Mamici de ianuarie-februarie 2007 (37)

oana_bucur spune:

Roandre mersi...am sa-l pun cumva la indemana desi sunt cam multe de pus la indemana. Deja am o geanta si o plasa mare (caci nu indraznesc sa ma duc cu 2 genti...la internarea de acum o luna m-au pus sa ingramadesc totul intr-o singura geanta...dar mi-a fost imposibil ca si acum..numai halatul ar ocupa 3 sferturi de geanta si l-am pus separat in plasa iar in rest, in geanta nr de camasi, sosete, haine bebe e injumatatit sperand sa-mi ajunga pana la urmatoarea vizita a sotului. Geanta mai mare...hmmm..nu cred...doar sa trec direct la valiza...
Si tot mai am cateva chestiutze da bagat...
Intrebare: la spital se foloseste scutecul peste haine...adica ex: body maneca scurta, salopeta si apoi infasat in scutec?

Haine bebe


Burtica

Eu si Noi

31+

Salina spune:

Pentru fetele care vor sa stie cum decurge o cezariana, voi incerca sa scriu povestea nasterii lui David.

Citisem pe net tot ce se putea despre nasterea naturala. Am mers si la cursuri pt. viitori parinti. Eram tanara, sanatoasa, convinsa ca pot naste natural. Nici nu vroiam sa aud de cezariana.

Pe 18 iulie, dimineata la 9, ma prezint la camera de garda a spitalului Municipal, unde ma astepta doctorita mea. Tinerica, dragutica, am avut incredere in ea de-a lungul intregii sarcini, pt ca era calma, amabila si inspira aceasta incredere. Ma vede, ma consulta, apoi ma trimite la o ecografie in spital. Ma intorc cu ecografia la ea si-mi zice sa ma duc la garderoba sa-mi las hainele pt. ca ma interneaza. Ajunsa sus, la etajul 5, in camasa verzulie de spital, ma ia in primire, ma suie pe masa si mestereste ceva. Eu, vrand sa stiu ce-mi face, o intreb si mi se spune ca-mi pune un ovul (mai tarziu aveam sa aflu ca se numeste Citotek). Ma trimite in sala de ce-o fi fost...ca erau si fete proaspete mamici si fete care urlau, sau care stateau in mijlocul patului gemand... In fine, deh, eu curajoasa, incep sa astept. Din cand in cand ma mai consulta, dilatatia mea se incapatana sa nu progreseze. Intre timp vine si socrela (deja erau si parintii si sora si sotul pe-acolo) si incepe sa se intereseze in stanga si-n dreapta ce si cum...V-am spus ca e medic ginecolog asa ca era pe felie femeia (numai ca eu nu am vrut sa se implice cu nimic). Buuuun, si stau eu asa vreme de 6 ore, dilatatia mea era tot 4. La un moment dat ma vede iar doctorita pe masa, apoi scoate manusa si i-o da moasei spunandu-i sa se uite si ea. Le aud susotind ceva. Simteam ca e in neregula ceva si ma enerva ca nu mi se spunea exact ce. Noroc cu socrela care intre timp mai afla una-alta si sunt dusa la monitorizare. Acolo, urmaresc pe ecran...si bataile inimii puiului meu nu erau constante, se vedea ca era afectat de contractii. Doctorita vine si-mi spune ca este nevoie de cezariana. Ma simt bulversata, socata, la asta nu ma asteptasem, dar fara sa ma gandesc de doua ori ii zic ca da, sigur, faceti ce considerati ca este mai bine. Astfel, intru zambitoare in sala de operatii. Ca doar nu stiam ce ma asteapta. Stiam doar ca urma sa-mi vad si sa-mi tin puiul in brate cat de curand si asta imi dadea putere. M-am suit pe masa si au inceput procedurile. Mi-au ridicat camasa de noapte, mi-au dat cu iod pe tot abdomenul (m-am ras acasa singura, clisma nu mi-au facut pt ca nu mancasem nimic de dimineata si era ora 17 deci probabil nu era nevoie), intre timp o asistenta imi punea sonda (nu-mi amintesc nici o durere), o alta imi punea la deget o chestie, anestezista imi punea intrebari, eu ii raspundeam zambitoare. Ma uit la ceas si vad ca este 17.10 si ma intreb unde este sotul meu care trebuia sa fie alaturi de mine. Bietul de el, il trimisesem dupa film polaroid ca asa mi se pusese mie pata. Usor, totul incepe sa fie in ceata, vocile mai indepartate si nici nu stiu cand adorm. Am ultima imagine a ceasului de pe perete si ora 17.10.

