai trebuie sa adaug insa.
Sarcina se poate intrerupe pana la o varsta de 12 saptamani a embrionului, ceea ce corespunde unei perioade de amenoree de 14 saptamani. La momentul respectiv, sistemele functionale ale produsului de conceptie nu sunt inca definitivate si prin urmare nu sunt nici functionale in adevaratul inteles al cuvantului. Acesta este si motivul pentru care produsul de conceptie nu poate fi considerat "o viata" pe parcursul acestei perioade. Consecinta directa este faptul ca intreruperea sarcinii in primele 12 saptamani nu este o activitate criminala - de aici si legalitatea ei. Consecinta asociata este aceea ca embrionul nu are cum sa sufere - nu dispune de structurile necesare pt a i se produce sau a putea percepe suferinta, indiferent de natura acesteia.
Dupa 12 saptamani, embrionul devine fat. Intreruperea unei sarcini mai mari de 12 saptamani (14 sapt de amenoree) este o activitate pedepsita de legea penala (cu exceptia intreruperilor de sarcina terapeutice, cand fie viata mamei este pusa in pericol de continuarea sarcinii, fie rezultatul sarcinii ar fi o monstruozitate). Filmul mentionat de tine, folosit pentru a sustine o cauza buna, dar in mod incorect, se poate referi eventual la o astfel de circumstanta.
"Educatia" religioasa, in opinia mea, nu are ce cauta in scolile laice. La varste fragede, cand capacitatea de discriminare a realului de ireal, a credibililui de incredibil, este inca in dezvoltare, inducerea unor conceptii si a unui mod de gandire care nu rezista sub nici o forma in fata rigorilor stiintei, nu reprezinta altceva decat o forma de poluare psihica si intelectuala. Daca, atunci cand au capacitatea de a hotari ei insisi daca sunt interesati de teoriile religioase, indivizii ALEG a urma cursuri de religie - totul este perfect. Altfel vom ajunge din nou sa avem o populatie care isi face cruce si bolboroseste rugaciuni fara noima ori de cate ori fulgera afara... Sau, mai aproape de realitatea recenta romaneasca, indivizi care dezgroapa cadavre la miez de noapte pentru a le infige tepuse in inima, ori care omoara o fiinta umana cu probleme psihice rastignind-o pe cruce pentru a o elibera de necurat...
Desi nu sunt un admirator al postului ProTV, imi place sloganul lor: "Gandeste liber!"
arian spune:
Cu aceasta se incheie si "campania de sarbatori" a topicului 555-OB-GYN. Ne revedem, probabil, in perioada sesiunii de iarna a medicinistilor (care incepe la sfarsitul lui ianuarie).
Postati intrebarile, comentariile si opiniile Dvs in radacina forumului "Clinica virtuala" - sunt sanse mari sa primiti raspunsuri de la alti membri ai comunitatii DespreCopii.COM
Ramas bun, pana la proxima ocazie!
O fata de la mare spune:
Paragraful marcat in final cu dracusor era intr-o oarecare masura o gluma. Buna sau proasta, asta tine de gustul fiecaruia in ce priveste umorul negru si mai ales luatul peste picior al rigorilor religioase.
Mi-a trecut prin minte in primul rand gandul ca ar fi o gluma, dar aveti mare dreptate sa spuneti ca depinde de gustul fiecaruia, pentru ca eu, sicer, nu prea am gustat-o. Si asta , nu pentru ca m-ar deranja luatul peste picior al rigorilor religioase. In principiu, daca o astfel de “rigoare’ nu se transforma in ceva organic integrat finitei tale, luatul peste picior te poate deranja, in caz contrar, durerea este resimtita la 7 metri in spate Sper ca, de data asta, dumneavoastra sa gustati genul acesta de umor
Sunt in acord deplin cu ceea ce afirmati despre statutul de medic in conditiile obisnuite din Romania si subscriu unei pareri gasite printr-o carte ca doctorul ar trebui sa aiba un anumit nivel al vietii materiale care sa il scuteasca de dureri de cap in aceasta privinta, incat atunci cand vine la serviciu si primeste in raspundere viata unui om sa nu mai aiba alta grija in afara de aceasta.