Ma trezesc cand aud ca sunt strigata pe nume. Acum nu-mi mai amintesc mare lucru decat un baiat dragut care-mi spune sa-l iau prieteneste de umeri, ma ridica si ma muta. Pe targa. De unde ajung in pat la reanimare. Acolo, mama ma striga incet, incepeam sa ma trezesc dar parca totul se invartea in jurul meu. Cred ca am articulat eu ceva, am intrebat de pui daca e bine si e sanatos. Vine o asistenta cu bebe scump infasurat pachetel...eu nu vedeam decat in ceata, bebe incepe sa planga iar eu, in amorteala de atunci, am considerat ca imi chinuie bietul copil si-am rugat-o sa mi-l aduca mai tarziu ca atunci nu puteam sa-l vad. Nu stiu cat a mai trecut dupa aceea, 1 ora poate, stiu ca-mi revenisem mai bine si mi l-au adus pe David. Era asa de mic (desi era un bebe mare de 4 kg) si era rosu la fata. Mi l-au pus pe bratul stang, la piept. Nu cred ca aveam lapte, oricum nu ma puteam misca dar eram cea mai fericita pt ca puiul meu era langa mine, il simteam, il auzeam, il vedeam. L-am tinut putin asa, eram cam adormita asa ca mi l-au luat iar.

Noaptea care a urmat a fost foarte grea. Atunci mi s-a parut un cosmar. Ulterior am aflat ca ovulul cu care doctorita incercase sa-mi declanseze nasterea, incepea sa-si faca efectul. Simteam contractii dureroase. O strangeam pe mama de mana, inchideam ochii si strangeam din dinti. Mama imi umezea buzele, o vedeam suferind si ea langa mine. Durea ca naiba dar ma gandeam numai la mogaldeata mica pe care vroiam s-o vad cat de curand. O compresa pe frunte, mai venea cate o asistenta sa-mi puna ceva pe burta, nu mai stiu ce, dar era ceva greu, mai masau uterul ca sa se retraga... Asa a trecut noaptea. Acum mi se pare ca a trecut repede, atunci imi parea ca nu se mai termina. Atipeam si ma trezeam cu dureri...atipeam iar, tot asa.

Dimineata urmatoare, la ora 10, mi s-a scos sonda, si sprijinita de socrela, am facut primii pasi pana la toaleta. Cu ameteli, mergand greoi, m-am tarat pana acolo, m-am ingrozit de ce-am vazut in oglinda...apoi m-am asezat in fund pe marginea patului. La ora 12 eram in carucior, in drum spre rezerva. M-a intampinat aripa prietenoasa, cea cu peretii frumos pictati, un salon cu 3 paturi, curat, m-am asezat pe patul din mijloc in asteptarea bebelului. Mi l-au adus cam peste 1 ora, l-am pus la san, o asistenta mi-a aratat cum se face asta, mi-a mai aratat niste pozitii de alaptat... Nu stiu ce sugea bietul meu puiut, dar de cate ori mataia un pic, ii controlam pampersul si-l puneam la san. Nu mai chemam pe nimeni. Am avut 2 colege de salon. Una era tare lesinata saraca, se cam plangea, abia se ridica...o mai ajutam si eu sa se ridice sau ii dadeam bebelusul daca tot eram in picioare. Cealalta era mai vioaie desi fetita ei avea niste probleme si era cam trista.