In privinta “ideologiei”- cum o denumiti la un moment dat-care poate sa opreasca un ginecolg de a efectua operatii care de altfel intra in fisa postului-scuzati exprimarea, dar asa mi s-a parut mai sugestiv, aici poate ca ar fi de discutat. Dar cum stiu ca discutiile in contradictoriu pe aceasta tema se termina lamentabil exact in punctual de unde ai plecat- adica fiecare ramane pe propria pozitie, fara sa se fi apropiat nici macar un milimetru, renunt la discutie-cred de altfel ca nici nu as fi in stare sa o sustin cu argumente logice si foarte coerente- si , daca nu vi se pare exagerat, v-as invita sa cititi o frumoasa pledoarie pentru prezenta lui Dumnezeu, copiata cuvant cu cuvant dintr-o carte cu interviuri, dintre care acesta este luat lui Horia- Roman Patapievici.
Citez, asadar:
Dar cum stie o fiinta finita ca o fiinta infinita si perfecta, care a creat lumea cu tot ce e in ea, exista cu adevarat si nu doar in inchipuire?Religiile monoteiste de numesc actul care face posibila aceasta cunoastere prin cuvantul “credinta”. Credinta anume te incredinteaza. Dar una este sa afirmi “cred ca numele capitalei Romaniei este Brasov” si cu totul alta sa afirmi ”cred in Dumnezeu cel viu”. Prima afirmatie este evident falsa; daca a doua este adevarata, atunci a crede in Dumenzeu este altceva decat a-ti manifesta credulitatea fata de o informatie sau alta. Ce anume ar putea sa insemne , in aceasta situatie “ a crede”? Daca e sa insemne in genere ceva, a crede in acest al doilea sens ar trebui sa fie ceva de genul unei perceptii superioare. Credinta ar fi tot una cu certitudinea unui anumit tip de existenta (existentele superioare) Existenta lui Dumnezeu nu este ceva care sa fie predat la scoala. Nici un fel de predanie nu-l poate face pe Dumnezeu sa existe, daca Dumnezeu intr-adevar nu exista. Biserica ne poate indemna sa credem, punandu-ne la dispozitie predania, dar nu ne poate da actul credintei, care este strict individual(si nu colectiv, cum e mecanismul predaniei) A crede inseamna a avea certitudinea ca Dumnezeu exista. Cum se obtine aceasta certitudine e un mister, pe care biserica nu-l poseda(daca l-ar poseda, problema misionarismului ar fi rezolvata) Credinta, prin urmare, este un act viu de perceptie, de “pipaire” reciproca intre om si Dumnezeu. Ca orice perceptie, si credinta implica certitudinea. Cand pipai un obiect-folosesc simtul tactil pentru a ramane in datele poeziei “ Duhovniceasca” de Arghezi- nu ma pot indoi de existenta lui.Acum ajung la chestiunea libertatii, care se prezinta, in lumina a ceea ce am spus mai sus , ca fiind foarte simpla. Omul este o individualitate. Ce inseamna a fi individual dupa o sensibilitate moderna? Inseamna a asuma modul de a fi al unei inteligente deopotriva separate si excluse de/din Dumnezeu, lume, altii. Deoarece insa a fi liber revine la a fi ceea ce esti, in mod suveran, atunci libertatea umana nu poate sa nu confirme natura individuala a omului. Atunci cand e liber, omul e confirmat in modul lui de a fi separat. Unde mai este atunci Dumnezeu? Nicaieri, si obtinem astfel conceptual modern de libertate, cel care are curs in lumea de azi. Juridic aceasta notiune de libertate a fost institutionalizata prin garantiile statului de drept. Dar unde l-am pierdut pe Dumnezeu? Cred ca ratacirea a inceput atunci cand am presupus ca omul este doar o inteligenta separatea. Ei bine, omul este si o persoana. Duns Scot spunea ca”persoana este ultima singuratate”. Ultima pana sa ajungi unde? Dumnezeu este dat in om tot asa precum sunt date intelesurile divine cunoasterii omenesti:oglindit, abia ghicit. Tot in I Corinteni 13 se mai spune ca atunci cand aceasta ultima singuratate va disparea, omul va cunoaste asa cum este el cunoscut de Dumnezeu. E adevarat ca omul este o fiinta separata de “corpurile constituite”, dar este o fiinta separate si de Dumnezeu. Or, aceasta separare ne leaga. Unilateral, e drept, dar ne leaga. Cand ceea ce ne separa este perceput ca ceva care ne leaga, adica sub forma unei cai deschise spre prezenta celuilalt, atunci libertatea consta in a te declara unit cu fiinta pe care cel mai intim cotlon al finite tale o marturiseste. Dimpotriva, cand ceea ce ne leaga este perceput ca ceva care ne separa, atunci omul ramane simpla inteligenta separata pe care o au in vedere institutiile moderne. Religia vine de la cuvantul latinesc “religo”, care inseamna “a lega”( in partea dinapoi), a fixa la tarm. Toata problema e una de cunoastere: daca ceea ce ma tine legat la tarm e perceput ca o constrangere, atunci religia este o abnegare de libertate. Dar cand anume ceea ce te tine ancorat la tarm poate fi resimtit ca o constrangere? Atunci cand notiunea de tarm nu mai este inteleasa ca un camin, ci ca un domiciliu facultativ si oarecare. Aici suntem noi, modernii. Toti, nu doar cativa. Chiar si religiosii tot aici sunt-fie ca o vor, fie ca nu. Religia nu mai este perceputa ca o ancorare in absolut, ci ca o conditionare culturala, una din multe altele, toate relative intre ele. Cum s-a ajuns aici? Se intampla ca facultatea nostra de a percepe altceva decat lumea celor 5 simturi, cam de la Palamas si ultimii mari scolastici incoace, este in exil. De cand, la inchiderea Evului mediu, ingerul a plecat de la noi. V-am spus, nu e simplu sa fii crestin in nici un timp. Intr-un sens, nu modernitatea este sursa dificultatii, ci raportul nostrum cu prezenta lui Dumnezeu. Criticii bigoti ai modernitatii spun ca modernitatea a schimbat acest raport. Eu cred, dimpotriva, ca abia modificarea acestui raport a facut posibila modernitatea, care este un efect si nu o cauza. Misterul ramane intreg si impenetrabil. Modernitatea, in singura acceptiune teologica interesanta, este o lectie de teodicee pe viu.”
Cat despre fapul ca nu suferiti biserica si pe cea crestin – ortodoxa in special, asta mi se pare ca seamana putin cu judecarea doctorilor laolalta-niste spagari, nici nu se uita la tine daca nu platesti- dar ca si judecata asupra docorilor, probabil ca partial se aplica. Si ca o completare care poate este esenta razvratirii dvstra impotriva bisericii, dat-mi voie s ail mai citez o data tot pe Horia Patapievici:
“ Raul specific zilelor noastre e metafizic. El tine de modul in care resimtim calitatea nostra de inteligente separate si de modul in care ignoram esenta noastra personala. Este un process nu doar istoric, ci asa cum il candesc eu, teologic. Modernitatea nu este o scapare divina sau o deviere anamorfotica a iconomiei. Modernitatea exista pentru ca Dumnezeu a vrut-o. Din aceasta afirmatie rezulta, in opinia mea , conduita pe care ar trebui sa o adopte Biserica. Conduita exhortativa moralizatoare si cea de sanctionare servila a calendarului de stat mi se par esentialmente eronate. Prin urmare cred ca afirmatia P.S. Serafim potrivit careia “ Biserica noastra are o structura putin corespunzatoare realitatilor de azi” este corecta. Necazul este ca mult ierarhi cred ca acest lucru este o calitate. “ A contempla pacatul”( nu fornicatoriu, ci cu scopuri spirituale) nu e treaba Bisericii, e