Acum, dupa ce toate au trecut, mi se pare ca recuperarea mea a fost destul de rapida si, pe langa "materialul clientului" cum se spune, cred ca si faptul ca m-am ambitionat sa ma misc cat mai mult, m-a ajutat. La inceput mergeam cam incovoiata, apoi m-am indreptat si paseam mai usor... Stiu ca obsesiva era ideea sa fac kk, ma tot intreba doctorita de fiecare data. Cand a vazut ca nu apare nimic, mi-au facut clisma dupa ce m-au speriat bine ca sa accept, pt ca ideea mi se parea respingatoare. Mi-au facut, stand intinsa pe un pat, pe o parte, cu un furtunel, a fost ok, dar tot partial inutil. I-am spus ca eu numai acasa la mine pot sa fac. Toaleta mi-o faceau de 2 ori pe zi, ma chinuiam sa ma cocot pe masa, cu picoarele desfacute si ma spalau. E yachy ideea dar era misto sa ma simt curata dupa. Parca mi-a schimbat si pansamentul, asta nu-mi mai amintesc exact. Imi faceau si antibiotic injectabil asa ca in fiecare dimineata ma trezeau la 6 pt asta si ca sa-mi verifice temperatura.

Lui David nu i-au dat supliment, a insistat socrela si cu chiu cu vai le-a convins sa-i dea niste glucoza. Asa ca am iesit din spital cu 300 de grame in minus (iar eu cu 7 kg mai putin). Prima zi dupa operatie, adica pe 19, am baut numai apa si ceai, apoi zeama de supa (fiertura din morcovi, telina, albitura), apoi un iaurt... Am bagat si carbune la greu ca sa absoarba gazele intestinale care ma cam chinuiau.

Acasa, imi amintesc ca aveam nevoie de ceva ajutor ca sa ma ridic din pat dar asta poate si ca rasfat pt. ca la spital ma ridicam singura din patul ala incomod. Apoi, sotul imi curata cicatricea cu iod si-mi schimba pansamentul. Tot el ma ajuta la dusul facut pe bucatele. Mama m-a spalat pe cap cu greu, pt ca aveam si parul lung. De mancat mai mult zemuri la ineput si compoturi si chestii usoare. Greul a durat vreo 2 saptamani. A treia saptamana ieseam la plimbare, era ziua tatalui meu si-am mers pana la el pe jos, plimbare de vreo 15 minute, facuta lejer. Copilul l-am tinut in brate fara probleme, nu ma durea nimic, ma mai rasfatam eu la altele , dar pe pitic abia asteptam sa-l iau in brate. Nici nu mi se parea greu. Era asa micut!!!! Ce n-am facut eu a fost baita lui, pt ca mama a insistat sa o faca ea. I-am lasat aceasta placere pt 6 saptamani. Am amintiri placute legate de primele luni, singurul lucru care m-a cam chinuit a fost alaptatul de care am tras 2 luni cu muls, cu febra, cu antibiotic, cu canale infundate, san tare si fierbinte.

In rest, va spun cu cea mai mare sinceritate, ca numai in puiul meu imi gaseam puterea si energia atunci cand eram terminata de oboseala, cand ma mai intepa operatia, cand simteam ca nu mai pot...Stiam ca el merita totul. Drept rasplata pt perioada aceea grea, am astazi o minune de baietel, cuminte atat cat poate fi un copil, ascultator, istet, frumos ca rupt din soare.

Acum, desi mi-a fost greu la inceput, stiu ca a meritat orice efort. Daca vreti sa-l cunoasteti pe Daviducu meu scump, puteti intra in albumul nostru comun, numai ca trebuie sa va logati inainte cu mamicile_ianfebr2007 si cu parola noastra.