treaba moralistilor. Biserica nu trebuie sa se implice in viata publica asa cum o fac politicienii(agitandu-se, lipind postere, dand comunicate), deoarece ea este, prin credinciosii ei, chiar aceasta viata publica. La noi, biserica este prezenta activ in societate, in special prin duhovnici. Cred, de aceea ca trebuie intarita institutia duhovniciei prin raspandirea ei la nivelul tuturor credinciosilor si prin ridicrea nivelului sufletesc si cultural al duhovnicilor insisi. Ceea ce face ca dialogul spiritual dintre lume si Biserica sa fie adeseori impracticabil este constiinta multor clerici ca timpul de aur al Bisericii a trecut. Nostalgia dupa un timp in care Biserica era mare si tare, credinta era de aur, iar pacatele inexistenta, este in opinia mea o trista eroare inculta. De altfel idea ca Dumnezeu s-a retras din lume este pagana, nu crestina. Asa ca abandonul infantil pe care multi clerici il resimt ca pe o justificare a inchistarii lor fata de lume tradeaza in fond, o derogare de la efortul oricarui crestin de a se situa cu incapatanare in misterul Intruparii. Prin urmare, nu cred ca poate exista vreun dezacord intre timpul istoric pe care il traversam si cel in care se gaseste Biserica Ortodox. Daca exista, inseamna ca Biserica asuma privilegii la care nu are dreptul si abdica de la datoria ei, care este aceea de a fi impreuna cu noi, pana la sfarsitul timpurilor. Biserica nu isi alege timpul in care traieste: Dumnezeu i-l da. Si oricare e bun pentru a-si putea dovedi bunatatea, daca o are.”
Si pentru ca ati tot facut comparatii cu Iisus Hristos , daca imi dati voie acum pentru ultima data, sa folosesc o alta figura de stil, si anume epitetul si sa va citez o afirmatie , dupa parerea mea, cutremuratoare, a lui Dostoievski, despre persoana lui Iisus.(Si acum nu pot decat sa-mi frec mainile de satisfactie, pentru ca sunt aproape convinsa ca este unul din autorii dumneavoastra preferati de literatura)
“ Prin ce chinuri groaznice am trecut, cat m-a costat si cat ma costa inca aceasta sete de a crede, care este cu atat mai puternica in sufletul meu, cu cat se gasesc mai multe argumente potrivnice… Si cu toate acestea, Dumnezeu imi trimite uneori momente in care sunt cu desavarsire linistit. In aceste momente, eu ii iubesc pe alltii si gasesc ca si altii ma iubesc pe mine. In asemenea clipe , mi-am alcatuit un tablou de credinta, in care totul pentru mine este limpede si sfant. Acest simbol este foarte simplu. Iata-l: cred ca nu e nimic mai frumos, mai profund, mai simpatic, mai rational, mai barbatesc si mai desavarsit decat Hristos. Si nu numai ca nu este, ci, mi-o spun cu dragoste geloasa, nici nu poate fi. Mai mult, daca cineva mi-ar dovedi ca Hristos este in afara de sfera adevarului, as prefera sa raman mai bine cu Hristos decat cu adevarul”
Sa fie oare aceasta cea mai buna incheiere?
carmenus spune:
Stimate domnule doctor,
Bine ati revenit!
Va supun si eu atentiei urmatoarea problema: in urma unei iritatii genitale si a unui prurit care au survenit brusc, m-am hotarat sa fac un examen al secretiei vaginale.
Indraznesc sa va rog sa-mi interpretati Dvs rezultatul si, daca nu cer prea mult, sa-mi explicati si mie ce inseamna. De asemenea, va rog sa-mi prescrieti un tratament, in cazul in care considerati ca trebuie sa urmez unul.
"Frecvente epitelii superficiale, frecvente PMN, frecventi bacili Doderlein, frecvente levuri si pseudofilamente miceliene, absent Trichomonas vaginalis."
Cu multumiri si consideratie pentru efortul de a fi prezent aici,
Carmenus