Va doresc tuturor sa aveti nasteri usoare si, indiferent cum vor fi ele, sa aveti o recuperare rapida pt ca bebeii au nevoie de mamicile lor in primul rand. Si, daca nu sunteti asa incapatanate ca mine , acceptati ajutor de la cine se ofera. Eu, recunosc ca sunt un taur capos si m-am incapatanat sa ma descurc singura. Am reusit, nu-mi pare rau deloc, dar cu siguranta este mai usor atunci cand mai ai pe cineva alaturi. Imi amintesc prima noapte cu bebelusul acasa, eu si sotul meu, uitandu-ne la copil, plimbandu-l de la unul la altul, trecand prin toate etapele linistirii unui nou-nascut: schimbat, alaptat, spalat, masat, tinut pe umar, vorbit. M-am si smiorcait pt ca nu reuseam sa-l linistesc...era franta dar deh, eu puteam sa ma descurc singurica. De fapt, ar trebui sa vorbesc la plural, pt ca desi nu se pricepea deloc deloc, sotul meu era plin de intentii bune si un ajutor pretios. Numai ca uneori ma enerva cand vedeam ca nu stie ce si cum sa faca. L-am implicat tot timpul si bine am facut. Cu timpul a invatat si el cu ce se "mananca" un bebe.

V-am scris povestea cu toate detaliile care mi-au venit acum in minte. Si-am scris-o cu mare drag pt. voi, in speranta ca veti avea inca o opinie la tot ce-ati citit pana acum. Dar trebuie sa va spun ca fiecare experienta este diferita. Asa cum fiecare femeie este diferita. Cred ca important este sa fiti informate, sa stiti ce v-ar putea astepta, mai bine sa fiti pregatite pt ceva mai rau si-apoi sa ziceti ca de fapt n-a fost chiar asa. Eu n-am stiut atunci ce inseamna o cezariana, am sperat sa nu aflu. Acum, nu mi se mai pare nici o tragedie, ci ceva necesar la un moment dat in care lucrurile nu merg cum trebuie. Si, de ce nu, chiar o optiune personala. CE conteaza e sa te simti puternica si pregatita pt marea aventura. Oricum s-ar desfasura ea.

Sper ca nu v-am plictisit prea tare. Si-ti multumesc Messa pt ca m-ai determinat sa scriu ceea ce-ar fi trebuit sa scriu acum 3 ani. Daca mai aveti intrebari, va rog...Sigur am mai uitat sa scriu cate ceva.

ALINA 35+ & DAVID (18.07.2003)

mariana_1976 spune:

Foarte frumos ai povestit Alina.
Acum vad si mai bine diferentele fata de cezariana pe care am avut-o in Suedia.





Mariana 26+
mama de Monica, Matei si Markus

Messa spune:

Salina, multumesc mult! Chiar ca acum am si mai mult curaj sa fac asta! Si, da, un pui ca David, te cred si eu ca a meritat fiecare secunda!

criss68 spune:

quote:

---

Originally posted by mariana_1976

Foarte frumos ai povestit Alina.
Acum vad si mai bine diferentele fata de cezariana pe care am avut-o in Suedia.

Mariana 26+
mama de Monica, Matei si Markus

---

mariana1976, nu ai vrea sa ne povestesti si experienta nasterii tale? Poate ne-ai mai povestit si eu nu am retinut, sau ai prezentat doar cate un episod functie de discutie. De fapt tu ai trei nasteri, in fine nu te omoram acuma cu toate - daca iti face placere sa ne descrii una din ele. Apropos de metoda: si in Romania difera metoda, de la un spital la altul, chiar de la medic la medic.

criss 32s cu

Maryela spune:

Foarte frumoasa povestea...si incurajatoare.
Multumim Salina!
Mai fetelor eu am o nelamurire: in ce consta sonda si unde ti-o... "vara"????
Va rog nu radeti...habar n-am...

O noapte frumoasa va doresc!


Marilena cu (un pui mic si iubit)

oana_bucur spune:

Salina multumesc pentru ca ne-ai impartasit experienta ta.
Am incercat sa intru la poze dar nu mai stiu unde imi trebuie parolele...in contul de yahoo poze sau contul de aici...sunt cam chiauna ce-i drept...dar ma deslusesc maine cand imi reintra in functiune creierul.

Fetelor...voi de Gio mai stiti ceva???...caci se face o luna jumate de cand s-a dus sa se interneze si eu nu am mai auzit nimic.

Haine bebe


Burtica

Eu si Noi

31+

Messa spune:

Maryela, sonda e un furtun subtire din latex flexibil pe care ti-o baga prin meatul urinar pana in vezica urinara. Nu doare, e numai neplacut. Mai nasol e dupa ce il scoate, ca ustura nitel cand faci pipi, cam cateva ore. Dupa aia nu mai ustura.

cristiana70 spune:

Fetele dragi, sunt atat de bucuroasa cand vin dmineata si va citesc, ma faceti sa uit de toate nenorocirile care ni se intampla in ultima vreme. Stiu ca trebuie sa am incredere, si ca toate vor disparea ca un fum, dar atunci cand le traiesti este dificil sa te detasezi. Ca sa fie beleaua completa, ieri ni s-a fisurat si o conducta de apa de la masina, de curgea dupa noi ca din gheizer.

SALINA, iti multumesc si eu ca ne-ai impartasit experienta ta la cezariana. Mama a nascut-o prin cezariana pe sora noastra, cea mai mica, imi povestea ca dupa avea in permanenta senzatia ca-si pierde burta, asa ca se plimba prin casa tinandu-se de ea! Oricum, vom avea si noi destule de povestit!

LIUDA, te inteleg de minunatie ca te dispera aspectele de gen clisma, ras, toaleta etc, stiu ca nu te consoleaza prea tare, dar si eu trec prin acelasi cosmar. Iar la cata intimitate iti ofera spitalele romanesti...

Cu bagajul de spital sunt inca pe nicaieri, saptamana viitoare poate ca ma apuc sa-l incropesc. Noroc ca am luat macar camasile de noapte si halatul, multumiri si ADELEI care mi-a deschis ochii ce si de unde sa iau. Le-am luat subtirele, aici baga o caldura la matern de fierb pacientele, asa ca pe langa alte senzatii nasoale, o sa ma mai topesc si de caldura.

In rest, am inceput si eu sa experimentez intepaturile alea nasoale sub sanul drept, nimic nou sub soare, voi ati cam trecut prin asta. Noaptea dorm, dar mi-e din ce in ce mai greu cu intorsul de pe o parte pe alta, mai ales datorita durerilor de spate, plus burtoiul care e lung si tuguiat.

cristiana 29+ David Cristian

Catalina spune:

Neata fetele, ma bucur sa va vad voioase si puse pe vorba. Mama ce va invidiez cand va aud ca va joaca fotbal bebeii prin burta. Al meu cred ca e decis sa se joace cu nervii mei sau e un MARE lenes. Nu stiu care e faza, cert e ca dupa ce ieri am avut o zi cat de cat mai buna, azi am luat-o de la capat cu statul cu toate ciulite dupa miscari de-ale lui bebe.
Offf, sincer, dintre toate ale sarcinii, chestia asta mi se pare cea mai nenorocitoare de nervi. Pilaf mi-i face.
Aseara s-a miscat asa de misca burta pana pe la 5 si deodata s-a oprit. Si de atunci numai asa, miiici impingeri, ca o matza.
Mai citesc si io prin carte sa vaz ce mai scrie de miscari dar .... ma rog, deocamdata incerc sa stau linistita.
Aseara pe la 7 am bagat nitel suc rece cu acid si dadea cate un picior asa, parca in scarba si atat.
Ca nu e azi miercuri adica maine sa ne vedem cu dr Radoi.
Liuda, data tu zici ca nu mai rezisti de alte simptome io zic ca nu mai rezist mult de tensiunea asta nervoasa sa il stiu ca e bine.


Cata 34+